Arhivă pentru Ianuarie 2011

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Anunțuri

Vomafone de sărbători…

Da… pentru început, fiind primul meu subiect pe 2011, ar trebui să încep cu celebrul La Mulţi Ani, de parcă aş sărbători nu’s ce mare eveniment de anvergură… Într-un fel mă bucur că s-a terminat toată şarada asta cu sărbătorile, adică cu toată prefăcătoria aia cum că, suntem mai buni, mai iertători, de parcă ar trebui să fie sărbătoare ca să îţi aminteşti să fii mai bun, etc… dar chiar şi aşa…

Totuşi, între Crăciun şi Revelion, mai după masă, mă trezesc cu un telefon de la un nene, de la vomafone, care în prima fază s-a apucat să mă felicite pentru că sunt un client minunat, fidel, deh – aceeaşi prefăcătorie… ca mai apoi să se apuce să îmi spună că, la cererea abonaţilor vomafone, oferta pentru internet mobil cu leptop s-a prelungit şi dacă nu aş fi cumva niscaiva interesat de aceasta. Bun, doar că tonul omuleţului era unul de-al unui afacerist de mahala (la fel ca şi ţiganii care umblă cu covorul în spate ţinându-se scai după tine), aşa şi omuleţul nostru de la vomafone care mă îndemna să iau internet pe mobil la o viteză fantastică, ce o să mă ajute în deplasările mele (care deplasări? – servici – casă şi tot aşa…). În fine, mi-a zis că mi-l trimite o lună de zile să îl probez ca să mă conving eu însumi de puterea fantastică a internetului, da‘ nu moca, cu bani, că… – ba mai îmi oferea şi leptop – aah, mini-leptop vroiam să zic, la te miri ce preţ, de doar 500 şi ceva de RONi – la care eu una şi bună o ţineam cu NU mare cât capul lui. Să mai zic şi ce foc şi-a luat omuleţul nostru când o auzit de concurenţa de la RCS & RDS şi de netul lor mobil – ştiţi voi DigiNet Mobil-ul de 7.2 Mbps la 10 RON ptr. abonamentele mici sau gratuit/moca la abonamentele mari – Cum se poate aşa ceva? cineva să ofere ceva gratis, adică fără bani în ţara asta, păi unde s-a mai pomenit aşa ceva? – zici că mai avea umpic şi mă strângea de gât prin telefon 🙂 Şi continuă să îmi zică ăla de la telefon, că internetul de la RCS & RDS nu are acoperirea ce o are aista de la vomafone (poţi chiar să te duci şi pe lună, atât de puternic era netul lui)… Cât despre tonul operatorului de la vomafone ce să zic… săracul, o fi avut vre-un target obligatoriu la vânzări tocmai de sărbători şi trebuia să îl facă într-un fel (probabil aşa le dădea prime). În fine, noi să fim sănătoşi… şi virtual cât, dar mai ales şi real.

Între noi fie vorba, internetul de la vomafone am avut ocazia să îl testez la diferiţi prieteni şi… se mişcă oribil, atât zic.

O fi având şi internetul de la DigiNet Mobil probleme, fiind la început, însă ei au demnitatea să îţi ofere ceva ce încă nu e stabil la un preţ modic sau chiar gratuit

Chiar dacă sunt fan vomafone, totuşi acum pot zice una albă pentru RCS & RDS şi una neagră pentru vomafone şi modului lor agresiv de a-şi promova produsele.