Posts Tagged ‘ avans ’

Teoria existenței paralele…

De multe ori în anumite momente ale vieții, îmi pun deseori întrebări despre existența vieții și a mea pe această planetă, cât și rolul sau misiunea mea aici, în acest vast univers imens, făcându-mă să îmi dau seama de faptul că nu reprezint decât o mică componentă într-o mașinărie uriașă ce crează și transformă viața continuu.

Și, inspirându-mă și dintr-un articol de pe un alt blog, am decis să încerc în a vorbi puțin despre acest subiect pe cât de intrigant, pe atât de interesant ca și teorie… Astfel, ce ar fi dacă noi, ca și ființe umane ori spirite, am exista nu doar în acest univers ci în mai multe universuri paralele, toate în același timp sau moment, astfel că doar acțiunile și deciziile noastre cu privire la propria noastră viață și a celor din jurul nostru ar fi diferite ca și fapte/acțiuni? Astfel, ar fi valabilă și teoria timpului alternativ, diferit față de timpul real, cel al universului și în care noi ne-am desfășura existența, încercând, probabil, astfel să remediem/fixăm anumite erori din trecut. Să zicem într-un exemplu analogic, că, eu am pe calculator un sistem de operare stabil și vreau să testez comportamentul și stabilitatea unor programe netestate încă – ce fac? instalez același sistem de operare într-o mașină virtuală, urmând ca mai apoi să testez acele aplicații spre a vedea rezultatul respectivelor aplicații. Tocmai în acest fel, la un moment dat au fost create un număr infinit de universuri paralele, aflate într-o buclă temporară, conectată la un timp alternativ, diferit de timpul original, cu intenția de a se vedea și urmări reacția efectelor a două energii spre exemplu (pozitivă și negativă – bine și rău) asupra spiretelor noastre aflate pe calea evoluției. Recunosc căci și de data asta m-am inspirat tot din filmul The Cosmic Plan al lui Sixto Paz Wells (partea cu existența timpului alternativ). Mai pe înțeles, să zicem că găsesc rezonabil faptul ca în aceste universuri paralele să avem aceeași identitate și să diferim doar prin liberul arbitru, în acest univers eu, ca și persoană am următoarele atribute: sunt tânăr, lucrez, am un standard de viață acceptabil, astfel că în aceste universuri paralele să zicem că eu iau decizii diferite față de cele pe care le iau în acest univers actual și care implicit îmi vor schimba modul de existență, sau am atribute diferite față de universul actual – spre exemplu, într-un alt univers sunt un mare om de succes într-un anumit domeniu, ori sunt un mare artist, sau chiar un om al străzii ori pur și simplu într-un univers paralel eu încă nici nu m-am născut probabil sau deja poate că mi-am trăit traiul și astfel că astfel de exemple pot continua la nesfârșit, toate aceste lucruri având loc în același moment, în fine, cred că ați prins ideea.

O altă teorie de-a mea, ar fi și aceea că, spre exemplu am fi conectați simultan în anumite sfere sau centre de existență a realității între aceste universuri paralele și noi pe de-o parte ca și entități/spirite, astfel încât, să zicem că seara eu în Universul A mă culc și se face că ceva îmi schimbă peste noapte parcursul existenței în respectivul univers, urmând ca eu a doua zi să mă trezesc în Universul B și să îmi continui mai departe existența și fără ca eu să îmi dau seama de vre-o schimbare, iar în același timp în Universul A eu deja să nu mai exist, să presupunem că am murit peste noapte, urmând ca Universul A să își continue mai departe parcursul însă fără spiritul meu, ori să continui a exista și în primul univers, însă sub alte condiții, la baza schimbării sau a transmutării spirituale din Universul A în Universul B să fie cauzată poate și de o decizie de-a mea luată la un moment dat. În mod normal asemenea transmutații spirituale între aceste universuri paralele, ar avea loc doar în anumite momente cheie din existența cuiva, astfel că deseori auzim persoane spunând că anumite persoane ori lucruri aproape sau mai mult ca sigur le-au „schimbat viața”.

Subiectul în sine este de o complexitate enormă, astfel că puțini sunt dispuși să discute pe tema acestui subiect destul de elaborat, necesitând mai întâi de toate, o gândire pozitivă și cu orizonturi destul de largi ca și nivel de conștientizare, astfel că o persoană îndoctrinată de cele mai multe ori de religie, va avea rețineri în a deschide sau a accepta o discuție pe o astfel de problemă, arătând totodată și faptul că creierul uman nu este destul de avansat ori nu avem încă activat acest mecanism complex de gândire pentru a putea înțelege mai bine aceste lucruri.

Reclame

Mai mult timp…

Referitor la articolul meu anterior, cu privire la înfăţişarea oraşului Braşov acum 50 de ani, precizez că în anii aceia totul era deosebit de simplu, mă refer aici la oamenii din acele timpuri care aveau timp suficient la dispoziţie pentru a-şi face treburile şi pentru a-şi trăi viaţa în deplină modestie… şi, plecând de la acest principiu, îmi închipui că în acele vremuri ziua de 24 de ore era arhisuficientă pentru ce aveai de făcut în acele vremuri.

Insă, odată cu avansul tehnologic, cât şi evoluţia intr-un ritm accelerat a societăţii actuale, mă fac să mă întreb dacă nu cumva ar trebui ca în zilele noastre, 24 de ore dintr-o zi să devină 48 ore, în mod teoretic vorbind. Spun asta pentru că invazia media cât şi apariţia din zilele noastre a unei game diversificate de produse, cărţi, reviste, jocuri, melodii, filme şi tot felul de servicii, fac ca ziua de 24 de ore sa pară un nimic în zilele noastre şi astfel nu ne mai rămâne timp pentru noi înşine, astfel că am devenit tot mai agitaţi şi mai urâciosi unii cu alţii, uitând adevărata esenţă a vieţii noastre.

Aşa că stau şi mă întreb, ipotetic, cum aş putea oare într-o viaţă de om să apuc ca să mă joc toate jocurile, să văd toate filmele, să citesc sau să ascult muzica şi absolut tot ceea ce s-a inventat/produs până în momentul de faţă şi se va mai produce? – mă tot intreb cum ar putea fiinţa umană să realizeze atâtea lucruri într-o viaţă de om… Este practic imposibil să faci aşa ceva, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că viaţa asta nu reprezintă decât o etapă a vieţii noastre, este ca un joc de puzzle pe care noi trebuie să îl terminăm, realizând totodată complexitatea universală şi diversificarea culturii la diferite stagii de evoluţie spirituală.

Lăsând la o parte evoluţia tehnologică şi spirituală, pot afirma că la baza tuturor acestor lucruri create se află cea mai complexă maşinărie umană – omul, fiind capabil să schimbe lumea (cu sau fară ajutor/intervenţie divină) dar să o şi distrugă… Omul este, la fel ca şi timpul, o enigmă încă nedescifrată, capabil de a crea sau de a distruge iluzii ce au forme diferite în funcţie de dorinţele noastre cu ajutorul timpului.

Încotro?…

Dap, înspre ce ne îndreptăm? Știu că, atunci când eram mic, auzeam tot felul de povești despre anul 2000 și despre faptul că în 2000 vom avea mașini zburătoare, sau, cel mai discutat subiect era un așa zis sfârșit al lumii care avea să vină în anul 2000… Dar iată că acest an a trecut iar acum, la 10 ani, în 2010 avem de dezbătut un nou subiect despre un nou an – 2012, atunci când lucrurile ar trebui să se schimbe radical pentru omenire „în bine sau în rău” mai mult sau mai puțin.

Așadar… 2012 un an crucial pentru omenire aș putea spune, pentru că, după spusele unora – este anul în care vor avea loc multe schimbări – ar putea fi oare un posibil sfârșit al lumii sau așa zisa apocalipsă, ori o evoluție în bine a umanității prin revelarea unor adevăruri ascunse de mult timp oamenilor?

Hai să le iau pe rând din 2 perspective:

Este Decembrie, suntem în anul 2012 iar o senzație puternică de durere a capului mă face să încerc diferite metode de medicație pentru a-mi trece… Visuri ciudate tot mai intense mă bântuie noapte de noapte… parcă ar deveni tot mai reale. În jurul meu, oamenii vorbesc între ei despre schimbările care ar trebui să parvină în această lună pentru oameni, aceștia speră ca o vor duce mai bine și că tot ceea ce este rău nu va mai avea putere asupra lor… Într-o noapte de 21 spre 22 emoții intense cuprind întreaga suflare la nivel global, oamenii au niște stări emoționale intense și încep să simtă și să manifeste stări de iubire și înțelegere pentru cei dragi cât și pentru cei din jurul lor… niște stări complexe pe care unii oameni datorită răutății/vibrației lor joase, nu știu cum să le facă față… este un haos emoțional… mai ales că insomnia pune stăpânire totală…
Debusolați cât și cu umpic de spaimă, unii dintre oameni încep să iși înțeleagă adevărata natură și încep să simtă că tot ceea ce a fost rău a trecut, că nimeni și nimic nu-i va mai putea manipula și minți pentru a-și atinge scopurile personale și egoiste – încep să realizeze că sunt ceea ce au fost meniți încă de la început – să ajute și să iși accepte condiția umană pentru a îndeplini o misiune divină mult mai importantă, aceea de a fi niște călăuze pentru acei mai puțini evoluați, care nu au reușit încă să devină mai altruiști, lăsându-se pradă lucrurilor rele… Mă încearcă o stare interioară intensă de debusolare și încerc să meditez, recunosc mi-e frică de schimbarile și reacțiile oamenilor care parcă devin altcineva… În jurul meu cei cunoscuți încep să îmi spună că ființe celeste sunt aici pe pământ, ajutându-ne să translatăm într-o nouă dimensiune, o dimensiune a iubirii și a armoniei divine, fără de păcat.
Totuși, în acest haos, nu realizez că afară mediul începe să se schimbe… nimic din ceea ce este electric nu mai funcționează, și pe lângă imaginile uimitoare de pe cer și din jur, nu mai realizez faptul că nu mai sunt condiționat de acele legi fizice, realizez că corpul meu, ca și al celor din jurul meu începe să se schimbe, încep să mă simt mai sănătos, mai vioi, mai plin de viață, față de cum am fost… încep să realizez că în jurul meu, oameni relativ bătrâni sau cu probleme de sănătate încep să se simtă mult mai bine, condiția lor schimbându-se treptat în ceea ce au sperat cândva că vor redeveni la fel când erau tineri, inclusiv cei din familia mea. Deodată mă încearcă și niște gânduri cu privire la cei pe care i-am pierdut, și realizez că ei sunt printre noi, însă într-o formă mult mai avansată ca entități, care au rolul de a ne sprijini în marea translație…
Chiar dacă ceasurile încă funcționează, lucruri stranii se petrec în jurul meu, oameni care declară și arată că pot avea capacități extrasenzoriale, descoperă că nu mai sunt condiționați de timp și că pot înțelege anumite lucruri pe care le credeau imposibile până în acel moment… – în fața noastră deschizându-se o nouă lume – parcă am fi avansat la un alt nivel în care ni s-a dat dreptul la mai multe lucruri, ni se revelează adevărul și ne sunt indicați cei care au ținut acest sistem planetar într-un întuneric crunt, prin toate manipulările la care am fost supuși atâta amar de vreme – Însă într-un act al iubirii supreme, noi, oamenii, înțelegem natura acestor ființe și ne îndreptăm iubirea asupra acestora,  săvârșind acel act al iertării supreme… Acele ființe negative își înțeleg în această nouă dimensiune, frica în care au trăit și greșelile la care i-au supus pe frații lor pământeni datorită acelor vibrații joase în care s-au complăcut atâta vreme – … | Este extrem de frumos, și încerc să mă contemplez în acea lume minunată, a iubirii și a iertării, a înțelegerii angelice între ființe în care descopăr noi moduri de a privi și de a înțelege lumea în care trăiesc, să fiu fericit cu adevărat că știu că exist, că toți acei ani de întuneric s-au dus, și că nimic nu îmi/ne mai poate perturba spiritul, când deodată… Aud cum cineva zbiară îngrozit – este momentul când tresar din pat în acea noapte de decembrie, îndreptându-mă către fereastră și căutând cu privirea acel strigăt de durere, privesc spre fereastră – afară este cald, enorm de cald pentru o seară de decembrie din acest 2012 nefast, simțindu-se apăsate grijile oamenilor care au uitat demult să mai zâmbească sau să se bucure alături de cei dragi de sosirea sărbătorilor, trăind într-o lume controlată de cei mai puternici fără emoții și sentimente pentru cei slabi, fiind descurajați de propria lor soartă… mă uit pe fereastră și simt teamă, simt că ceva nu este în regulă, iarași aud strigătele intensificându-se… aud oameni vorbind în toiul nopții despre o nouă bombă lansată de cei puternici în cursa lor nebună după profit pe spatele unor vieți inocente – deodată o lumină albă îmi străfulgeră gândurile și panica mă cuprinde în momentul următor, încercând să îmi amintesc de cei dragi, încercând să înțeleg ceea ce are să mi se întâmple – dar nu mai reușesc… o durere groaznică îmi străpunge fiecare colț al trupului, nemaiputând îndura, fiind totuși ținut captiv și obligat să îndur ceva de care nu am mai avut parte în viața mea… nu mai contează urletele și disperarea haosului din jurul meu, pentru că în clipa următoare totul se sfârșește… stop… e liniște, nu mai știu nimic, gândurile și faptele mele au pierit, sunt rece, mult prea rece, fără suflare… sunt într-un nou întuneric… contenplându-mă într-un tărâm opus vieții… de ce? care a fost scopul meu? ce urmează? nu știu, nu mai am nimic din ce am avut; nu mai simt frică sau fericire, durere ori bucurie, dorm, dorm greu… … … totul să fi fost oare doar o deșertăciune?

Totuși, cu cât ne apropiem de decembrie 2012, speculațiile se intensifică, nimeni neputând fi capabil să ne arate adevărul – suntem niște ființe incapabile în a înțelege adevărata noastră natură, datorită materialismului și a egoului nostru prin care încercăm să ne identificăm ca fiind puternici, plini de glorie și de trufie, lăsând la o parte valorile înțelepciunii și a iubirii necondiționate – avem tehnologie, dar nu mai avem timp, avem societăți secrete oculte dar nu mai avem umanitate

Însă nu suntem singuri și fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că ceva este mult mai presus de noi și că vom da socoteală pentru gândurile și faptele noastre… dar nimeni nu mai este interesat, pentru că am uitat ceea ce am fost cândva… încercând să devenim nemuritori călcând peste cei ce încercă să ne ajute.

Va fi in 2012 la fel ca în 2000 – putem să speculăm, însă, în 2012 putem să ne așteptăm la un sfârșit al lucrurilor malefice și al unui sistem infect care ne-a ținut paralizați într-o ceață deasă a unui întuneric profund, ori putem fi distruși pentru alegerea noastră de a ne contempla unui sistem plin de ură și războaie ale unor ființe fără un suflet uman ducând specia noastră la pieire.

2010 anul în care trebuie să decidem înspre ce direcție vom merge!

Să mai amintesc oare și de Alinierea Galactică? Sau de Calendarul Maya?
Nu cred, sunt lucruri deja dezbătute…

Nu am vrut decât să îmi imaginez umpic cum voi/vom trăi acel moment – timpul ne va duce la destinație 😉

Reclame