Archive for the ‘ Societate ’ Category

La Mulți Ani Români!…

Este o zi specială astăzi, 1 Decembrie, ziua națională a României. De 31 ani locuiesc în această țară și pot spune că sunt fericit într-un anumit fel. Cu toate neajunsurile și necazurile și dincolo de problemele îndurate de-a lungul anilor, avem o zi în care să ne amintim de marea Unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1918. Este oarecum interesant faptul că și numele străzii unde locuiesc are același nume cu ziua națională. De-a lungul anilor țara a trecut prin comunism, către democrație cu pași grei și cu mult sânge vărsat pentru generațiile viitoare. Chiar dacă pentru majoritatea dintre noi totul pare pierdut, speranța este singurul element de bază ce ne mai ține încă optimiști, iar destui tineri par să înțeleagă că viitorul depinde de felul în care înțelegem să acceptăm că din tot răul putem culege și elimina cu înțelepciune acele momente greșite din istoria acestui popor. Așa că, pentru o zi e bine să ne bucurăm împreună de frumusețea acestei țări!

Drapelul României

Soluții radicale…

Un copil a murit. Un copil ce avea toată viața înainte a fost sfâșiat de o haită de câini și a murit. A cui e vina oare? În primul rând al celor în grija căruia se aflau acei câini, pe de-o parte, cât și a părinților/bunicii acelui copil, pe de altă parte. Bun, din păcate, copilul a murit și nu se mai poate face nimic pentru a-l aduce înapoi în acest plan al existenței, însă, ce e de făcut oare pe viitor pentru ca asemenea tragedii să nu se mai întâmple? În ultimele zile, subiectul câinilor maidanezi a avut parte de o creștere în audiență mare datorită mediatizării intense, astfel că asistăm la o luptă între două tabere: iubitorii de animale (câini) și cei ce doresc eliminarea acestora prin orice mijloace, inclusiv eutanasierea. Este greu să iei asemenea decizii radicale, însă, să revenim cu picioarele pe pământ și să realizăm un lucru destul de dureros și important în același timp – trăim într-o lume dură!

În Brașov, acum două săptămâni parcă, câinii maidanezi din zona Răcădau, au fost otrăviți, cel mai probabil de cei ce au fost poate mușcați de câinii din zonă și/sau erau sătui de aceste animale care se dădeau la tine fără vre-un motiv anume, ori de foame – Nu de alta, însă nici autoritățile nu pot face prea mult dacă câinii se află pe domeniu privat, așa că singura soluție găsită de cei ce locuiesc în zona respectivă a fost una extremă – otrăvirea lor. Pe unul din blogurile Brașovene s-a iscat un schimb mai dur de replici între cititori, aducându-se acuzații de-o parte și de cealaltă a taberei. Încă îmi aduc aminte de când eram mic și eu la rândul meu am fost „capsat” în zona ochiului drept de câinele unui vecin, însă mai mult din vina mea, coboram scările și m-am apropiat de câine în timp ce acesta rodea un os, rezultatul fiind un drum până la spitalul de boli infecțioase pentru injecția anti-tetanos în burtă la acea vreme. Recunosc, că de atunci am o frică destul de mare în ceea ce privește interacțiunea cu câinii, mai ales cei necunoscuți.

Totuși, Brașovul, pot spune că o duce în mare parte acceptabil la numărul câinilor maidanezi, însă fără a-i mai pune la socoteală pe acei câini maidanezi aduși cu mașina din alte orașe/zone ale țării, mutând oarecum aceste animale dintr-un oraș într-altul și, astfel se mai întâmplă, chiar în drum spre mașina de servici, dimineața ori seara, să mai dau peste vre-un cățel sau mai mulți pe care încerc să-i ocolesc fără a-i deranja prea mult.

Însă problema cea mai serioasă o găsim în capitala României – țară membră a Uniunii Europene, care, din nepăsarea autorităților de-a lungul anilor, numărul câinilor maidanezi a crescut enorm de mult, astfel că s-a ajuns la această tragedie, ce putea fi evitată, dar, cum am mai zis umpic mai sus, asta e viața – dură! Soluția, ca și în orice altă țară civilizată, demnă de secolul XXI este: capturarea acestor câini fără stăpân cu ajutorul unor pistoale tranchilizante și nu cu lasoul așa cum se mai întâmplă la noi din păcate, transportarea lor în adăposturi special amenajate și ținerea lor pentru o perioadă de șapte zile, iar dacă nimeni nu-i adoptă atunci să fie eutanasiați, cât și sterilizarea acelor câini dați spre adopție. Știu că e radical, însă nici nu putem sub nici o formă să punem animalele mai presus de oameni și nici nu putem d.p.d.v. financiar să construim/realizăm adăposturi unde să ținem aceste animale până mor, pentru că nu ai cum – ar fi o insultă la adresa atâtor categorii de oameni defavorizați care o duc destul de greu în zilele noastre – spre exemplu pensionarii, care după zeci de ani de muncă, ajung să caute prin pubele de gunoi o bucată de pâine din cauza unei pensii de mizerie din țara asta, iar noi să ținem în viață și să hrănim un număr mare de câini fără stăpân care se mai și înmulțesc în mod necontrolat mi se pare inadmisibil așa ceva! Știu că nu e deloc o soluție ortodoxă, însă din păcate nu există altă cale. Să iei un câine de pe stradă, să îl sterilizezi și după aia să-i dai din nou drumul pe stradă, iarăși nu mi se pare o idee bună pentru că la un moment dat, respectivul câine tot va ataca și mușca oamenii pe stradă, cel mai probabil de foame, așa că… trăim într-o lume dură!

Spune NU fracturării hidraulice în România…

Spune NU fracturării hidraulice în România

Spune NU fracturării hidraulice în România!

Iată că revin cu forțe noi, iar de data asta, zic că e timpul să aduc în lumina atenției publice o cauză cât se poate de serioasă – fracturarea hidraulică, căreia nu i se acordă o atenție mai deloc în mass-media, datorită intereselor ascunse și a beneficiilor de ordin financiar, pentru a se ascunde cât mai mult acest subiect față de opinia publică. La nivel național, cu ajutorul comunității internaționale a celor de la AVAAZ, s-a lansat o petiție cu privire la interzicerea de către Guvernul României a fracturării hidraulice pe teritoriul României, același Guvern, ce a concesionat suprafețe mari din unele dintre cele mai frumoase zone ale țării, pentru începerea fracturării hidraulice în vara lui 2013.

Dar, ce este fracturarea hidraulică, probabil vă veți întreba… ei bine, spre deosebire de gazele convenționale, gazele de şist sunt extrase din roci situate la adâncimi foarte mari în/sub pământ şi care au un grad scăzut de permeabilitate și porozitate. Pentru a putea extrage gazele de şist este necesară folosirea unei metode numită fracturare hidraulică (fracking) prin care se creşte artificial permeabilitatea rocilor. Mai multe institute de cercetare din SUA şi din Europa au demonstrat că fracturarea hidraulică este foarte periculoasă pentru mediu și sănătate, astfel încât mai jos aveți câteva argumente solide ce arată că folosirea aceastei metode de a obține gaze de șist, pot pune într-un pericol cât se poate de real eco-sistemul și bio-diversitatea naturii din România:

  • Fracturarea hidraulică e o metodă extrem de periculoasă de extragere a gazelor naturale, care ne poate otrăvi apa, aerul și solul.
  • Chimicalele folosite pentru forare sunt toxice și pot contamina apa în urma unor scurgeri sau accidente; pentru foraj sunt necesare milioane de litri de apă, ceea ce poate epuiza rezervele locale.
  • Apa reziduală rezultată în urma fracturării conține substanțe radioactive și chimicale toxice și este extrem de periculoasă, ceea ce face depozitarea ei extrem de dificilă și riscantă.
  • În urma fracturării hidraulice, gazul natural poate „migra” în rezervele de apă potabilă, punând locuințele și fântânile din vecinătate în pericol de explozie. În SUA au fost documentate peste 1.000 de cazuri de contaminare a apei în apropierea zonelor de extracție.
  • Fracturarea hidraulică accelerează schimbările climatice și este asociată cu alunecări de teren și cutremure

Semnați petiția AVAAZ privind interzicerea fracturării hidraulice pe teritoriul României.

Pentru mai multe informații, accesați pagina oficială StopFracturare.

Împotriva campaniilor publicitare…

Fie că e vorba de televizor, radio, ziare, reviste, pliante, internet, pe stradă, sau chiar acei vânzători ambulanți de chilipiruri care îți apar câteodată și pe la ușă, oriunde dai peste reclame și tot felul de așa zise promoții ce te îndeamnă să cumperi tot felul de rahaturi și tot felul de lucruri total nefolositoare în mare parte. Fie că e vorba doar de o tendință cu care societatea ne-a îndoctrinat, adică să consumăm cât mai mult, astfel că a intrat în firea noastră să cumpărăm chiar dacă uneori suntem atrași ca un magnet de niște lucruri care nu ne trebuiesc cu adevărat. E la fel ca și un control mental, un control bine realizat de mass-media, implicată direct în modul de producere a diverselor sisteme de manipulare în masă (a se înțelege reclame), prin aplicarea și promovarea unor metode de marketing cât mai agresive în perioada ultimilor ani, astfel că suntem bombardați cu publicitate indiferent că vrem sau nu… adică, chiar dacă nu am vrea, tot nu putem scăpa de acele pliante pe care le găsim în poștă spre exemplu, sau publicitatea agresivă de pe internet.

În mediul virtual – pe internet adică, publicitatea a cunoscut o evoluție uriașă în ultimii ani, odată cu modernizarea internetului, accesul a cât mai multe persoane la mediul online, a făcut ca cei ce promovează ceva sau încearcă să își vândă produsele, să o facă la un nivel nemai-întâlnit până acum. Un bun simplu sunt acei idioți cu cap de dovleac,  care își pun sau introduc pe bloguri sau pe forumuri acea publicitate de tip „AdSense” sub formă text de la Google pentru câțiva cenți per click, crezând astfel că or să facă mare avere. Odată cu creșterea informației publicitare, a crescut și revoltarea/repulsia celor care urăsc cu adevărat acest mod de campanie murdar, acela de a-ți băga cu forța publicitate chiar și în anumite profile ale unor rețele de socializare precum mySpace sau hi5, motiv pentru care chiar am decis ca de astăzi să renunț definitiv la serviciile acestor două rețele de socializare… atâta timp cât ai un profil, găzduit cei drept, de aceste rețele de socializare, nu mi se pare corect să mi se bage cu forța în propriul meu profil tot felul de kkt-uri publicitare. Ori oferă un serviciu de calitate ori mai bine se apucă de făcut altceva. Înțeleg și că traficul pe internet costă sau că acele companii vor să mai obțină și profit, ok, să găsească alte metode ori să ceară bani pentru anumite servicii mai complexe (și care să își merite banii), dar să nu îmi bage pe gât cu de-a sila publicitate, pentru că urăsc la culme astfel de acțiuni. La început acele rețele de socializare ofereau niște servicii ireproșabile fiind chiar în top (bine, că și atunci exista publicitate, însă nu în profil, plus că erau mai cu bun simț), însă cu timpul, tendința ființei umane dar și obiceiul prost de a se lăcomi în a obține și mai mult, în cazul de față „profit” și astfel treaba se împute mai departe. Facebook-ul în schimb a știut să împace într-un fel și capra și varza până acum, așa că, măcar aici poți să dai disable la publicitate și pe lângă asta mai poți și să îți spui motivul atunci când dai disable la o campanie/reclamă publicitară ce nu îți convine sau care este împotriva principiilor tale să zicem, așa că, aici Facebook-ul a adus un concept diferit față de celelalte rețele de socializare virtuală.

Nunta lu’ pește…

Bă frate, dacă nu m-au înnebunit zilele astea atâtea surse de informații și știri de la tembelizor, radio, ziare, net despre marea nuntă regală a secolului din Regatul Unit al Marii Britanii a prințului Charles… E oribil – parcă zici că n-a mai văzut nimeni o nuntă pe fața pământului, deși și ăia sunt tot niște ființe umane (mireasa mai ales, că „prințul”…) și oricum și ei or să crape se mătrășească odată și odată de pe fața pământului. Chiar nu înțeleg, ce atâta nebunie și atâția leșinați pe la tembelizor sau femei leșinate care se visau în locul miresei, de parcă zici că i-ar teleporta într-o altă dimensiune, așa cretinism și idioțenie nu am mai văzut de la concertele cu M.J. când leșinau ăia p’acolo la concert – Jeesus.

Să mai amintesc cumva și de uniforma respectivului așa zis prinț, plină ochi de însemne masonice? Nu degeaba conviețuim într-o societate babiloniană, profund marcată și condusă din umbră de materialism și multă îndobitocire, duse la extrem, mai ales în rândul tinerilor.

Ete de aia nu mai puteam noi acuma în țara asta, de parcă toate lucrurile or merge ca pe roate și nu mai aveam altceva de făcut decât să ne belim ochii la un kkt de nuntă dintre un așa zis „prinț” și o ființă umană… Mai rău e că, zevzecii de la posturile de televiziune de la noi, au avut grijă să ne facă în zilele astea capul pătrat cu acest eveniment abject. Și, exact de asta nu mai puteam eu, de nunta lu’ pește, mai ales când avem și noi bolovanii noștri care divorțează și se fac de kakao pe la tv, de parcă zici că acuși, acuși dă apocalipsa peste noi, deși mai degrabă ne-ar trebui să ne trosnească înțelepciunea peste cap, căci la câtă prostie există pe lumea asta… e jale mare.

Băgați-ai ceva în profeții…

Cu ceva timp în urmă, am scris un articol legat de eventualitatea începerii unui așa zis al treilea război mondial, care ar fi fost profețit de așa zisă Baba Vanga și de alți profeți care s-au ocupat sau se ocupă cu asemenea obiceiuri, însă, anul 2010 a trecut liniștit cu tot cu criza planificată la vârf înalt și… nu am văzut decât o încercare slabă a Coreei de Nord atacându-și țara vecină Coreea de Sud prin noiembrie 2010 și nimic mai mult, așa că pot trage câteva concluzii: ori s-o fi amânat acest război mondial, ori s-o fi schimbat cursul viitorului spre care ne îndreptăm (ceea ce ar trebui să fie de bine), ori clarvăzătorii/prefăcătorii prezicătorii ăștia nu sunt decât o tentativă de manipulare a maselor de oameni de niște grupuri/elite sau forțe oculte (cea mai plauzibilă variantă după părerea mea), ori, în ultimă instanță, s-or fi greșit prezicerile… care să fie oare?

Oare cutremurul ăsta devastator din Japonia, (să fi fost unii privelegiați care să fi știut de eventualitatea producerii unui cutremur de proporții dar care să fi tăcut mâlc, tocmai pentru o așa zisă extincție voită de elite, așa cum am auzit formulată o teorie…?) de ce nu a fost prezis de dinaintea producerii sale? Sau abia acuma or să înceapă să se trezească unii care să spună că ei știau de acest cutremur și câte și mai câte… come on.

Tot ce mai pot să adaug este neputința noastră în fața naturii și în jurul acestor schimbări dramatice prin care trecem cu sau fără profeții, realizând astfel că toată măreția și fala speciei umane și a unei societăți moderne pot fi ștearse de pe fața pământului într-o clipă, astfel că efortul unora de a strânge cât mai multe averi de ordin material se poate spulbera într-o clipă.

Se vor schimba oare oamenii, vom fi în stare să învățăm din greșelile trecutului și să ne adaptăm schimbărilor din mers? (dacă mai apucăm…).

Iar cât despre profeții, așa cum spunea cineva la comentarii într-un alt articol anterior, pot să mă șterg undeva cu ele.

Futere de resurse…

Hai să vorbesc despre risipa resurselor noastre naturale, ale tuturor de pe această minunată planetă, aflată în prag de colaps global, datorită modului în care oamenii abuzează în mod direct sau indirect de resursele limitate ale acestei planete, prin producerea de lucruri complet nefolositoare ori cu un grad de uzură foarte ridicat. Telefoane, componente de calculator, mașini, gadgeturi și câte și mai câte lucruri de care cu toții ne bucurăm prin folosirea lor pentru o anumită perioadă de timp determinată, ca mai apoi să ne dispensăm cu ușurință de respectivele lucruri în schimbul altor lucruri de același fel dar mai noi.

De câte ori se lansează un produs, acesta cuprinde o serie de funcționalități și i se pune un anumit preț, iar din acel moment respectivul produs are o anumită valoare economică, reflectând costul de producție. De cele mai multe ori, respectiva valoare a respectivului produs este mult prea mare, având un cost de producție destul de ridicat în raport cu veniturile viitorilor consumatori/utilizatori și astfel se trece la producerea unor produse de același fel/marcă dar cu o calitate redusă și un minus de funcționalități, produs ce are un cost de producție și o valoare economică mult mai scăzută decât precedentul produs, putând fi distribuit astfel la un preț mult mai mic. să exemplific: anul acesta se produce un telefon mobil de tip smartphone ce conține toată gama tehnologică de ultimă oră precum bluetooth, wireless, cameră foto performantă, etc… – ei, pentru producerea acestui smartphone este necesar un cost de producție specific, urmând ca mai apoi să fie distribuit către viitorii utilizatori prin lansarea și punerea acestuia în vânzare la un anumit preț. După o vreme se produce și se lansează aceeași marcă de telefon mobil, având însă lipsă anumite funcționalități, fiind astfel o alternativă mai ieftină, evident, cu un cost de producție mai scăzut decât precedentul. Asemenea tactici manageriale reprezintă o considerabilă risipă de resurse pentru producerea aceluiași obiect mult mai ineficient și mai slab calitativ. La fel se întâmplă spre exemplu și cu plăcile video pentru calculator sau cu orice alt produs – se produc, apoi se lansează o placă video performantă, fiind capabilă să facă față la cele mai noi jocuri de pe piața de gaming, după care se produce și se lansează o alternativă din aceeași serie dar mult mai slabă ca performanță, lovindu-ne din nou de aceeași risipă inutilă a resurselor ce pot fi utilizate în alte scopuri… dar… sistemul olirgahic în care trăim este de-o așa natură constituit, încât îți vine să privești neputincios la o risipă inutilă de proporții inimaginabile.

În producția oricărui gadget sau aparat multimedia se folosesc diverse materii în funcție de destinația finală a viitorului produs, materii care la rândul lor provin, printr-un ciclu, direct din natură, natură care la ora actuală se află într-un stadiu înalt de poluare, datorită emisiilor de carbon provenite la rândul lor din diferite surse. La fel se întâmplă și în cazul fabricării de mobilă, a caselor din lemn sau a hârtiei care de asemenea, se recurge la despădurirea a hectare întregi de pădure, din diverse părți ale planetei doar pentru a ne răsfăța propriul nostru egoism.

Oare cât va mai rezista planeta noastră la atâta poluare? Efectele devastatoare la nivel planetar deja încep să se vadă în diferite colțuri din întreaga lume – tornade devastatoare, cutremure, încălzire globală, efecte de seră… toate aceste nenorociri reprezentând un semnal de alarmă la adresa umanității și la felul nesăbuit de a-și organiza resursele limitate al propriului nostru sistem planetar.

Ce e de făcut? Producerea de lucruri care să înglobeze tehnologii avansate de producție care să reflecte în mod concret propriile noastre nevoi, prin realizarea de produse stabile și durabile în timp, prin eliminarea așa numitului procedeu al obsolenței planificate. Pentru că avem doar o singură planetă și o singură viață de trăit, aceste noțiuni fiind cu mult mai importante decât propriul orgoliu cu privire la profitul personal prin susținerea unui sistem economic infect. Toate aceste măsuri pot fi realizate printr-un management inteligent al resurselor naturale în beneficiul tuturor locuitorilor al acestui sistem planetar și nu doar pentru un grup restrâns așa cum se întâmplă la momentul actual. Din păcate acest mod de existență ne definește ca și societate și putem să sperăm că într-o bună zi lumea în care trăim se va schimba în mod pozitiv, pentru că altfel, specia noastră se va autodistruge.

*Vă invit să urmăriți câteva filme care vă vor expemplifica mult mai bine și mai în detaliu ceea ce am vrut să spun prin acest articol al meu… (*Filmele au subtitrare în Limba Română!):

– http://www.lukasig.com/movingforward_ro.html

– http://www.lukasig.com/storyofstuff_ro.html