Posts Tagged ‘ ban ’

Nesimțirea celor de la TVR…

Într-o perioadă plină de neajunsuri financiare și în care Românii își drămuiesc fiecare ban pentru a putea face față unor măsuri economice destul de severe și dictate din afara țării, putorile de la televiziunea publică s-au gândit că, trebuie să ceară mărirea celei mai aberante taxe de la noi din țară: binecunoscuta taxă TV.

Mărirea taxei TV ar urma să se realizeze de la 4 lei (RON) atât cât este în prezent, la aproximativ 7.5 lei (RON) și asta deoarece un raport de activitate al instituției respective arată că, o indexare anuală a celei mai abuzive taxe ar fi bine venită conform celor de la Money.ro – Așa zisa pretenție este urmare a unui deficit financiar pe care televiziunea publică l-a înregistrat anul trecut și asta în condițiile în care televiziunea publică are dreptul de a obține fonduri din trei surse față de o singura sursă, așa cum se întâmplă la celelalte televiziuni private (cu excepția HBO) și aici amintesc de: 1. Finanțare de la bugetul de stat, 2. Venituri din reclame, 3. Taxa TV. Deci, prin urmare, o televiziune publică cu trei surse de finanțare se văicărește în public, că iese financiar în pierdere, în timp ce televiziuni private de la noi cu o singură sursă sau două surse de finanțare, majoritatea provenite din reclame ori abonament (HBO), ies în profit – păi cum naiba vine treaba asta?

Iar noi Românii, în loc să boicotăm această taxă TV aberantă prin neplata ei, ce facem? O plătim, că doar ne-a intrat în obicei și asta, ce mai contează…

Porcăria mai mare o găsim la furnizorii de energie electrică, care de ani buni s-au transformat ad-hoc în prestatori de servicii pentru televiziunea publică, prin încasarea respectivei taxe odată cu emiterea facturii petnru  curent și virarea acelei taxe către televiziunea publică. Păi ce naiba, furnizorii de energie electrică sunt cumva operatori de cablu tv și noi nu știm asta? Nee, aici este vorba de niște comisioane destul de serioase pe care furnizorii de energie electrică le încasează, mai mult ca sigur, de la televiziunea publică pentru încasarea respectivei taxe.

Păi și atunci, noi Românii, cam ce ar trebui să facem ca să nu mai achităm o taxă din care să se lăfăie niște angajați paraziți și incompetenți într-o televiziune care ar trebui să fie pentru Români și nu împotriva lor – sau cel puțin teoretic. Cel mai bine și corect ar fi însă ca televiziunea publică să emită naibii semnalul codat pentru posturile sale TVR, iar cine își dorește neapărat ca să vadă programele TVR, să se aboneze naibii separat și cu asta basta.

Reclame

Dilemă gravă…

Deci, să stabilim o regulă de aur… În general, igiena dentară se realizează în mod corect de două ori pe zi – dimineaţa şi seară (mai rămâne să se şi respecte asta, că, deh… mai greu), însă problema pe care o propun, este alta şi anume: Cum se spală corect pe dinţi?Înaintea mesei sau după masă?

Păi… ia să vedem, dacă te speli pe dinţi înainte de a lua masa (mic dejun, prânz sau cina) cred că efectul spălării pe dinţi este egal cu zero, pentru că, imediat după ce ai mâncat, se depun iarăşi acele micro-organisme din cavitatea bucală, anulând astfel efectul benefic din momentul spălării pe dinţi.

Pe de altă parte, în opinia mea, alta este situaţia atunci când te speli pe dinţi după ce ai servit masa şi eventual desertul (acolo unde se aplică), pentru că în timp, până la următoarea masă, beneficiile sunt multiple, respiraţie proaspătă, cavitate bucală liberă de micro-organisme sau impurităţi, păstrându-se astfel o igienă cât mai elementară şi de durată asupra danturii.

Recunosc, eu unul sunt destul de neglijent cu dantura mea proprie, poate şi datorită unei lipse de educaţie în acest sens de la o vârstă cât mai fragedă, dar cât şi a unei organizări destul de deficitare în domeniu. La asta mai contribuie din plin şi preţurile piperate ale stomatologilor raportat la salariul minim pe economie din ţara noastră, astfel că, nu e de mirare că majoritatea Românilor cu vârsta de peste 40 – 45 de ani şi cu o mentalitate primitivă, au o dantură greu de imaginat…

Poate că în viitor lucrurile vor evolua înspre bine, deşi, dorinţa de îmbogăţire a stomatologilor, cât şi lipsa banilor din buzunarele oamenilor, îi fac pe aceştia din urmă să lase la urmă controlul/tratamentul stomatologic şi să se orienteze spre alocarea fondurilor proprii către elementele esenţiale de susţinere a vieţii (plată utilităţi, haine, etc…).

~ just my 2 cents…

Despre curaj…

Iată că mai există și oameni în lumea asta care au curajul de a spune lucrurilor pe nume fără să se teamă de cineva anume și care realizează minciuna în care au trăit până în acel moment. Cineva a lansat o vorbă foarte cunoscută prin oameni care spune că ”nu este un semn de sănătate să fii adaptat la o societate profund bolnavă” și bine a zis.

O să vă vorbesc și o să vă arăt un filmuleț despre curajul și demnitatea unui veteran de război american, care după ce s-a întors din așa zisul război din Iraq (război început nu pentru a căuta așa ziși teroriști închipuiți, ci pentru resursele existente în acea zonă) a ținut, probabil, cel mai curajos discurs din viața sa despre modul nedrept în care a fost instruit să creadă în niște valori false, gata să lupte pentru o cauză greșită, să ducă un război pentru îmbogățirea și menținerea elitei masonice dominatoare și privilegiată din USA dar și din alte țări – pentru această cauză a fost acel soldat trimis în acel război din Iraq.

Acest discurs, ne va face să ne dăm seama de consecințele negative pe care le implică un război de orice fel de dimensiuni. – Cei care visează la o carieră militară, ar trebui să reflecte mai întâi la cei din jurul lui și să se gândească că se va alătura unui sistem malefic prin care se pierd zeci de mii de vieți anual, în niște conflicte alimetate de o elită avidă după control, putere și bani…

Oameni săraci și muncitori din această țară sunt trimiși să ucidă oameni săraci și muncitori din altă țară … pentru a-i face pe bogați … și mai bogați. Trebuie să ne trezim și să realizăm că adevărații dușmani nu sunt pe un teritoriu îndepărtat, nu sunt oameni ale căror nume nu le știm și culturi pe care nu le înțelegem. Dușmanii sunt oamenii pe care îi cunoaștem foarte bine și oameni pe care îi putem identifica…

– Dușmanul e un sistem care sponsorizează războiul atunci când este profitabil.
– Dușmanul este directorul care ne concediază când este profitabil.
– Dușmanii sunt companiile de asigurări care ne refuză asigurările de sănătate atunci când este profitabil.
– Dușmanii sunt BĂNCILE care ne iau casele atunci când este profitabil.

Dușmanii noștri nu se află la 5000 de mile distanță, ei sunt chiar aici acasă.

Dacă ne organizăm și luptăm împreună, putem opri acești guvernanți și putem crea o lume mai bună!

 

Vise pierdute…

America, țara tuturor posibilităților sau tărâmul făgăduinței pentru mulți dintre noi, acolo unde de mic copil visam să ajung și să trăiesc ”visul american”… și asta din cauza îndoctrinării masive prin filmele vizionate la vârstă fragedă și care îmi inoculau în subconștient dorința de a trăi visul american la fel ca în multele filme vizionate, adică să am o familie mare, o casă albă, cățel (eventual și purcel), mașină și un job super fain cu mulți prieteni nemaipomeniți. De unde să știu eu la acea vârsta fragedă realitatea crudă a creditelor, a unei națiuni făurită de maleficii francmasoni?… Ce vis american să trăiesc? Statele Unite ale Americi au excelat (și încă mai excelează) prin mașinăria hollywoodiană ajutând enorm la îndoctrinarea și manipularea oamenilor, încă de tineri, pentru a-i face pe locuitorii altor țări să creadă că în America totul este roz.

Adevărul trist mi-a arătat și dovedit de-alungul timpului că în America reală 1 din 100 locuitori se află în detenție pentru diferite fapte și că în America există acele persoane malefice care dețin sistemul economic actual al întregului sistem planetar. Am mai învătat cu timpul că în America oamenii își pierd rapid identitatea acceptând cu ușurință ceea ce conducătorii lor le oferă – informație, legi, educație, sistem social, fără a cerceta și fără a căuta să afle adevărul. În America oamenii sunt îndoctrinați de mici că trebuie să crească, să meargă la școală, apoi la colegiu, iar apoi să își ia viața în propriile mâini, începând prin a-și găsi un loc de muncă și implicit prin a-și achiziționa o casă sau un apartament în rate (de cele mai multe ori), ca mai apoi să rămână înrobiți pe viață unui sistem malefic, crud și lacom – acesta este stereotipul general al Americanului de rând. Practic Americanii trăiesc o viață întreagă pe credit. Iar cel mai trist lucru dintre toate aceste lucruri, este dorința celorlalți de-ai copia pe Americani la stilul de viață și în comportamentul general, că, na, ei sunt cei mai și cei mai cool și că sunt și cei mai puternici, ba mai avem umpic și putem zice că ei reprezintă buricul pământului…

Asta până când – casa, familia, prietenii, aproape cam totul se distruge, ducându-se în majoritatea cazurilor de râpă în momentul în care șeful americanului de rând… adică boss, îi zice la un moment dat că l-a avansat în poziția/funcția de șomer cu acte în regulă… Datoriile Americanilor, mai ales în sectorul imobiliar sunt uriașe, mai ales că fiecare american de rând, în momentul când își achiziționează o casă, aceasta, evident este una cu camere multe și care arată fain sau cel puțin cât de cât apropiat de acel lux tipic lor, iar la momentul când vine data scadenței pentru plata ratei și cel în cauză a rămas fără serivici (work), atunci, asistăm la adevărate drame care conduc inevitabil, la pierderea a tot ce a încercat până în acel moment să strângă în viața sa… și uite așa încă un vis pierdut

Nu mai amintesc de cei care sosesc de prin diferite părți ale lumii, atrași uneori de filmele de la cutia magică (televizor), cu gândul și speranța la un trai mai bun – unii reușesc, alții încearcă, însă adevărul este întotdeauna în fața noastră, a fiecăruia dintre noi, trebuie să alegem să îl privim/vedem bine și să cântărim cu atenție ceea ce vedem în filme și ceea ce trăim cu adevărat.

Mai vreau eu acuma în USA, zisă și țara tuturor ”dorințelor”? Poate, în vizită, atât doar!

Despre marele hAur…

Na, Uite că mai există și oameni (una bucată om eu) cărora nu le place acest metal… din mai multe puncte de vedere…
Da, de ce nu? ce naiba ar putea să îmi placă? faptul că valorează mult, așa și? cu ce mă ajută pe mine, că valorează așa mult aurul? poate eradica foametea sau sărăcia de pe cocina asta de planetă? poate opri războaiele? a făcut-o? deocamdată nu a făcut-o și nici nu cred că o va face prea curând! mai degrabă îmi pun baza în alienși…

Cel mai indignant este atunci când văd oamenii la tv sau în viața de zi cu zi cum se holbează la lucruri făcute cu totul și cu totul din aur și cum le adoră (și care mai costă și o avere) – precum ceasuri, telefoane mobile iar mai nou… o mașină fabricată cu totul din aur (la caroserie), sincer, însă arată de-a dreptul țigănesc/cocălăresc.

Să presupunem că, prin teorie, dacă mâine acest metal, ar rămâne fără nici un fel de valoare, pun pariu că toți omuleții de pe fața pământului care venerează cu atâta fervoare metalul cu pricina, s-ar lipsi în secunda următoare de lănțișoarele și inelele pe care le poartă cu atâta mândrie și fală ca să arate cât sunt ei ăi mai bazați…

Bleah, nu înțeleg ce atâta agitație pentru o drăcie de metal…?
Mai prețios consider a fi argintul sau cuprul spre exemplu (asta în accepțiunea mea)
Nu însă și aurul!!!

Aurul nu a avut și nici nu va avea – nici un fel de valoare… cel puțin pentru mine!!!

Reclame