Teoria existenței paralele…


De multe ori în anumite momente ale vieții, îmi pun deseori întrebări despre existența vieții și a mea pe această planetă, cât și rolul sau misiunea mea aici, în acest vast univers imens, făcându-mă să îmi dau seama de faptul că nu reprezint decât o mică componentă într-o mașinărie uriașă ce crează și transformă viața continuu.

Și, inspirându-mă și dintr-un articol de pe un alt blog, am decis să încerc în a vorbi puțin despre acest subiect pe cât de intrigant, pe atât de interesant ca și teorie… Astfel, ce ar fi dacă noi, ca și ființe umane ori spirite, am exista nu doar în acest univers ci în mai multe universuri paralele, toate în același timp sau moment, astfel că doar acțiunile și deciziile noastre cu privire la propria noastră viață și a celor din jurul nostru ar fi diferite ca și fapte/acțiuni? Astfel, ar fi valabilă și teoria timpului alternativ, diferit față de timpul real, cel al universului și în care noi ne-am desfășura existența, încercând, probabil, astfel să remediem/fixăm anumite erori din trecut. Să zicem într-un exemplu analogic, că, eu am pe calculator un sistem de operare stabil și vreau să testez comportamentul și stabilitatea unor programe netestate încă – ce fac? instalez același sistem de operare într-o mașină virtuală, urmând ca mai apoi să testez acele aplicații spre a vedea rezultatul respectivelor aplicații. Tocmai în acest fel, la un moment dat au fost create un număr infinit de universuri paralele, aflate într-o buclă temporară, conectată la un timp alternativ, diferit de timpul original, cu intenția de a se vedea și urmări reacția efectelor a două energii spre exemplu (pozitivă și negativă – bine și rău) asupra spiretelor noastre aflate pe calea evoluției. Recunosc căci și de data asta m-am inspirat tot din filmul The Cosmic Plan al lui Sixto Paz Wells (partea cu existența timpului alternativ). Mai pe înțeles, să zicem că găsesc rezonabil faptul ca în aceste universuri paralele să avem aceeași identitate și să diferim doar prin liberul arbitru, în acest univers eu, ca și persoană am următoarele atribute: sunt tânăr, lucrez, am un standard de viață acceptabil, astfel că în aceste universuri paralele să zicem că eu iau decizii diferite față de cele pe care le iau în acest univers actual și care implicit îmi vor schimba modul de existență, sau am atribute diferite față de universul actual – spre exemplu, într-un alt univers sunt un mare om de succes într-un anumit domeniu, ori sunt un mare artist, sau chiar un om al străzii ori pur și simplu într-un univers paralel eu încă nici nu m-am născut probabil sau deja poate că mi-am trăit traiul și astfel că astfel de exemple pot continua la nesfârșit, toate aceste lucruri având loc în același moment, în fine, cred că ați prins ideea.

O altă teorie de-a mea, ar fi și aceea că, spre exemplu am fi conectați simultan în anumite sfere sau centre de existență a realității între aceste universuri paralele și noi pe de-o parte ca și entități/spirite, astfel încât, să zicem că seara eu în Universul A mă culc și se face că ceva îmi schimbă peste noapte parcursul existenței în respectivul univers, urmând ca eu a doua zi să mă trezesc în Universul B și să îmi continui mai departe existența și fără ca eu să îmi dau seama de vre-o schimbare, iar în același timp în Universul A eu deja să nu mai exist, să presupunem că am murit peste noapte, urmând ca Universul A să își continue mai departe parcursul însă fără spiritul meu, ori să continui a exista și în primul univers, însă sub alte condiții, la baza schimbării sau a transmutării spirituale din Universul A în Universul B să fie cauzată poate și de o decizie de-a mea luată la un moment dat. În mod normal asemenea transmutații spirituale între aceste universuri paralele, ar avea loc doar în anumite momente cheie din existența cuiva, astfel că deseori auzim persoane spunând că anumite persoane ori lucruri aproape sau mai mult ca sigur le-au „schimbat viața”.

Subiectul în sine este de o complexitate enormă, astfel că puțini sunt dispuși să discute pe tema acestui subiect destul de elaborat, necesitând mai întâi de toate, o gândire pozitivă și cu orizonturi destul de largi ca și nivel de conștientizare, astfel că o persoană îndoctrinată de cele mai multe ori de religie, va avea rețineri în a deschide sau a accepta o discuție pe o astfel de problemă, arătând totodată și faptul că creierul uman nu este destul de avansat ori nu avem încă activat acest mecanism complex de gândire pentru a putea înțelege mai bine aceste lucruri.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un comentariu