Posts Tagged ‘ casa ’

Luna schimbărilor…

Într-o lună de zile mi s-a cam schimbat viața complet… sau mai corect spus locul de muncă, iar la decizia asta se pare că au stat mai mulți factori ce nu au ținut de mine și a trebuit astfel să aleg ca să mă duc în altă parte, nu din cauza mea sau a altor persoane ci din cauza unor oportunități financiare mai bune pentru mine ca și persoană față de vechiul job… sper că va fi de bun augur această schimbare, vorba aceea, n-o fi dracu așa negru, iar până la urma urmei, odată și odată toți trebuie să mergem mai departe prin viață și să facem față schimbărilor, fie că ne place sau nu.

În altă ordine de idei, urmează luna martie, când primăvara ar trebui să bată la ușă, deși, mai degrabă ne pândesc inundațiile odată cu încălzirea vremii din cauza ninsorilor din ultima perioadă, însă totodată, luna martie, va reprezenta și începutul unui protest la nivel global al grupării Anonymous pe toată perioada lunii martie, cu privire la încercarea autorităților/elitelor de a inpune anumite restricții cu privire la folosirea internetului prin Acordul comercial de combatere a contrafacerii” (ACTA), care, în definiție ar fi un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la „creșterea globală a comerțului cu bunuri contrafăcute și lucrări protejate de drepturi de autor”, iar odată ce va fi ratificat în luna iunie de către Parlamentul European, acest tratat ar putea pune capăt internetului așa cum noi îl știm și îi va transforma pe furnizorii de internet într-un fel de bau-bau polițiști ce vor opri accesul la internet atunci când se va considera că o persoană a încălcat anumite drepturi de autor, prevăzut de legislația ACTA, prin descărcarea de conținut ilegal, cum ar fi: muzica, filme, jocuri, programe fără licență.

Tocmai de aceea, decizia grupării Anonymous (oricine poate fi Anonymous dacă împărtășește aceleași idei sau valori), revoltați și de închiderea pe neașteptate de către FBI a binecunoscutului site de file-sharing MegaUpload, pentru încălcarea drepturilor de autor și spălare de bani, astfel că scopul principal al grupării Anonymous este acela de a da o lovitură serioasă marilor producători/case de discuri printr-o revoluție cibernetică, revoluție prin care utilizatorii de internet sunt îndemnați la nivel global ca pe toată durata lunii martie: NU cumpere și să NU descarce de pe internet (legal sau ilegal) nici o melodie, film, joc sau program. să NU meargă la cinema să vadă filme și să NU cumpere CD/DVD-uri din magazine. să NU cumpere nici o carte sau vre-o revistă și să NU susțină artiștii în nici un fel pe toată durata lunii Martie, aceasta fiind o campanie împotriva proiectului de lege ACTA inițiată de Anonymous!

Mai jos aveți două filmulețe, primul film va fi un mini-documentar în limba Română în care legislația ACTA este explicată pe înțelesul tuturor, iar al doilea filmuleț, în limba Engleză care prezintă îndemnul grupării Anonymous cu privire la operațiunea martie negru!

*Acestea fiind spuse, mă alătur și eu prin susținerea acestei campanii, astfel că următorul meu articol va fi abia în luna aprilie! 

Reclame

Internetul, drog virtual…

Pfiu, greu a mai fost zilele astea fără internet…

Cei de la RCS & RDS au părți bune dar și părți mai puțin plăcute.

Așa dar, Luni, 9.08.2010, seara pe la vre-o 20 în timp ce eram pe internet, deodată legătura la internet mi se întrerupe, nemaivrând în ruptul capului să se conecteze la loc, dându-mi cunoscuta eroare clasică 651 (Connecting through WAN miniport PPPOE) – bun, ies afară pe casa scării și văd un individ care umbla la panoul de acces al celor de la RCS & RDS și mă decid să nu zic nimic, trăind cu impresia că o ști el ce face… nu am dat prea multă importanță, crezând că persoana respectivă are cunoștință de ceea ce face acolo și am sperat că problema se va rezolva repede. Din păcate, problema nu s-a rezolvat prin faptul că eu primeam în continuare eroare de conectare la internet – 651 în Windows 7 respectiv 678 în Windows XP – (și acum îmi pare rău că trebuia să-i zic vre-o două…). Luni seara în jurul orelor 20:30, am decis să mă apuc de sunat la serviciul de relații cu clienții (0368.400.401), specificându-i clar operatoarei cauza exactă a problemei și amintind totodată și de apariția persoanei respective de pe casa scării de la panoul RCS & RDS. Fata mi-a făcut o sesizare și mi-a spus că o echipă va interveni cât mai curând posibil pentru remedierea situației, mi s-a solicitat un număr de telefon și am fost întrebat și de intervalul orar la care pot fi găsit acasă, eu răspunzându-le că mă pot găsi acasă după ora 17, când ajung de la servici!

Bun, deci, era clar că în ziua aceea de Luni, nu mai aveam cum să am acces la internet, așa că m-am consolat cu ideea în sine.

A doua zi (marți), sosesc de la muncă cu speranța că internetul este deja făcut, însă niet… așa că… pune-te din nou pe dat telefoane și de explicat situația și tot la fel am fost linștit cu promisiunea rezolvării cazului meu. Bun, trece o oră, trec două, trei ore și nici o echipă nu se întrevedea la orizont. Pe la vre-o opt seara mă apuc din nou de sunat, explicându-le din nou aceeași poveste, ca mai apoi din nou să fiu liniștit cu aceeași promisiune cum că totul se va rezolva cât mai urgent…

A treia zi (miercuri), vin cu toate energiile pozitive, sperând că totul a revenit la normal și că voi putea ateriza din nou în lumea virtuală, însă… stupoare – nu tu net nici acum… ca mai apoi să aflu de la tatăl meu că a venit în cursul zilei, cineva de la RCS & RDS, adică un singur omuleț, care la rândul lui a venit bou și a plecat vacă… (deși eu precizasem operatoarei în convorbirea avută loc pe data de 09.08.2010 (luni), la întrebarea operatoarei, că pot fi contactat doar după ora 17, convenind amândoi asupra acestui subiect!).

Cu nervii întinși până la limita maximă, am mai sunat din nou la cei de la relații clienți, pe la ora 17, explicându-le că pe parcursul zilei a fost cineva de la RCS & RDS care nu a remediat nici o defecțiune la internet, la care operatorul îmi răspunde că va face o nouă sesizare și că va urgenta cazul meu. Boon, am zis, gata, de data asta or să se miște rapid, așa că, stau eu și aștept o oră, două, două ore și jumate, așa că, cu nervii aproape de explozie, m-am apucat și am sunat din nou, de data asta pe un ton foarte ferm și dăi și amenință-i cu reclamație la OPC, apoi dăi și apucăte de înjurat, săracii operatori nemaiștiind ce să îmi facă… Însă la momentul acela eram mult prea nervos de felul în care am fost tratat ca și client al lor…

Până la urmă, în ziua următoare (Joi), adică azi, la sosirea mea obișnuită acasă de la servici am constatat cu bucurie că aveam calea deschisă către lumea mea virtuală…

– Acum, ca o concluzie serioasă la toată această poveste a mea, pot spune că internetul a ajuns un refugiu pentru mulți tineri din ziua de astăzi și asta datorită condițiilor mizere pe care această viață ni le oferă raportat la satisfacția pe care o ai atunci când trăiești.

Așa că internetul este un drog, un drog virtual aș putea conchide, iar prea mult consum din acest drog virtual, ne va afecta pe parcurs din cauză că ne poate izbi crunt de latura noastră negativă atunci când suntem în mod voit sau din pură întâmplare privați de acest drog. Drog ce ne-a făcut să uităm în a mai privi oamenii în jurul nostru, de a încerca să stabilim relații noi – ne îndepărtează treptat tot mai mult de lumea noastră reală.

O fi bine, o fi de rău? Eu unul știu că nu aș mai putea fără acest drog virtual…

Problemă radicală…

Bre, delicat subiectul ăsta de acuma… Așa că, dacă sunteți cam pudici ori sensibili la anumite subiecte, atunci… în fine… iată așa dar o problemă cu iz umoristic…

Acu ceva timp, mult timp, cei drept, mi-a trăsnit prin cap o întrebare m-ai delicată – și anume: unde naiba se adună la oraș nevoile făcute de oameni? Adică, oare să existe în fiecare oraș câte o imensă hazna bine ascunsă pe undeva?
Zău dacă pot pricepe lucrul ăsta…

Hai că la țară e cel mai ușor de înțeles, fiecare casă are câte o așa zisă toaletă în fundul grădinii, unde propietarul sau proprietarii acelei case îsi fac nevoile, deci, problema aici e rezolvată în mare parte… Dar la oraș, unde Dumnezeu or duce toate țevile de la blocurile oamenilor?

Așa că, să mai zică careva că nu trăim într-o lume împuțită…!

Despre curaj…

Iată că mai există și oameni în lumea asta care au curajul de a spune lucrurilor pe nume fără să se teamă de cineva anume și care realizează minciuna în care au trăit până în acel moment. Cineva a lansat o vorbă foarte cunoscută prin oameni care spune că ”nu este un semn de sănătate să fii adaptat la o societate profund bolnavă” și bine a zis.

O să vă vorbesc și o să vă arăt un filmuleț despre curajul și demnitatea unui veteran de război american, care după ce s-a întors din așa zisul război din Iraq (război început nu pentru a căuta așa ziși teroriști închipuiți, ci pentru resursele existente în acea zonă) a ținut, probabil, cel mai curajos discurs din viața sa despre modul nedrept în care a fost instruit să creadă în niște valori false, gata să lupte pentru o cauză greșită, să ducă un război pentru îmbogățirea și menținerea elitei masonice dominatoare și privilegiată din USA dar și din alte țări – pentru această cauză a fost acel soldat trimis în acel război din Iraq.

Acest discurs, ne va face să ne dăm seama de consecințele negative pe care le implică un război de orice fel de dimensiuni. – Cei care visează la o carieră militară, ar trebui să reflecte mai întâi la cei din jurul lui și să se gândească că se va alătura unui sistem malefic prin care se pierd zeci de mii de vieți anual, în niște conflicte alimetate de o elită avidă după control, putere și bani…

Oameni săraci și muncitori din această țară sunt trimiși să ucidă oameni săraci și muncitori din altă țară … pentru a-i face pe bogați … și mai bogați. Trebuie să ne trezim și să realizăm că adevărații dușmani nu sunt pe un teritoriu îndepărtat, nu sunt oameni ale căror nume nu le știm și culturi pe care nu le înțelegem. Dușmanii sunt oamenii pe care îi cunoaștem foarte bine și oameni pe care îi putem identifica…

– Dușmanul e un sistem care sponsorizează războiul atunci când este profitabil.
– Dușmanul este directorul care ne concediază când este profitabil.
– Dușmanii sunt companiile de asigurări care ne refuză asigurările de sănătate atunci când este profitabil.
– Dușmanii sunt BĂNCILE care ne iau casele atunci când este profitabil.

Dușmanii noștri nu se află la 5000 de mile distanță, ei sunt chiar aici acasă.

Dacă ne organizăm și luptăm împreună, putem opri acești guvernanți și putem crea o lume mai bună!

 

Vise pierdute…

America, țara tuturor posibilităților sau tărâmul făgăduinței pentru mulți dintre noi, acolo unde de mic copil visam să ajung și să trăiesc ”visul american”… și asta din cauza îndoctrinării masive prin filmele vizionate la vârstă fragedă și care îmi inoculau în subconștient dorința de a trăi visul american la fel ca în multele filme vizionate, adică să am o familie mare, o casă albă, cățel (eventual și purcel), mașină și un job super fain cu mulți prieteni nemaipomeniți. De unde să știu eu la acea vârsta fragedă realitatea crudă a creditelor, a unei națiuni făurită de maleficii francmasoni?… Ce vis american să trăiesc? Statele Unite ale Americi au excelat (și încă mai excelează) prin mașinăria hollywoodiană ajutând enorm la îndoctrinarea și manipularea oamenilor, încă de tineri, pentru a-i face pe locuitorii altor țări să creadă că în America totul este roz.

Adevărul trist mi-a arătat și dovedit de-alungul timpului că în America reală 1 din 100 locuitori se află în detenție pentru diferite fapte și că în America există acele persoane malefice care dețin sistemul economic actual al întregului sistem planetar. Am mai învătat cu timpul că în America oamenii își pierd rapid identitatea acceptând cu ușurință ceea ce conducătorii lor le oferă – informație, legi, educație, sistem social, fără a cerceta și fără a căuta să afle adevărul. În America oamenii sunt îndoctrinați de mici că trebuie să crească, să meargă la școală, apoi la colegiu, iar apoi să își ia viața în propriile mâini, începând prin a-și găsi un loc de muncă și implicit prin a-și achiziționa o casă sau un apartament în rate (de cele mai multe ori), ca mai apoi să rămână înrobiți pe viață unui sistem malefic, crud și lacom – acesta este stereotipul general al Americanului de rând. Practic Americanii trăiesc o viață întreagă pe credit. Iar cel mai trist lucru dintre toate aceste lucruri, este dorința celorlalți de-ai copia pe Americani la stilul de viață și în comportamentul general, că, na, ei sunt cei mai și cei mai cool și că sunt și cei mai puternici, ba mai avem umpic și putem zice că ei reprezintă buricul pământului…

Asta până când – casa, familia, prietenii, aproape cam totul se distruge, ducându-se în majoritatea cazurilor de râpă în momentul în care șeful americanului de rând… adică boss, îi zice la un moment dat că l-a avansat în poziția/funcția de șomer cu acte în regulă… Datoriile Americanilor, mai ales în sectorul imobiliar sunt uriașe, mai ales că fiecare american de rând, în momentul când își achiziționează o casă, aceasta, evident este una cu camere multe și care arată fain sau cel puțin cât de cât apropiat de acel lux tipic lor, iar la momentul când vine data scadenței pentru plata ratei și cel în cauză a rămas fără serivici (work), atunci, asistăm la adevărate drame care conduc inevitabil, la pierderea a tot ce a încercat până în acel moment să strângă în viața sa… și uite așa încă un vis pierdut

Nu mai amintesc de cei care sosesc de prin diferite părți ale lumii, atrași uneori de filmele de la cutia magică (televizor), cu gândul și speranța la un trai mai bun – unii reușesc, alții încearcă, însă adevărul este întotdeauna în fața noastră, a fiecăruia dintre noi, trebuie să alegem să îl privim/vedem bine și să cântărim cu atenție ceea ce vedem în filme și ceea ce trăim cu adevărat.

Mai vreau eu acuma în USA, zisă și țara tuturor ”dorințelor”? Poate, în vizită, atât doar!

Durerea de dinți…

Incredibil cât de mulți draci îți poate crea o simplă durere de măsea, iar pe lângă asta unde mai pui și coșmarul prin care treci încercând să devii un fel de profesionist în acupunctură tot presând cu degetele locul afectat de durere…

Circul cel tare apare atunci când îți vine ideea să iei o pastilă care să îți amelioreze durerea de dinți/măsele și te trezești că nu ai nimic prin casă… așa că ce poți face? Să dai o fugă până la cea mai apropiată farmacie? Și dacă e seară/weekend? Atunci, dăi și înjură și văicărește-te… orice ar face omul numai de mers la dentist nu s-ar duce, decât pe ultima sută de metri. Și asta din 2 motive mari și late:

  1. Chinul/suferința prin care trebuie să treci pentru o simplă plombă la un drac de dinte/măsea, mai ales când medicul iți lucrează cu freza – vă zic eu, e oribil
  2. Un al doilea motiv mai este și prețul piperat pe care îl cer medicii raportat la salariul minim/mediu pe economie… și asta pentru ce? pentru un rahat de plombă la locul problemă… să nu mai amintesc de lucrări complexe a danturii pentru care ar trebui să fii un fel de joe de bani gata pentru a avea acces la niște servicii medicale de bun simț… și asta NU numai în domeniul stomatologiei, ci la nivelul întregului sistem medical (unde mai pui că pe lângă CAS, de acum încolo va mai trebui să plătim și vizita la medicul de familie doar pentru a se holba la tine și a-ți prescrie un rahat de rețetă ori pentru a te trimite la dracu în praznic la alt medic, cică specialist, iar apoi să mai dai și șpagăvorba ceea: alți bani, altă distracție)

Hmmm… Să fie și asta tot un fel de conspirație…?

Deh, Ce să fac și eu, la ora asta târzie

Reclame