Posts Tagged ‘ Brasov ’

Soluții radicale…

Un copil a murit. Un copil ce avea toată viața înainte a fost sfâșiat de o haită de câini și a murit. A cui e vina oare? În primul rând al celor în grija căruia se aflau acei câini, pe de-o parte, cât și a părinților/bunicii acelui copil, pe de altă parte. Bun, din păcate, copilul a murit și nu se mai poate face nimic pentru a-l aduce înapoi în acest plan al existenței, însă, ce e de făcut oare pe viitor pentru ca asemenea tragedii să nu se mai întâmple? În ultimele zile, subiectul câinilor maidanezi a avut parte de o creștere în audiență mare datorită mediatizării intense, astfel că asistăm la o luptă între două tabere: iubitorii de animale (câini) și cei ce doresc eliminarea acestora prin orice mijloace, inclusiv eutanasierea. Este greu să iei asemenea decizii radicale, însă, să revenim cu picioarele pe pământ și să realizăm un lucru destul de dureros și important în același timp – trăim într-o lume dură!

În Brașov, acum două săptămâni parcă, câinii maidanezi din zona Răcădau, au fost otrăviți, cel mai probabil de cei ce au fost poate mușcați de câinii din zonă și/sau erau sătui de aceste animale care se dădeau la tine fără vre-un motiv anume, ori de foame – Nu de alta, însă nici autoritățile nu pot face prea mult dacă câinii se află pe domeniu privat, așa că singura soluție găsită de cei ce locuiesc în zona respectivă a fost una extremă – otrăvirea lor. Pe unul din blogurile Brașovene s-a iscat un schimb mai dur de replici între cititori, aducându-se acuzații de-o parte și de cealaltă a taberei. Încă îmi aduc aminte de când eram mic și eu la rândul meu am fost „capsat” în zona ochiului drept de câinele unui vecin, însă mai mult din vina mea, coboram scările și m-am apropiat de câine în timp ce acesta rodea un os, rezultatul fiind un drum până la spitalul de boli infecțioase pentru injecția anti-tetanos în burtă la acea vreme. Recunosc, că de atunci am o frică destul de mare în ceea ce privește interacțiunea cu câinii, mai ales cei necunoscuți.

Totuși, Brașovul, pot spune că o duce în mare parte acceptabil la numărul câinilor maidanezi, însă fără a-i mai pune la socoteală pe acei câini maidanezi aduși cu mașina din alte orașe/zone ale țării, mutând oarecum aceste animale dintr-un oraș într-altul și, astfel se mai întâmplă, chiar în drum spre mașina de servici, dimineața ori seara, să mai dau peste vre-un cățel sau mai mulți pe care încerc să-i ocolesc fără a-i deranja prea mult.

Însă problema cea mai serioasă o găsim în capitala României – țară membră a Uniunii Europene, care, din nepăsarea autorităților de-a lungul anilor, numărul câinilor maidanezi a crescut enorm de mult, astfel că s-a ajuns la această tragedie, ce putea fi evitată, dar, cum am mai zis umpic mai sus, asta e viața – dură! Soluția, ca și în orice altă țară civilizată, demnă de secolul XXI este: capturarea acestor câini fără stăpân cu ajutorul unor pistoale tranchilizante și nu cu lasoul așa cum se mai întâmplă la noi din păcate, transportarea lor în adăposturi special amenajate și ținerea lor pentru o perioadă de șapte zile, iar dacă nimeni nu-i adoptă atunci să fie eutanasiați, cât și sterilizarea acelor câini dați spre adopție. Știu că e radical, însă nici nu putem sub nici o formă să punem animalele mai presus de oameni și nici nu putem d.p.d.v. financiar să construim/realizăm adăposturi unde să ținem aceste animale până mor, pentru că nu ai cum – ar fi o insultă la adresa atâtor categorii de oameni defavorizați care o duc destul de greu în zilele noastre – spre exemplu pensionarii, care după zeci de ani de muncă, ajung să caute prin pubele de gunoi o bucată de pâine din cauza unei pensii de mizerie din țara asta, iar noi să ținem în viață și să hrănim un număr mare de câini fără stăpân care se mai și înmulțesc în mod necontrolat mi se pare inadmisibil așa ceva! Știu că nu e deloc o soluție ortodoxă, însă din păcate nu există altă cale. Să iei un câine de pe stradă, să îl sterilizezi și după aia să-i dai din nou drumul pe stradă, iarăși nu mi se pare o idee bună pentru că la un moment dat, respectivul câine tot va ataca și mușca oamenii pe stradă, cel mai probabil de foame, așa că… trăim într-o lume dură!

Reclame

Înapoi în 1959…

Ieri, când citeam prinbraşov am dat peste un articol cu o poză ce infăţişa Hotelul Aro Palace de acum 50 ani şi care mi-a captat interesul, aşa că m-am apucat să citesc acel articol, care m-a dus mai apoi la oraşulmemorabil, unde am avut ocazia să dau peste o poză din anul 1959 cu cartierul în care am crescut şi încă în care imi traiesc şi acum tinereţea… Tractorul din oraşul Stalin, că Braşovul aşa se numea în perioada aceea.

Numai ce am privit acea poză, că am şi rămas destul de profund atins gândindu-mă la simplitatea din acele vremuri, când oamenii aveau timp să îşi trăiască viaţa, când nu exista atâta poluare şi agitaţie precum găsim în zilele noastre. Parcă erau nişte vremuri inocente în care modestia se îmbina perfect cu traiul simplu al oamenilor, fără blocuri, tehnologie şi aglomeraţia copleşitoare a maşinilor din zilele noastre. Şi când stau să mă gîndesc că eu, ca şi fiinţă umană nici măcar nu existam atunci, de fapt, atunci abia îşi trăiau copilăria la maxim părinţii mei.

Oare cum ar fi fost viaţa atunci, când nu exista nici măcar cea mai la îndemână unealtă de manipulare în masă… Televizorul?

Interesante vremuri, însă, peste vre-o 50 de ani, generaţiile viitoare probabil vor spune la fel despre felul în care trăim acum… în prezent. Poza a fost făcută dintr-o hală a Uzinei Tractorul, pe atunci uzina numindu-se “Ernst Thalmann”.

 

 

*Poză preluată de pe Oraşul Memorabil!

Internetul, drog virtual…

Pfiu, greu a mai fost zilele astea fără internet…

Cei de la RCS & RDS au părți bune dar și părți mai puțin plăcute.

Așa dar, Luni, 9.08.2010, seara pe la vre-o 20 în timp ce eram pe internet, deodată legătura la internet mi se întrerupe, nemaivrând în ruptul capului să se conecteze la loc, dându-mi cunoscuta eroare clasică 651 (Connecting through WAN miniport PPPOE) – bun, ies afară pe casa scării și văd un individ care umbla la panoul de acces al celor de la RCS & RDS și mă decid să nu zic nimic, trăind cu impresia că o ști el ce face… nu am dat prea multă importanță, crezând că persoana respectivă are cunoștință de ceea ce face acolo și am sperat că problema se va rezolva repede. Din păcate, problema nu s-a rezolvat prin faptul că eu primeam în continuare eroare de conectare la internet – 651 în Windows 7 respectiv 678 în Windows XP – (și acum îmi pare rău că trebuia să-i zic vre-o două…). Luni seara în jurul orelor 20:30, am decis să mă apuc de sunat la serviciul de relații cu clienții (0368.400.401), specificându-i clar operatoarei cauza exactă a problemei și amintind totodată și de apariția persoanei respective de pe casa scării de la panoul RCS & RDS. Fata mi-a făcut o sesizare și mi-a spus că o echipă va interveni cât mai curând posibil pentru remedierea situației, mi s-a solicitat un număr de telefon și am fost întrebat și de intervalul orar la care pot fi găsit acasă, eu răspunzându-le că mă pot găsi acasă după ora 17, când ajung de la servici!

Bun, deci, era clar că în ziua aceea de Luni, nu mai aveam cum să am acces la internet, așa că m-am consolat cu ideea în sine.

A doua zi (marți), sosesc de la muncă cu speranța că internetul este deja făcut, însă niet… așa că… pune-te din nou pe dat telefoane și de explicat situația și tot la fel am fost linștit cu promisiunea rezolvării cazului meu. Bun, trece o oră, trec două, trei ore și nici o echipă nu se întrevedea la orizont. Pe la vre-o opt seara mă apuc din nou de sunat, explicându-le din nou aceeași poveste, ca mai apoi din nou să fiu liniștit cu aceeași promisiune cum că totul se va rezolva cât mai urgent…

A treia zi (miercuri), vin cu toate energiile pozitive, sperând că totul a revenit la normal și că voi putea ateriza din nou în lumea virtuală, însă… stupoare – nu tu net nici acum… ca mai apoi să aflu de la tatăl meu că a venit în cursul zilei, cineva de la RCS & RDS, adică un singur omuleț, care la rândul lui a venit bou și a plecat vacă… (deși eu precizasem operatoarei în convorbirea avută loc pe data de 09.08.2010 (luni), la întrebarea operatoarei, că pot fi contactat doar după ora 17, convenind amândoi asupra acestui subiect!).

Cu nervii întinși până la limita maximă, am mai sunat din nou la cei de la relații clienți, pe la ora 17, explicându-le că pe parcursul zilei a fost cineva de la RCS & RDS care nu a remediat nici o defecțiune la internet, la care operatorul îmi răspunde că va face o nouă sesizare și că va urgenta cazul meu. Boon, am zis, gata, de data asta or să se miște rapid, așa că, stau eu și aștept o oră, două, două ore și jumate, așa că, cu nervii aproape de explozie, m-am apucat și am sunat din nou, de data asta pe un ton foarte ferm și dăi și amenință-i cu reclamație la OPC, apoi dăi și apucăte de înjurat, săracii operatori nemaiștiind ce să îmi facă… Însă la momentul acela eram mult prea nervos de felul în care am fost tratat ca și client al lor…

Până la urmă, în ziua următoare (Joi), adică azi, la sosirea mea obișnuită acasă de la servici am constatat cu bucurie că aveam calea deschisă către lumea mea virtuală…

– Acum, ca o concluzie serioasă la toată această poveste a mea, pot spune că internetul a ajuns un refugiu pentru mulți tineri din ziua de astăzi și asta datorită condițiilor mizere pe care această viață ni le oferă raportat la satisfacția pe care o ai atunci când trăiești.

Așa că internetul este un drog, un drog virtual aș putea conchide, iar prea mult consum din acest drog virtual, ne va afecta pe parcurs din cauză că ne poate izbi crunt de latura noastră negativă atunci când suntem în mod voit sau din pură întâmplare privați de acest drog. Drog ce ne-a făcut să uităm în a mai privi oamenii în jurul nostru, de a încerca să stabilim relații noi – ne îndepărtează treptat tot mai mult de lumea noastră reală.

O fi bine, o fi de rău? Eu unul știu că nu aș mai putea fără acest drog virtual…

În curând (din nou) hrană raționalizată?…

Da, ați citit corect…

Astăzi pe când răsfoiam ceva blog-uri, am dat și peste blog-ul unei cunoștințe, în care am găsit un articol destul de interesant care m-a cam lasat fără suflare pentru început, despre o eventuală raționalizare a hranei către populația din Brașov, știre preluată de pe romare.ro

Cum sunt Brașovean și cum subiectul mi-a sărit în ochi imediat, am început să studiez subiectul mai bine și să descopăr sursa acestei știri destul de importante, ca fiind publicția România Mare.

Citez din respectiva știre preluată de pe romare.ro și publicată și pe blog-ul sursă:

La 23 iulie 2010, Consiliul Judeţean Braşov a votat alocarea sumei de 5,5 miliarde de lei (vechi) pentru tipărirea, la Imprimeria Naţională, a 4,5 milioane de cartele de raţionalizare a hranei. Lista produselor alimentare care urmează a fi livrate pe cartelă arată astfel: 1) pîine – 380 de grame pe zi, de persoană; 2) carne – 532 de grame pe săptămînă, de persoană; 3) preparate din carne – 210 grame pe săptămînă, de persoană; 4) lapte – 185 de mililitri pe zi, de persoană; 5) ulei comestibil – 231 de mililitri pe săptămînă, de persoană; 6) zahăr – 231 de grame pe săptămînă, de persoană; 7) cartofi – 1.100 de grame pe săptămînă, de persoană.

Lista cuprinde şi alte produse alimentare, ca brînză, orez, paste făinoase, legume, conserve, precum şi obiecte de îmbrăcăminte şi de încălţăminte etc. E clar că avem de-a face cu un eveniment grav şi fără precedent. Întrebările care se nasc sînt multe, iar ele necesită răspunsuri urgente: a) Aceste cartele au fost votate în baza Ordinului nr. 109/21 ianuarie 2003, al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale – era o cerinţă necesară pentru aderarea României la NATO; de cîţiva ani, însă, acest Oficiu nu mai există, pur şi simplu s-a evaporat. De ce, brusc, a fost activat, acum, acest Ordin de factură militară? b) Cartelele sînt sub formă de tichete, cîte unul pentru fiecare familie – dar, de ce avea nevoie judeţul Braşov de un număr atît de mare, 4,5 milioane, cînd numărul familiilor din acea unitate administrativă e mult mai mic – cca. 200.000? c) De ce numai Braşovul a hotărît tipărirea cartelelor? Urmează, cumva, şi celelalte 40 de judeţe, plus Municipiul Bucureşti? d) Există vreo legătură între raţionalizarea hranei în România şi planurile de atacare a Iranului, întîi de către Israel şi, apoi, de către SUA, de pe teritoriul ţării noastre, cel mai tîrziu pînă la sfîrşitul anului? Noi avem informaţii că Turcia şi Bulgaria au refuzat să pună la dispoziţie forţelor atacatoare teritoriile lor. În acest caz, România se va expune unor riscuri colosale, mai ales că Iranul are parteneriat cu Rusia şi China, dar şi cu alte forţe militare. e) Ce rol joacă judeţul Braşov în atacarea Iranului? Este el, oare, un poligon de încercare, avînd în vedere că are un relief muntos, ca Iranul? A trebuit să cadă, luni, un elicopter israelian, accident soldat cu 7 morţi, ca să afle lumea cam cu ce se îndeletnicesc evreii pe aici. f) Dacă nu va fi război, atunci ce va fi? Probabil că va fi o foamete mare, provocată de agravarea crizei economice şi sociale.

Iată tot atîtea motive de îngrijorare. Nici nu avem nevoie de mai multe elemente ca să fim preocupaţi; pentru prima oară după al II-lea război mondial, în România se pune problema alimentelor şi hainelor pe cartelă! Prin urmare, 2-3 felii de pîine pe zi. Aici ne-au adus nenorociţii ăştia de Băsescu, Udrea, Blaga, Videanu, Berceanu, Poteraş, Falcă, Hava şi alţi mafioţi ordinari…

*Copyright Romania Mare”

Acuma, stau și mă întreb, mă, oare chiar să fie adevărat? mai ales că cei de la România Mare trebuie să dețină ceva informații despre ce se întâmplă prin Consiliul Județean din Brașov, că doar n-or fi scos o asemenea știre doar ca să se afle și ei în treabă…

Ba mai mult, parcă am un sentiment că vremurile de mult apuse parcă încep să revină printre noi, mai ales că, acum ceva timp l-au dezgropat și pe Ceașcă, iar acuma să aflu și de știrea asta, adică despre o posibilă raționalizare a hranei în Brașov, iar mai apoi, cel mai probabil în toată România – aici îmi vin în minte ceva întrebări: o fi adevărată știrea de pe romare.ro? dacă da, atunci, e cumva posibil ca tipărirea acestor tichete de hrană să aibe legatură cu un posibil atac al Iranului de către Israel iar mai apoi de USA la început de pe teritoriul țării noastre și astfel să fim și noi angrenați într-un joc ce nu ne aparține? să fie ăsta cumva un posibil început al unui nou WW3 preconizat să izbucnească prin octombrie 2010 conform previziunilor Babei Vanga? ce ni se ascunde oare de fapt?

Merită să reflectăm umpic asupra problemei!

*Surse de documentare:

România trasă în războiul cu Iranul

Ne pregătim de război, sau de foamete? ALIMENTE PE CARTELĂ!

Reclame