Arhivă pentru Decembrie 2010

Lumea în miniatură…

Cu mult timp în urmă (pe când puricele se potcovea cu 99 de oca, când merele răsăreau din pământ şi soarele răsărea la apus), am descoperit pe internet un filmuleţ care m-a impresionat enorm încât să-i ofer acuma un binemeritat loc virtual… Filmuleţul este un proiect început prin 1990 şi se vrea a fi o încercare de conştientizare a umanităţii cu privire la realitatea acestei planete.

Ce-ar fi dacă am putea transforma populaţia acestei planete într-o comunitate restrânsă de doar 100 de oameni, păstrând aceleaşi proporţii pe care le avem azi? Ar arăta cam aşa:

* 61 Asiatici, – 12 Europeni, – 8 Nord Americani, – 5 Sud Americani şi Caraibieni, – 13 Africani, – 1 din Oceania.

* 50 femei / 50 bărbaţi. | 47 locuiesc în zona urbană, 12 au dizabilităţi, 33 sunt creştini, 21 sunt Musulmani, 13 sunt Hinduşi, 6 sunt Budişti, 1 este Sikht, 1 este Evreu, 11 practică altă religie, 11 nu sunt religioşi, 3 sunt atei.

* 43 trăiesc fără condiţii sanitare de bază, 18 trăiesc fără o sursă de apă, 20 oameni deţin 75% din întreaga avere a comunităţii, 14 sunt flămânzi sau malnutriţi, 12 nu pot să citească, doar 12 oameni au un calculator, doar 8 au acces la internet, un adult între 15 – 49 ani este infectat cu HIV.

* Americanii investesc aproape 1,24 trilioane de dolari în infrastructură militară şi doar 100 miliarde de dolari în dezvoltare.

Dacă ne ţinem mâncarea într-un frigider, hainele într-un dulap, avem un pat pe care să dormim şi un acoperiş deasupra capului – ei bine, suntem mai bogaţi decât 75% din întreaga populaţie a lumii (21 de oameni trăiesc cu doar un dolar şi 25 de cenţi pe zi, sau chiar mai puţin).

Aşa încât mă gândesc la perfecţiunea a tot ceea ce ne înconjoară şi fără de care nu putem exista, stau şi meditez într-un colţ din mine la felul în care am apărut aici, pe acest pământ, la condiţia mea fizică şi mă întreb uneori cum ar fi fost dacă m-aş fi născut în alte condiţii decât cele de acum? Să fie un plan bine stabilit sau doar jocul hazardului? Este greu de înţeles această viaţă cu tot amalgamul ei nesfârşit de provocări, cărora trebuie să le facem faţă zi de zi, ca într-o cursă contra cronometru… În fine, sunt multe lucruri de povestit aici la care nu voi începe acum să le cercetez.

Totuşi, nu pot să nu mă abţin însă din a spune că filmuleţul acesta le dă într-un fel, o palmă peste obraz acelora care sunt mult prea lacomi şi la care sensul vieţii se rezumă doar la a strânge cât mai multă avere, uitând între timp că alţi oameni de pe această planetă mor din cauză că, au avut parte de o soartă sau un destin mult prea crud – unii spun că ar fi vorba de legile karmice, dar totuşi, discrepanţa la care s-a ajuns în zilele noastre este mult prea mare, între noi, cei care avem totul la dispoziţia noastră, fără să apreciem ceea ce avem deja şi alţii care abia îşi permit să supravieţuiască de pe o zi pe alta, la nepăsare şi ignoranţa care au devenit un mod de a fi, la modul nostru de a trăi şi de a ne organiza astfel încât să putem supravieţui acestui joc, într-un teren neutru, în care ai doar o singură şansă, pe care dacă ai ratat-o… cine poate şti ce va urma.

 

Anunțuri

Adevărul convenabil…

În perioada asta, trebuie să ne amintim să fim mai buni unii cu alţii… bla, bla, bla şi tot tacâmul specific unei perioade de sărbători, fiind la fel de fiecare dată, în fiecare an de sărbători, când repetăm acelaşi circ şi când ne prefacem că suntem mai buni, mai iubitori, mai dragi unii cu alţii, mai înţelepţi, ca mai apoi să devenim iarăşi ceea ce suntem zi de zi cu adevărat. Cu toate că vroiam să scriu despre sărbătorile de iarnă, între timp mi-a atras atenţia un clip descoperit din întâmplare în căsuţa mea de eMail despre fumători, mai precis efectul şi impactul fumatului asupra corpului uman şi a celor din jur.

Clipul de prezentare intitulat „Adevărul Convenabil” (The Convenient Truth) a câştigat primul loc la ‘Empowered Presentations’ of Honolulu, câştigând concursul la cea mai bună prezentare din lume (World’s Best Presentation Contest!), fiind desfăşurat de către slideshare.

Această prezentare ne arată efectele nocive ale ţigaretelor asupra fiinţelor umane, fiind prezentate statistici cu privire la diverse efecte ale fumatului şi impactul negativ al acestuia în mediul înconjurător, însăşi inhalarea de către un nefumător a fumului de ţigară fiind la fel de periculoasă, uneori poate chiar mai nocivă.

Acum, să adaug şi eu… nu pot să înţeleg plăcerea aceea de a pune gura pe o bucată de hârtie şi a trage din acel beţigaş în doze regulate care să îţi producă acea plăcere… Ce fel de satisfacţie poate avea un om când fumează, nu pot să îmi imaginez. Singurul lucru pe care îl observ la un fumător este pierderea sănătăţii corpului şi uneori şi a celei mentale/psihice.

Sunt deasemenea investite sume uriaşe pentru realizarea de reclame la nişte substanţe cancerigene, care practic te omoară cu încetul, pas cu pas – sume ce ar fi putut salva mii de vieţi din această lume, lucru care nu se doreşte la nivel planetar, fiind mai important pentru elite decimarea planetei prin tot felul de măsuri cu impact negativ asupra omenirii – alcool, droguri, ţigări…

Fumatul reprezintă un flagel care a ieşit de sub control, acesta afectând milioane de vieţi în fiecare zi – la 8 secunde, undeva pe această planetă o persoană moare din cauza fumatului!

 

A mai trecut un an…

Şi uite ce repede s-a mai dus încă un an, trăit mai mult sau mai puţin din plin. Este Decembrie, luna în care meditez la ce lucruri bune sau rele am realizat în decursul unui an, este luna când încerc să îmi închei socotelile pe anul acesta şi trăgând linie îmi dau seama că a fost un an la fel ca toţi ceilalţi ani, obişnuit, cu excepţia că am mai îmbătrânit câte umpic, îndreptându-mă cu paşi repezi spre o destinaţie necunoscută în această viaţă.

Tot în această lună de Decembrie, binecunoscuta artistă Paula Seling, ne-a adus un cadou de sărbători prin lansarea unui album de colinde, menit să ne mai lumineze sărbătorile de iarnă încă umpic. Albumul de colinde se axează însă foarte mult pe latura folclorică, nemaifiind un album de colinde aşa cum ne-am obişnuit cu toţii ca până acum. Tocmai de aceea, în opinia mea, acest album de colinde este destinat mai mult doar unei anumite clase de oameni cu iubire şi drag faţă de muzica folclorică, doar două dintre colinde de pe acest album neavând acea amprentă folclorică: „Râurel de ploaie” şi „Se zguduie cerul”, fiind şi printre favoritele mele. Nefiind atras de acest gen muzical, nu pot spune mai multe sau să fac un review detaliat sau mai lung al acestui album, de fapt, dacă îţi place, atunci trebuie doar să asculţi muzica fără să încerci să analizezi stilul muzical. Iar cei iubitori de folclor vor găsi în acest album nişte colinde maramureşene interpretate în stilul inconfundabil al Paulei Seling.

Cei doritori, pot comanda albumul de colinde de pe pagina oficială a artistei.

Şi, că tot sunt sărbătorile de iarnă aproape de noi, iată şi un colind frumos de-al Paulei…:

 

ENIGMA Social Song…

Astăzi, omul din spatele proiectului ENIGMA, Michael Cretu alături de comunitatea internaţională a fanilor ENIGMA, au celebrat 20 ani de la apariţia acestui proiect muzical intrigant şi neobişnuit la vremea sa, prin lansarea oficială a melodiei “MMX (The Social Song)” după o perioadă de două luni în care fiecare admirator sau fan enigmatic, a avut posibilitatea de a participa prin contribuţia sa la acest proiect interactiv.

Planul a fost următorul: – Mai exact, în prima fază (1) era nevoie de găsirea unei voci talentate în jurul căreia avea să se  dezvolte melodia şi oricine a dorit, a putut să îşi înregistreze vocea iar mai apoi să o urce pe pagina oficială EnigmaSocialSong, pentru a putea fi votată cu scopul de a obţine cel mai mare număr de voturi din partea comunităţii. În urma acestui proces, Michael Cretu a avut misiunea de a publica trei variante muzicale construite în jurul vocii selectate (Fox Lima) şi incluzând trei instrumente muzicale diferite. În faza a doua (2), comunitatea a avut de ales dintre aceste trei variante muzicale doar una singură, în jurul căreia avea să se construiască varianta finală a melodiei. După aceasta, a treia fază (3), a constat în creearea de către fanii comunităţii ENIGMA, a unei coperţi pentru viitoarea melodie, urmată de realizarea unei broşuri digitale, în care să se regăsească numele fiecărei persoane care a luat parte la acest eveniment grandios – de la cei care au urcat vocile pe pagina oficială, la cei care au creat coperta pentru melodie și până la noi, cei care doar am votat de-a lungul timpului în cadrul evenimentului.

Mulţumesc astfel unui om, unui Român, ce prin dăruirea sa faţă de muzică, a realizat un concept muzical deosebit care a cucerit inimile a milioane de oameni din întreaga lume, printre care şi a mea.

– Ascultă MMX „The Social Song”

Un mic „apdeit”…

Iată că, în aproape două luni se implineşte un an de la înfiinţarea acestui jurnal virtual şi aşa cum e şi normal, odată cu sosirea sărbătorilor de iarnă, am hotărât că acest blog are nevoie de o schimbare  de imagine – şi astfel, înarmat cu uneltele necesare (ciocan, furcă, daltă, fierăstrău), acest blog a trecut printr-un fel de operaţie estetică, iar rezultatul final, prin adăugarea unui nou design şi a unei interfeţe mai accesibile  şi prietenoase alături de un wallpaper atractiv cât şi inserţia unei componente de notificare a subiectelor adăugate cu celebra pasăre twitter, ar trebui să fie atât pe placul autorului… cât şi pe placul celui care intră pe acest blog pentru a lectura informaţia conţinută.

Aşa că… spor la citit! 😉

Scrisori clasice…

Anii ’90… ce vremuri interesante! În acea perioadă îmi trăiam copilăria şi îmi plăsmuiam o lume imaginară numai a mea, imaginându-mi tot felul de dispozitive hi-tech la care să mă pot uita la tv, să ascult muzică, să aflu vremea de afară, etc…

Fără dependenţa de calculator, internet, eMail, blog, socializare virtuală – totuşi, în acele vremuri exista o modalitate clasică de a face SPAM sau chiar bani, prin aşa numitele scrisori care ar fi plecat tocmai de la capătul pământului, fiind adresată oamenilor de pretutindeni şi în care ţi se explica pe mai multe pagini cum că respectiva scrisoare era aducătoare de noroc, având să iţi schimbe viaţa în bine odată ce a ajuns la tine. Doar că tu, pentru a-l apuca pe Dumnezeu de un picior, trebuia să faci marele efort de a copia acea scrisoare în vre-o 10, 20, 30 de exemplare pe care să le transmiţi mai apoi la rândul tău altor oameni/cunoscuţi de-a tăi – că de nu, avea să se abată asupra ta şi a celor din jurul tău o sumedenie de lucruri negative în viaţa ta, întotdeauna ghinionul incluzând neapărat şi moartea ta sau a cuiva apropiat ţie, inducându-ţi în subconştientul tău frica/teama, obligându-te cu forţa să faci acele copii pentru a scăpa de respectivele scrisori pe care trebuia să le împrăştii apoi prin cutiile poştale de prin vecini şi, de ce nu, de a spera că poate peste noapte îţi vor creşte banii.

La vremea aceea, noi, naivi cum eram, de unde era să cunoaştem termenul de SPAM sau de unde să ştim noi că acele scrisori nu erau decât un mod pentru unii de a se distra pe seama altora ori de a scoate ceva bani frumoşi pe seama acelor scrisori mai „speciale„. Acum, pe cei care primeau scrisoarea cu pricina îi pot amplasa în 3 categorii… şi astfel, cei mai mulţi dintre noi sau majoritatea, ne apucam să facem o copie la respectiva scrisoare – scris de mână, iar restul să le multiplicăm la celebrul Xerox pentru a scăpa astfel de atâta scris… 🙂 Apoi, a doua categorie era acelora mai slabi de îngeri care se apucau şi scriau scrisoarea de mână, fiecare copie în parte fiind scrisă cu mâna de atâtea ori cât era specificat în respectiva scrisoare minune, rezultând astfel o muncă de sisif. Iar a treia categorie o reprezenta cei care nu dădeau nici o ceapă degerată pe aşa ceva, fiind probabil mai experimentaţi ori mai umblaţi prin lume sau mai ageri la minte şi nu luau în considerare asemenea scrisori.

Ce mai vremuri, numai bune de a retrăi nostalgia de altădată.

Iată însa cum aceste scrisori s-au mutat pe internet, acesta fiind practic plin de aceste scrisori nigeriene care au invadat lumea digitală în ultimii ani cu scopul ascuns de a face bani de pe urma naivilor, prin trimiterea de eMailuri către milioane de adrese eMail din întreaga lume, în care tu, ca persoană eşti fericitul câştigător al unei tombole internaţionale ori moştenitorul unei averi fabuloase, iar intenţia ta de a te lăsa păcălit de asemenea eMail-uri te poate costa uneori nu numai banii ci şi propria-ţi viaţă!

Oare în viitor aceste aşa zise scrisori nigeriene vor fi transmise prin telepatie ori acest obicei va lua sfârşit?

O lume albă…

Iată că a sosit şi mult aşteptata zăpadă prin zona mea… Ieri începuse să ningă şi să se aşterne primii fulgi de zăpadă pe străzile umede şi peste oamenii grăbiţi şi cufundaţi în propriile lor gânduri. Sosirea primei zăpezi îţi schimbă modul de a vedea viaţa însăşi, zăpada aducând cu ea şi acel strop de puritate de care avem nevoie.

Cu fiecare cădere a zăpezii îmi dau seama că a mai trecut un an şi încerc să retrăiesc momentele plăcute alături de familie, de colegi, prieteni, momente ce mă fac să îmi dau seama de perfecţiunea lucrurilor în această lume – perfecţiune ce face posibilă existenţa lucrurilor minunate, a magiei, a spiritului de sărbătoare şi nu în ultimul rând, ne pregăteşte pentru un nou an, un nou început. Şi, aşa realizez cât de repede trece timpul fără să ierte pe nimeni, iar în ultimii ani acest timp parcă este tot mai grăbit, parcă s-ar îndrepta către o destinaţie necunoscută nouă, răpind cu el acele momente din viaţa noastră de care ne ataşăm cu multă căldură.

Snow