Archive for the ‘ Virtual ’ Category

Noul Ferestre 8…

Windows 8 Logo

Este vară, cald, frumos, astfel că în ultimele două luni nu prea am mai avut un chef atât de mare în a mă apuca să scriu te miri ce pe blog, cât și din cauza lenei, așa încât a venit momentul să mă apuc să mai dau cu subsemnatul cu un mic review despre noul sistem de operare. Ete că noul sistem de operare numit „Windows 8” a apărut deja, codul final fiind complet încă din 31 iulie, având numărul 9200 și la o zi distanță acesta a și „scăpat” pe internet, cred eu cu intenția celor din Micro$oft, pentru că, să fim serioși, dacă nu se dorea, atunci, acest sistem de operare ar fi ajus la public pe căi alternative, cel mai devreme după data de 15 august, odată cu apariția lui pe msdn. Deși lansarea oficială pe suport fizic pentru public ar trebui să aiba loc abia în luna octombrie, sistemul de operare este deja instalat pe zeci de mii de calculatoare din lumea întreagă, având deja posibilitatea de a ne acomoda cu noul concept al acestui sistem, despre care am mai scris și aici odată cu lansarea unor versiuni de test.

Bun, partea proastă la acest sistem, că asta mă deranjează, este că a fost făcut și lansat cam în grabă, păstrând anumite elemente din vechiul Windows, încât nu putem spune că avem în față un sistem complet nou-nouț, nici pe de parte. Încă de la instalarea lui suntem întâmpinați de un fundal de culoare mov închis, ce îți cam strică tot cheful, plus că superficialitatea își arată fața pe tot parcursul instalării, unde avem parte de același design al ferestrelor cu care am fost obișnuiți în vechiul Windows 7. Cei care lucrează la Micro$oft, se pare că sunt mult prea proști pentru lumea asta și asta pentru că au introdus în noul Windows suport pentru platforma Framework 4.0, dar au scos versiunile mai vechi ale acesteia, adică 2.0 și 3.0, astfel că multe programe sau jocuri care depind încă de platformele Framework (2.0, 3.0) nu vor merge, decât după instalarea acesteia de pe internet… wtf? Apoi, clasicele joculețe din Windows, gen Solitaire, Minesweeper, etc…, cu care toți am fost obișnuiți de la răposatul Windows 3, dispar efectiv din această versiune de Windows, ele putând fi luate tot de pe internet, din noul Windows Store – iarăși wtf (what the fuck)??? Acest sistem de operare în loc să evolueze, mai rău involuează? Iar partea care zic eu că pune într-un fel capac, este scoaterea completă a suportului Aero din Windows (ferestrele transparente) și înlocuirea sa cu Solid Colors, adică ne întoarcem din nou pe vremea lui pazvante, când utilizam culori solide ca la Windows 3, că măcar atunci nu exista tehnica de azi. Nu mai vorbesc de scoaterea celebrului buton Start cu care am fost obișnuiți atât timp, încă de pe vremea lui Windows 95 și căruia i se simte lipsa destul de mult.

Stau și mă gândesc, dacă nu cumva cei de la „Micro$hit” au vrut să prindă doi iepuri deodată cu un sistem de operare care să prindă atât la utilizatorii de PC cât și la utilizatorii de tablete, astfel că în loc să avem de aface cu un Windows gândit serios pentru PC și încă un sistem pentru tabletele lor idioate, ne-am ales cu un sistem de operare făcut în grabă și care duce multe lipsuri la capitolul design-inovație. Iar rapiditatea cu care el a fost anunțat, apoi „scăpat” pe internet, mă face să cred că Micro$oft ascunde ceva, parcă ar vrea să nu mai folosim Windows 7, dovadă și prețul mic cu care se va putea trece la Windows 8 de la 7. Însă la capitolul fiabilitate și stabilitate nu mă pot pronunța, e prea devreme să pot spune dacă e mult mai bun decât predecesorul, acestea abia în timp își vor pune amprenta cu adevărat, însă deja cam începe să îmi facă ceva figuri la închidere, când mă pomenesc cu ceva erori la câteva programe, însă cred că acest lucru ține mai mult de compatibilitate decât de altă natură. Rămâne de văzut dacă acest sistem de operare va prinde la public sau va fi un alt eșec, până la apariția următorului Windows 9 sau cum se va numi acesta.

LATER: Trebuie să mai precizez faptul că din noul sistem de operare au fost eliminate până și gadget-urile, iar colac peste pupăză… aproape la orice aplicație din noua interfață Metro pe care vrei să o rulezi, îți trebuie cont pe Windows Live… chiar și la aplicația Calendar, da, ați auzit bine, ca să puteți folosi calendarul în Windows 8, ghici ce, trebuie să vă logați pe Windows Live. Penibil.

Luna schimbărilor…

Într-o lună de zile mi s-a cam schimbat viața complet… sau mai corect spus locul de muncă, iar la decizia asta se pare că au stat mai mulți factori ce nu au ținut de mine și a trebuit astfel să aleg ca să mă duc în altă parte, nu din cauza mea sau a altor persoane ci din cauza unor oportunități financiare mai bune pentru mine ca și persoană față de vechiul job… sper că va fi de bun augur această schimbare, vorba aceea, n-o fi dracu așa negru, iar până la urma urmei, odată și odată toți trebuie să mergem mai departe prin viață și să facem față schimbărilor, fie că ne place sau nu.

În altă ordine de idei, urmează luna martie, când primăvara ar trebui să bată la ușă, deși, mai degrabă ne pândesc inundațiile odată cu încălzirea vremii din cauza ninsorilor din ultima perioadă, însă totodată, luna martie, va reprezenta și începutul unui protest la nivel global al grupării Anonymous pe toată perioada lunii martie, cu privire la încercarea autorităților/elitelor de a inpune anumite restricții cu privire la folosirea internetului prin Acordul comercial de combatere a contrafacerii” (ACTA), care, în definiție ar fi un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la „creșterea globală a comerțului cu bunuri contrafăcute și lucrări protejate de drepturi de autor”, iar odată ce va fi ratificat în luna iunie de către Parlamentul European, acest tratat ar putea pune capăt internetului așa cum noi îl știm și îi va transforma pe furnizorii de internet într-un fel de bau-bau polițiști ce vor opri accesul la internet atunci când se va considera că o persoană a încălcat anumite drepturi de autor, prevăzut de legislația ACTA, prin descărcarea de conținut ilegal, cum ar fi: muzica, filme, jocuri, programe fără licență.

Tocmai de aceea, decizia grupării Anonymous (oricine poate fi Anonymous dacă împărtășește aceleași idei sau valori), revoltați și de închiderea pe neașteptate de către FBI a binecunoscutului site de file-sharing MegaUpload, pentru încălcarea drepturilor de autor și spălare de bani, astfel că scopul principal al grupării Anonymous este acela de a da o lovitură serioasă marilor producători/case de discuri printr-o revoluție cibernetică, revoluție prin care utilizatorii de internet sunt îndemnați la nivel global ca pe toată durata lunii martie: NU cumpere și să NU descarce de pe internet (legal sau ilegal) nici o melodie, film, joc sau program. să NU meargă la cinema să vadă filme și să NU cumpere CD/DVD-uri din magazine. să NU cumpere nici o carte sau vre-o revistă și să NU susțină artiștii în nici un fel pe toată durata lunii Martie, aceasta fiind o campanie împotriva proiectului de lege ACTA inițiată de Anonymous!

Mai jos aveți două filmulețe, primul film va fi un mini-documentar în limba Română în care legislația ACTA este explicată pe înțelesul tuturor, iar al doilea filmuleț, în limba Engleză care prezintă îndemnul grupării Anonymous cu privire la operațiunea martie negru!

*Acestea fiind spuse, mă alătur și eu prin susținerea acestei campanii, astfel că următorul meu articol va fi abia în luna aprilie! 

„wtf?” în variantă creștină…

Iarăși sărbători, iarăși agitație, balamuc și tot circul aferent acestor sărbători mai mult sau mai puțin copiate, în fine, așa cum suntem obișnuiți an de an, așa că, să trecem la alte lucruri mai neortodoxe… Am dat acum ceva timp în marele ocean virtual, peste o pagină dedicată creștinilor ortodocși aflați în căutarea iubirii lor – adică un fel de matrimoniale dar pentru creștini cică, mai pe românește, să îți cauți jumătatea mai cu frică de ‘Ăl de sus. jeez… Intenția lor de a-i ajuta pe cei creștini cu statutul de „loneliness” credeați cumva că e pe moca?

Treaba e în felul următor, te duci pe site-ul lor, îți încropești un cont gratuit*, iar după aia, că tot am pus și steluța (*), trebuie să îți activezi contul nou creat cu ajutorul tehnicii moderne, inventate de „aghiuță” (care, teoretic, intră oarecum în conflict cu cele sfinte), adică prin SMS, contra sumei de 3 euroi, că nah, doar suntem EUropeni + TVA 🙂

Faza tare e că de banii ăștia primești pentru treizeci de zile statutul de membru platinum și/sau unlimited ?!?!? (amândouă te costă ușurează de 3 euroi fiecare)… care o fi diferența dintre aceste două clase de membru și ce pățești oare după alea treizeci de zile la expirarea așa-zisului abonament?

Ahh, să vă mai zic și că regulile de pe respectivul site sunt scrise în english iengleză? Mai contează? Dar dacă nu îs creștin sau, dacă nu vreau să îmi caut belea prietenă prin matrimoniale creștine, ori dacă și mai bine, nu vreau deloc, vreau să fiu singur, ce pățesc după aia? nu mai ajung în rai, ci mă trimit „ăia” la ceaunul cu smoală? Common…

Matrimoniale Crestine #1

Matrimoniale Crestine #2

Mort la datorie…

Pe la începutul lui octombrie, unul dintre cele patru hard-disk-uri m-a lăsat cu ochii în soare, decolând spre alte zări dându-și ultima suflare. Este vorba de un HDD Seagate Barracuda de 750 GB pe care îl foloseam de vre-o doi ani și ceva. Ei, și odată cu moartea sa, am pierdut și ceva date stocate pe el, dar pe care le-am recuperat ulterior în proporție de 80% cu ajutorul internetului, mai puțin câteva programe destul de rare care s-au dus pe dâmbovița. Cu garanția lucrurile au mers destul de bine, am luat alt HDD produs de aceeași firmă, dar de 1 TB + un router wireless, asta pentru că mi-a fost păstrat prețul cu care l-am achiziționat în 2008. Ca și ironie, câteva săptămâni mai târziu, adică acum la începutul lui noiembrie, prețurile la HDD-uri văd că au luat-o razna, așa că dacă o pățeam acum și mergeam la garanție, nu mă alegeam cu mare lucru.

Se pare că toamna lui 2011 este una neagră în ce privește fiabilitatea acestor dispozitive mecanice de care încă depindem atât de mult. Înainte ca eu să o pățesc, prietena surorii mele și-a bușit rău de tot mini-laptop-ul pierzând ceva date importante de la firma ei, apoi două săptămâni mai încolo i s-a stricat din nou HDD-ul pe care și l-a luat când i-a fost reparat mini-laptop-ul, apoi un prieten și-a pierdut vre-o 2 TB de date în urma unei partiționări incorecte sau ceva de genul… groaznic. Te face să te gândești că backup-ul este vital, însă asta se aplică dacă ai un HDD de dimensiuni reduse, ceva în genul 160, 250 GB, însă la aproape 5 TB de date, este ceva destul de greu de realizat, mai ales pentru un simplu om cu buget redus.

Stau și mă gândesc la cât de mult a evoluat tehnologia în domeniul IT, dar totuși încă nu s-a descoperit o soluție viabilă care să garanteze stocarea datelor pe calculator și asta pentru ca nici chiar noile SSD-uri nu pot oferi o garanție reală în ce privește stabilitatea datelor. Sper însă că o să apuc ziua când se va găsi o soluție care să prevină pierderea datelor în mod involuntar, căci atunci va fi încă un pas înainte în tehnologie. Totuși, mă bucur că HDD-ul și-a dat duhul la datorie și măcar mă consolez cu gândul că nu am pierdut informații vitale. R.I.P.

Ferestre 8 la orizont…

Îmi aduc aminte de anul 1997 și prima mea întâlnire cu calculatorul, un 386SX la doar 25 Mhz și doar 4 MB de RAM – ce mai vremuri… MS-DOS, Norton Commander și Windows 3.x – o interfață amabilă, simplă și elegantă ce mă ținea captiv în fața calculatorului vrând nevrând. Acum, la mai bine de 14 ani, am în față un nou sistem de operare – Windows 8, care a fost lansat abia în variantă de testare (preview) și va mai avea ceva drum până la versiunea finală.

Dar, să vedem cam de câte ori acest sistem de operare a adus schimbări majore în structura sa… Dupa Windows 3 a urmat Windows 95 în Decembrie 1995 (la vremea aceea eu doar visam să am un calculator), aducând cu sine renumitul buton Start pe care îl regăsim și astăzi în versiunea 7. Apoi a urmat Windows XP în 2001 care avea să dărâme orice recorduri de succes avut până atunci, fiind primul sistem de operare stabil cu o interfață bazată pe teme, păstrând totuși clasica interfață cu acel buton Start. Apoi, în 2006 avea să urmeze Windows Vista cu ferestrele sale transparente, dar avea să devină și al doilea eșec al celor de la Microsoft după cel înregistrat cu Windows Millennium în 1999. Chiar dacă Vista arăta foarte bine ca și interfață vizuală, totuși consumul său enorm de resurse de la acea vreme, când cei mai mulți oameni aveau calculatoare modeste, dar și stabilitatea cât și succesul de care se bucura XP-ul la acea vreme, a facut din Vista așa cum am mai zis, un eșec imens, fiind însă răzbunat de Windows 7 în 2008.

M-am apucat și am instalat într-o mașină virtuală un Windows 8 Preview pe 64 biți pentru a mă delecta umpic și eu cu noile facilități a viitorului sistem de operare și iată cam ce și cum… Următoarea versiune a acestui sistem de operare urmează o nouă transformare radicală, astfel că Desktop-ul nu va mai fi în centrul atenției ca până acum, ci va fi înlocuit de o nouă interfață, denumită Metro UI și va fi prima interfață ce va fi compatibilă și cu noile dispozitive tip tabletă. Vechiul Desktop îl vom regăsi totuși în interfața Metro UI, însă bătrânul buton Start, odată apăsat ne va aduce în partea de jos a ecranului o fereastră cu câteva opțiuni printre care și cea care ne va întoarce înapoi la noua interfață Metro UI și cam atât, așa că adio vechiului meniu cu care am fost obișnuiți atâția ani. Vrem Control Panel? În interfața nouă Metro UI, partea dreaptă a ecranului vom avea acces la un nou concept al panoului de control din sistem. Vechiul Explorer va avea meniul la fel ca meniul din Office 2010, bazat pe riboane și va avea suport pentru imagini virtuale, lovind destul de serios în producătorii de soft pentru imagini virtuale. Nu am găsit vechile joculețe gen Solitaire, Minisweeper, FreeCell, etc… însă am găsit alte minuni de joculețe cu care un utilizator va putea interacționa, totuși sper să nu se renunțe la vechile joculețe clasice că ar fi tare păcat.

Per ansamblu, noua interfață tip Metro UI a viitorului sistem de operare Windows 8 mi s-a părut destul de copilărească (childish), mai ales anumite jocuri noi, făcute ca pentru retarded peoples, însă probabil că și înrădăcinarea interfeței Desktop în mine, mă face să vad cu oarecare suspectabilitate tot ceea ce este nou, dar totuși, sunt receptiv la noile schimbări pozitive și inovative în materie de sisteme de operare și abia aștept lansarea acestuia undeva prin 2012 pentru a vedea dacă se ridică peste actualul Windows 7 ca și așteptări.
Însă cum deja sunt obișnuit, cred că migrarea la noul sistem de operare va fi una de lungă durată așa cum s-a întâmplat și cu Windows Vista și chiar 7, mulți utilizatori alegând să rămână la bătrânul Windows XP, care, în opinia mea personală, și-a cam trăit traiul și, și-a mâncat mălaiul.

Totusi, la partea negativă, chiar dacă se laudă cu rapiditatea de accesare a programelor, în VMWare Workstation 8, după instalarea sistemului Windows 8, totul a mers foarte bine prima dată, însă după ce m-am apucat să rulez sistemul a doua oară, procesorul a început să o ia razna, sistemul meu devenind instabil, iar a treia oară, Windows 8 n-a mai pornit aproape deloc… Deh, fiind o versiune de testare, mă așteptam la asemena lucruri.

Mi-a cam fost lene să fac un video de prezentare, așa că iată un clip realizat de un profesionist cu viitorul sistem de operare:

Yahoo…

Iată că aproape s-a dus și vara anului 2011 cu tot cu concediu, iar toamna bate la ușă cât de curând, iar eu navighez pe internet cu diferite treburi… În sfârșit, ultima versiune de Yahoo Messenger (11.0.0.2014) îmi merge fără probleme în sistemul meu cu Ferestre 7 instalat… Și asta deoarece prima versiune de Yahoo Messenger 11(.0.0.2009) îmi scotea peri albi din cap și asta din cauza unei erori la trimiterea cât și la primirea mesajelor, neputând să le văd, astfel că orice aș fi făcut nu reușeam să văd ce scriu, iar cei care îmi scriau, la fel, nu vedeam ce îmi scriu, plus că nu reușeam să vizualizez nici măcar conversațiile stocate online, fiind nevoit astfel să utilizez vechea versiune de YM 10

Totuși, ca și îmbunătățiri, la versiunea 11 a lui YM se pot observa la interfață, posibilitatea salvării conversațiilor pe server-ul celor de la Yahoo (dacă ai totuși o versiune mai veche sub 11, atunci conversațiile trebuiesc importate online, odată cu instalarea noii versiuni), cât și alte noi funcționalități pe care nu am timp acum ca să le enumăr.

Partea proastă la orice versiune de Yahoo Messenger este publicitatea aceea enervantă de jos, însă pe viitor sper că va dispărea cu totul, însă și pentru asta există hack de cojocul ei.

Evoluția internetului…

Îmi aduc și acum aminte de anul 2001, când am avut pentru prima oară întâlnire cu internetul de la mine de acasă, dar și momentul de fericire știindu-mă conectat la lumea virtuală, lume după care eram atât de dornic. Țin minte și acum pachetul XNet pe care mi-l dăduse un bun prieten de-al meu, dar și nopțile albe petrecute lângă vechiul modem de 56 kbps (5.6 kbps reali) cât și sunetul său inconfundabil la fiecare conectare, dar și facturile uriașe de la telefon din acea perioadă. Eheee, și ce mai așteptam eu minute bune doar ca să iau de pe internet o melodie amărâtă în format mp3, jocuri, programe sau alte nebunii… Pe atunci, a lua un film de 700 MB de pe net, reprezenta o adevărată dovadă de răbdare feroce. Ce mai vremuri. Iar Internet Explorer-ul (la vremea aceea era la versiunea 5 spre 6) era regele, făcând legea în lumea virtuală, așa că Opera ori Netscape-ul (Firefox-ul de acum) erau doar niște pioneri la început de drum – asta cel puțin la noi, că dincolo Netscape-ul era destul de popular la vremea aceea.

Astăzi, la zece ani de la acele vremuri, lucrurile s-au cam schimbat radical în ceea ce privește accesul la internet și programele cu ajutorul cărora se poate accesa această vastă lume virtuală… Viteza la internet a depășit 100 MB/s (adică maxim 10 mbps) sau chiar mai mult, în funcție de provider și costuri, astfel că descărcatul unei melodii în aceste vremuri poate să dureze chiar și mai puțin de o secundă, un film la o calitate standard durează câteva minute și exemplele pot continua… Costul accesului la internet a scăzut simțitor datorită investițiilor realizate în structura rețelelor de fibră optică ce permit asemenea viteze și asta în special datorită concurenței de pe piața de telecomunicații de la noi, cât și a numărului din ce în ce mai mare al utilizatorilor de internet, ce a făcut posibilă înlăturarea monopolului deținut de Romtelecom, care ani la rând și-a bătut joc într-un mod barbar de proprii lor clienți, prin facturile umflate de la acea vreme, astfel încât celebra carte de telefoane Pagini Aurii spre exemplu, care arăta ca o biblie în anii ’90 la cât de groasă era, după anul 2008, aceeași carte de telefon poate fi asemănată ușor unei reviste simple, eh, lasă că cei de la Romtelecom își merită cu vârf și îndesat soarta de acum.

În acești zece ani, în schimb, bătrânul Internet Explorer a dovedit că nu prea mai poate face față competitorilor de tip open-source – așa că în zilele noastre, la capitolul browsere cel mai bine stau Firefox, Chrome și Opera. Dar să vedem umpic cam ce ne poate oferi fiecare browser în parte:

Internet Explorer – creat de cei de la Micro$oft, a fost primul browser integrat într-un sistem de operare în anul 1995, cunoscut ca și Windows 95 (varianta OSR2), urmând să cunoască o evoluție ascedentă în anii ’90 – 2000 datorită modului complex de randare a paginilor web la acea vreme, urmat apoi de un declin serios în rândul utilizatorilor datorită noilor competitori ca Mozilla, Opera, iar mai nou Chrome – Eu personal folosesc IE doar la nevoie.

Opera – totodată și favoritul meu ca și browser, datorită ușurinței cât și complexității sale… Practic este browserul perfect de internet, care a adus ceva nou și inedit cu fiecare versiune majoră, devenind un concurent serios pentru cei de la Mozilla în multe privințe. La început a fost dezvoltat ca un program contra-cost, urmând ca de la versiunea 8, acest browser să fie oferit gratuit. Opera vine integrat cu un modul BitTorrent, un modul pentru citirea mesajelor eMail, funcție de citire a articolelor în format RSS. Cei de la Opera au creat conceptul SpeedDial dar și eficientizarea browserului prin deschiderea paginilor web în același program pe bază de tab-uri, fără a mai fi nevoie de pornirea a numeroase procese ale aceluiași browser pentru fiecare pagină în parte. – Pentru mine Opera va rămâne browser-ul de bază în ceea ce privește activitățile mele zilnice din lumea virtuală.

Firefox – Creat de Fundația Mozilla – un grup de oameni ce au preluat conceptul de la Netscape, transformând-ul într-un browser utilizat la scară largă de internauții din toate colțurile lumii, devenind astfel un brand free/open-source ce a arătat că se poate să realizezi un program de calitate superioară și fără să ceri bani pe el… A fost unul din browserele ce aduceau ca și noutate utilizarea de extensii pentru browser, astfel că popularitatea acestui browser l-au dus pe locul unu într-un timp destul de scurt – Personal îl folosesc doar ocazional, iar problema deranjantă apare când instalezi prea multe addon-uri/extensii, încât pornirea acestui browser poate dura ceva.

Chrome – Lansat de doar câțiva ani de cei de la gigantul Google, a ajuns foarte repede să se ia la întrecere cu celebra vulpe șireată a celor de la Mozilla, ajungând astfel să atragă de partea sa o bună parte a internauților, datorită vitezei sale de execuție, consumul eficient al resurselor dintr-un sistem dar și viteza sa de afișare a paginilor web, net superioară față de competitori. A fost și browser-ul care a cunoscut cea mai rapidă evoluție de dezvoltare, astfel că o versiune majoră era lansată la termen de doar câteva luni, Chrome ajungând în prezent la versiunea 14… față de Firefox sau Opera cărora le-a luat ani buni ca să atingă niște versiuni apropiate, dar mult mai mature decât Chrome – 15 (Firefox), respectiv versiunea 11.50 (Opera) – Personal îl folosesc din când în când pentru anumite pagini web.

Totuși, am avut ceva perioade bune sau am fost ispitit în a migra dinspre Opera către Chrome sau Firefox, toate încercările mele având ca rezultat final eșecul. De fiecare dată, fiecare tentativă de a migra, se lovea de anumite probleme, precum lipsa unor funcții pe care Opera le deține cu mândrie, instabilitatea lui Chrome la primele sale versiuni și care îți crăpa atunci când îți era lumea mai dragă, încărcarea anevoioasă a lui Firefox după adăugarea câtorva addon-uri/extensii pentru a compensa acele funcții lipsă care se regăsesc din plin la Opera, ajungând în cele din urmă la singurul browser preferat de mine la ora actuală: „Opera”. Iar odată cu lansarea ultimei versiuni (11.50), cei de la Opera mi-au dovedit încă odată profesionalismul lor prin dezvoltarea unui browser de calitate net superioară celorlalte.

Mai amintesc de încă un browser bazat tot pe arhitectura Netscape/Firefox și anume Safari, celebrul browser al sistemelor de operare Mac OS al celor de la „măr mușcat”, care nu a reușit să se impună cu adevărat pe linia utilizatorilor de PC-uri, datorită acelorași funcții pe care le regăsim deja la celelalte browsere, fără a aduce ceva nou, încât… nu merită prea multă vorbă.