Posts Tagged ‘ artist ’

OPUS…

Christopher Von Deylen este unul din cei mai renumiți artiști pe plan muzical la nivel internațional, cunoscut sub numele de scenă ca SCHILLER, a lansat anul trecut în data de 30 August 2013 cel mai nou album muzical ce se numește OPUS și este unul din cele mai bune albume al artistului de origine germană, fiind o combinație între muzica electronică și cea clasică – rezultatul final fiind o capodoperă audio excelentă și nu mă hazardez deloc când repet cuvântul excelent! Pentru realizarea acestui album, artistul a vizitat „Coachella Valley” din California, USA, de unde s-a inspirat în realizarea celor mai inovative piese muzicale în colaborare cu Anna Netrebko – soprană renumită din Rusia; Hélène Grimaud  pianist francez și Albrecht Mayer – interpret de oboi din Germania.

Printre piesele favorite se numără: Opus: Exposition cât și Opus: Reprise, Desert Empire (inclusiv variația), Gymnopédie No. 1 (cu Hélène Grimaud dar și variația cu Diana Tishchenko) – varianta originală de Erik SatieRêverie, Imperial Valley și Rhapsody On A Theme Of Paganini (cu Hélène Grimaud) – varianta originală de Sergei Rachmaninoff.

Albumul a fost lansat în trei ediții – Standard, Deluxe (ce conține 2 CD-uri) și Ultra Deluxe (ediție limitată cu 4 CD-uri, în care se regăsesc și piese clasice din care artistul s-a inspirat în realizarea albumului)Anul acesta artistul va lansa o re-editare a albumului sub numele OPUS – White Album.

Pentru lansarea albumului, artistul a realizat un eseu vizual în limba germană, fiind mai apoi lansat și în limba engleză și pe care vă invit să îl vizionați:…

Velvet Aeroplane…

Iată că pe 5 octombrie, chiar fix în ziua lansării noului album Sonne al binecunoscutului artist de origine germană SCHILLER (aka Christopher Von Deylen), mă pomenesc cu albumul digital de la o persoană importantă (Thanks Chris!). Bun, zic eu în sinea mea, e prima oară când mă pomenesc cu un album al unui artist chiar în ziua lansării, așa că dezarhivez albumul, îl adaug în Winamp și mă pun pe ascultat. Deja melodiile Solaris și Sonne îmi sunt cunoscute, căci am avut ocazia să văd clipurile celor două melodii înainte de lansarea albumului (trebuie să adaug că la melodia Sonne există două clipuri oficiale, unul standard și încă o variantă Schill-Out și care mie personal îmi place mai mult) și continui să ascult până dau de o melodie aparte… Velvet Aeroplane interpretată în colaborare cu artista Kate Havnevik. Până aici…

După ce am ascultat melodia asta, am trecut la următoarea, însă în mintea mea se imprimase deja acel sound magnific al melodiei Velvet Aeroplane și vroiam să o ascult din nou, așa că, click înapoi pe Velvet Aeroplane, o dată, de două ori, am început să ascult această melodie iar și iar la nesfârșit. Linia melodică plus vocea artistei Kate Havnevik ce interpretează te fac dependent și parcă nu mai vrei să se termine deloc. De fapt, ăsta e și scopul, deoarece melodia durează în jur de șapte minute și ceva, așa că să tot asculți și să nu te mai saturi, ca mai apoi să o iei iarăși de la capăt.

Impresii despre Eurovision 2012…

Anul acesta, ediția celebrului concurs Eurovision, ca și spectacol, a fost una mediocră și asta datorită melodiilor destul de slabe… Puncte multe au primit artiștii care au inovat, au adus umpic de ceva nou în spectacol, suprimând oarecum monotonia interpretării standard și mă refer aici la Albania cu melodia Suus interpretată de Rona Nishliu care mi-a plăcut foarte mult și care a ieșit pe locul 5 cu 146 puncte; apoi bătrânele Buranovskiye Babushki din Rusia cu melodia Party For Everybody ce s-a clasat pe locul al doilea cu 259 puncte, deși, bătrânele interprete nu cred că înțelegeau pe deplin importanța acestui concurs muzical, datorită vârstei lor înaintate; mi-a mai plăcut și de Željko Joksimović din Serbia cu melodia Nije Ljubav Stvar, care s-a clasat pe locul trei cu 214 puncte obținute.

În schimb am fost dezamăgit de prestația live pe care a avut-o Anggun, artista din Franța cu melodia Echo (You And I) ce s-a clasat doar pe locul 22 cu doar 21 puncte obținute și asta în ciuda faptului că melodia de prezentare mi-a plăcut enorm de mult (mai puțin clipul video) și de la care aveam așteptări mari, însă… dezamăgire totală, astfel că după părerea mea și-a cam meritat locul. Despre Anggun, trebuie să mai precizez faptul că este o artistă destul de recunoscută la nivel internațional, în special în zona Asiei, mai ales pentru melodia Snow Of The Sahara și a avut multe colaborări, în special cu Schiller.

O altă dezamăgire, de la bun început am avut-o în privința celor de la Mandinga cu melodia lor Zaleilah, care s-a clasat în mijlocul clasamentului, pe locul 12 cu 71 puncte, iar cât despre Pasha Parfeny, vecinii noștri din Moldova cu a lor melodie Lăutar, s-au clasat înaintea noastră pe locul 11 cu 81 puncte. Țin însă să spun că mi-a făcut o deosebită plăcere să o văd pe Paula Seling prezintând punctele din partea țării noastre în cadrul procesului de prezentare a punctajelor obținute de artiști.

Marele câștigător de anul acesta este Loreen din Suedia cu melodia Euphoria, care s-a clasat pe primul loc, obținând cel mai mare punctaj, adică 372 puncte. Felicitări lor. Cât despre melodie în sine, pe mine nu m-a prea impresionat chiar deloc, dar… fiecare cu preferințele sale. 🙂

Așa cum am mai zis, melodiile de anul acesta nu au prea prins la audiență așa cum ar fi trebuit, din cauza mediocrității, însă, sper că lucrurile vor sta altfel anul viitor, când Eurovision-ul din 2013 se va ține în Suedia.

Shazam…

De multe ori mă întâlneam în situația nefericită când auzeam o melodie însă nu știam cine o cântă sau cum se numește. Indiferent că eram acasă, plecat cu treburi sau la servici (la vechiul servici, că la noul job nu mai ascult eu radio), mă loveam de aceeași problemă în sensul că ascultam o melodie dar nu aveam nici-o idee despre numele acesteia sau a artistului. Astfel că trebuia să recurg la metoda clasică de investigație, astfel dacă auzeam respectiva melodie la radio, pentru a afla cine e artistul și cum se numește melodia, de multe ori trebuia să bâjbâi pe pagina de internet a respectivului post de radio ca să văd clasamentele/topurile recente (asta dacă auzeam o melodie mai nouă, că altfel erau oribil de greu să găsesc informațiile dorite).

Asta până în luna Februarie când mi-am schimbat telefonul mobil și tot umblând pe internetul telefonului mobil, într-un magazin virtual, am dat peste o aplicație care m-a lăsat rece la început: „Shazam”.

Ce face aplicația respectivă, poate vă întrebați? Ei bine, să presupunem că suntem într-un loc și auzim o melodie care ne place foarte mult pe moment, dar nu știm nici numele melodiei și nici artistul sau formația care o interpretează, așa că luăm frumos telefonul cu aplicația Shazam gata instalată, deschidem aplicația, se conectează la internet (atenție, că trebuie să aveți internet pe telefonul mobil, că altfel degeaba!) și după zece secunde de ascultat cu mobilul, ne oferă detaliile mult dorite despre melodia respectivă. Simplu! După ce am văzut de ce este capabilă această aplicație minune, am rămas uimit și bucuros de marea descoperire, astfel că toată treaba migăloasă prin care trebuia să trec că să aflu numele sau artistul unei melodii sunt acum de domeniul trecutului.

Bun, melodiile internaționale ale unor artiști și/sau formații arhicunoscute le recunoaște de regulă în procent de 100%, în toate cazurile cu tot felul de melodii încercate, dar cum eu sunt Român la origini, m-am apucat și de ceva teste cu melodii românești… Așadar, din melodiile românești testate, unele le recunoaște iar altele nu. Astfel, aplicația a recunoscut artiști și melodii luate la întâmplare precum Paula Seling cu o melodie recunoscută Ochii tăi, alta nu: Chiar nu înțelegi; Laurențiu Cazan cu Say Something, Tupeu de borfaș a celor de la La Familia, Dragostea mea de la Holograf și… cam atâtea că mi-au expirat cele 5 încercări de recunoaștere pe lună disponibile în versiunea demo, dar dacă vreți unlimited, atunci va trebui să achitați o taxă modică de 4 euroi pentru 999 de vizite/recunoașteri sau dacă nu aveți chef de dat bani, atunci așteptați până următoarea lună când se resetează cele 5 recunoașteri free. Deși nu ascult țigănii gen lăutărească și/sau manele, am încercat aplicația și cu așa ceva iar rezultatul, mai mult decât evident a fost zero.

Spre final mai menționez și faptul că aplicația suportă multe terminale mobile cu o varietate de sisteme de operare. 🙂

Proiectul „Pace pe pământ”…

Pe 25 Decembrie a avut loc proiectul „Pace pe pământ” realizat de către Steve Robertson. Evenimentul s-a consumat prin organizarea unui concert, ce s-a ținut în orașul Bethleem din Israel și la care au fost invitați diferiți artiști de talie internațională pentru a cânta în cadrul evenimentului. Concertul a fost prevăzut inițial să aibe loc în luna noiembrie, acest eveniment a fost amânat pentru luna decembrie, chiar în ziua de Crăciun, din motive cunoscute doar de organizatori.

Din păcate, concertul în sine a fost în mare parte destul de plictisitor, datorită numărului infirm de artiști prezenți (4-5) și fără o notorietate prea mare. Singurul lucru pozitiv a fost prezentarea proiectului ENIGMA cu melodia MMX „The Social Song”, având acordul lui Michael Crețu – omul din spatele proiectului ENIGMA, cât și prezența artistei Fox Lima, cea care a colaborat la proiectul MMX „The Social Song” și, care a interpretat trei melodii.
Deși evenimentul a putut fi vizualizat online, numărul celor prezenți online în momentul concertului, nu a depășit 220.

Chiar dacă acest eveniment s-a promovat destul de mult, mai ales prin intermediul rețelelor de socializare și s-a dorit a fi un reper în promovarea păcii din întreaga lume, puțini au fost cei care i-au acordat o importanță, poate și din cauza locației în care acesta a avut loc, Israel, o țară mult blamată la nivel global, fiind privită mai mult ca o amenințare la adresa păcii globale.

Concertul poate fi (re)văzut pe pagina oficială a evenimentului.

Eurovision 2011…

Și anul acesta, pe data de 14 mai, a avut loc cea de-a 56-a ediție a celui mai cunoscut festival internațional de muzică – Eurovision Song Contest (ESC) și, la fel ca și în anii precedenți, prezența și participarea concurenților la această ediție a fost la fel de obișnuită ca și celelalte ediții, astfel că, a lipsit și în acest an acea sclipire, scânteie artistică care să trezească și să capteze audiența. Anul acesta în urma celor două semifinale din 10 și 12 mai, au fost aleși 20 de artiști care să își reprezinte țara în cadrul festivalului muzical, la acestea adăugându-se cele cinci mari țări din Europa, ce contribuie financiar an de an la organizarea acestui eveniment grandios (Germania, UK, Spania, Franța și Italia).

Ce am putut constata de asemenea, a fost noul președinte al EBU (organizatorul festivalului), astfel că celebrul „Svante Stockselius” a fost înlocuit de un președinte nou „Jon Ola Sand”.

Bun, acum să vedem ce mi-a plăcut mie în acest an… Păi, printre favoriții de anul acesta au fost destul de puțini, ei putând fi numărați pe degete: Eldrine din Georgia cu melodia One More Chance, clasată pe locul 9 cu 110 puncte; Lena din Germania cu Taken By A Stranger, clasată pe locul 10 cu 107 puncte și nu în ultimul rând, Mika Newton din Ucraina cu melodia Angel, artista impresionând audiența cu un desen în nisip din timpul interpretării live, aducându-i astfel un clasament mai mult decât acceptabil, fiind plasată pe locul 4 cu 159 de puncte. De remarcat și prezenta lui Raphael Gualazzi din Italia cu melodia Madness Of Love, clasată pe locul 2 cu 189 puncte, o performanță destul de serioasă atât ca interpretare, cât și ca punctaj și asta după 14 ani de absență din cadrul festivalului.

Cât despre performanța Românilor noștri, cei de la Hotel FM și melodia lor Change le-au adus destul de puține voturi, astfel că, după performanța Paulei și a lui Ovi de anul trecut cu melodia Playing With Fire, ce a adus la vremea respectivă țării noastre un bine meritat loc 3; anul acesta însă din păcate, țara noastră nu a reușit să se claseze printre primii, plasându-se în urma tele-voting-ului pe un umil loc 17, cu un punctaj de doar 77 puncte. Poate la anul.

Marii câștigători din acest an a celei de-a 56-a ediții a Eurovisionului au fost Ell/Nikki din Azerbaijan cu melodia Running Scared, obținând astfel în urma tele-voting-ului 221 puncte, fiind plasați pe primul loc.

Un autograf mult aşteptat…

Iată că, astăzi, după mai bine de o lună de zile de agonie și așteptare, mi-a venit și mult așteptatul CD special de la ENIGMA cu single-ul abia lansat în urma evenimentului ENIGMA | Social Song, realizat alături de comunitatea fanilor ENIGMA din întreaga lume și despre care am relatat aici și aici.

Drept urmare, în urma desfășurării unui studiu privind participarea fiecărui fan la acest eveniment, a avut loc selecția unei persoane care avea să primească un CD al celui mai nou single MMX Social Song și, se pare că fericitul ales am fost chiar eu… acuma nu știu prin ce împrejurări, cum, cine și cum a făcut, însă știu că pe 24 martie am fost anunțat că sunt cel care va primi o copie a CD-ului cu autograful lui Michael Crețu, deși inițial am crezut că este vorba despre mai mulți câștigători.

Nu pot descrie în cuvinte bucuria enormă pe care am trăit-o la aflarea acestei vești dar și momentele de lungă așteptare cu câteva peripeții până la primirea respectivului cadou. Surpriza cea mare mi-a fost să văd că mesajul de felicitare din partea lui Michael îmi era adresat în Română, lucru ce m-a bucurat enorm și asta deoarece, așa cum bine știți majoritatea dintre voi, Michael Crețu își are originile aici în România, el fiind practic născut în țară după care s-a stabilit în Germania și după aceea în Spania pe celebra insulă din Ibiza.

Însă cum lucrurile nu sosesc așa ușor la mine, se întâmplă ca tocmai atunci când aștepți un anume lucru să ți se întâmple, tocmai atunci apare și ghinionul… Deși, primul pachet cu CD mi-a fost trimis de cei din managementul ENIGMA (Crocodile Music) la sfârșitul lunii martie, pare-se că, undeva pe drum spre mine, respectivul pachet ar fi făcut „picioare” și ar fi dispărut ca măgarul în ceață – unde anume, naiba știe. Cert este că, prin amabilitatea celor de la Crocodile Music, aceștia mi-au mai trimis incă o copie a CD-ului cu autograful artistului, de data asta cu tot cu cod de identificare și să vezi minune, pachetul ăsta a ajuns la mine în mai puțin de o săptămână din Germania, deși după primul pachet am așteptat și tot așteptat cu ochii la lună, că degeaba.

* Mai menționez că de primit, nu am primit un CD comercial așa cum v-ați aștepta, însă de primit, am primit un CD cu cover-ul sau un fel de ediție specială în format A4 plus un mini-poster cu Michael Crețu… – toate acestea –  CD-ul, cover-ul și mini-poster-ul având bineînțeles autograful artistului, acestea (inclusiv plicul) urmând a fi păstrate în condiții de maximă siguranță ca amintire, fiind de o valoare inestimabilă.

** Mulțumesc  Michael Crețu, ENIGMA, „Crocodile Music” staff!

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.