Gânduri transformate în cuvinte…

Anul acesta ediția festivalului muzical Eurovision a avut loc în orașul Malmö din Suedia și nu m-a dezamăgit aproape deloc la capitolul muzică (mai puțin partea cu votarea). Interpreții de anul acesta au fost foarte bine pregătiți în domeniul muzical, astfel că am asistat la un spectacol grandios, atât ca organizare cât și prin desfășurare, cum nu am mai avut ocazia să văd din anul 2009 de când a avut loc show-ul grandios din Rusia care mi-a plăcut foarte mult.

Ca să nu mai lungesc, anul acesta am avut ce vedea, astfel că mi-au plăcut din prima semi-finală: Natália Kelly – Shine (Austria), Klapa s mora – Mižerja (Croatia), Dina Garipova – What If (Russia), Zlata Ognevich – Gravity (Ukraine) – o melodie cu o interpretare de excepție, Anouk – Birds (The Netherlands), Who See – Igranka (Montenegro), Alyona Lanskaya – Solayoh (Belarus) și una dintre favoritele mele: Aliona Moon – O Mie (Moldova) al cărei videoclip de prezentare mi-a atras atenția în mod deosebit.

Din a doua semi-finală mi-au plăcut: Valentina Monetta – Crisalide (Vola) (San Marino), Elitsa Todorova, Stoyan Yankulov – Samo Shampioni (Bulgaria), Margaret Berger – I Feed You My Love (Norway) – aceasta a fost preferata mea din a doua semifinală și una dintre cea mai bine interpretată melodie, care ar fi meritat să câștige locul 1. Mi-au mai plăcut și Takasa – You And Me (Switzerland) și nu în ultimul rând Cezar cu It’s My Life (România) care a avut o interpretare destul de complexă și bine pusă în scenă, dar care nu a avut prea mare șanse în finală. Să nu uităm că Eurovision-ul este un concurs European la care participă concurenți cu diferite stiluri de interpretare, astfel că linia melodică a lui Cezar ce ducea mai mult spre aria de operă nu prea a avut mare izbândă – nu toți apreciază opera, ori la un concurs de talie internațională trebuie să vii cu ceva care să uimească, chiar dacă intenția lui Cezar a fost una pozitivă.

La finală mi-au mai plăcut și: Amandine Bourgeois – L’enfer Et Moi (France), Bonnie Tyler – Believe In Me (United Kingdom), însă la capitolul votare, dezamăgirea a fost pe măsura – același sistem de votare între vecini sau „stabilit” de la bun început. Votarea publicului cred că a fost mai mult o metodă de a mai strânge ceva bani și/sau statistici de pe apeluri și SMS-uri, fără a influența prea mult votul și a se ține cont cu adevărat de părerile audienței. Adică, dă-o încolo, majoritatea țărilor au votat cu Danemarca – prea a ieșit în evidență acest lucru după părerea mea. În fine, melodia câștigătoare Only Teardrops a interpretei Emmelie de Forest din Danemarca a obținut cele mai multe puncte: 281 – este desul de bună, dar care duce mai mult spre zona comercialului fără ceva inedit, însă nu pentru locul 1.

Ce vreau însă să subliniez, e că, de când s-a introdus regula celor două semi-finale, acum, concursul din finală nu prea mai este atât de atrăgător cum era în anii trecuți când exista doar finala și abia așteptai să înceapă concursul ca să pot trăi momentul cu intensitate maximă. Sistemul de votare de acum câțiva ani era mult mai bine gândit, primele zece țări calificate aveau acces anul următor la finală, iar restul trebuiau să aștepte parcă un an de zile, ca să poată aplica pentru o nouă participare. Avea mai mult sens atunci. Acuma, cred că e prea simplu și prea banal acest concurs cu o tradiție și vechime ce și-a pus amprenta asupra multor artiști.