Posts Tagged ‘ computer ’

Noul Ferestre 8…

Windows 8 Logo

Este vară, cald, frumos, astfel că în ultimele două luni nu prea am mai avut un chef atât de mare în a mă apuca să scriu te miri ce pe blog, cât și din cauza lenei, așa încât a venit momentul să mă apuc să mai dau cu subsemnatul cu un mic review despre noul sistem de operare. Ete că noul sistem de operare numit „Windows 8” a apărut deja, codul final fiind complet încă din 31 iulie, având numărul 9200 și la o zi distanță acesta a și „scăpat” pe internet, cred eu cu intenția celor din Micro$oft, pentru că, să fim serioși, dacă nu se dorea, atunci, acest sistem de operare ar fi ajus la public pe căi alternative, cel mai devreme după data de 15 august, odată cu apariția lui pe msdn. Deși lansarea oficială pe suport fizic pentru public ar trebui să aiba loc abia în luna octombrie, sistemul de operare este deja instalat pe zeci de mii de calculatoare din lumea întreagă, având deja posibilitatea de a ne acomoda cu noul concept al acestui sistem, despre care am mai scris și aici odată cu lansarea unor versiuni de test.

Bun, partea proastă la acest sistem, că asta mă deranjează, este că a fost făcut și lansat cam în grabă, păstrând anumite elemente din vechiul Windows, încât nu putem spune că avem în față un sistem complet nou-nouț, nici pe de parte. Încă de la instalarea lui suntem întâmpinați de un fundal de culoare mov închis, ce îți cam strică tot cheful, plus că superficialitatea își arată fața pe tot parcursul instalării, unde avem parte de același design al ferestrelor cu care am fost obișnuiți în vechiul Windows 7. Cei care lucrează la Micro$oft, se pare că sunt mult prea proști pentru lumea asta și asta pentru că au introdus în noul Windows suport pentru platforma Framework 4.0, dar au scos versiunile mai vechi ale acesteia, adică 2.0 și 3.0, astfel că multe programe sau jocuri care depind încă de platformele Framework (2.0, 3.0) nu vor merge, decât după instalarea acesteia de pe internet… wtf? Apoi, clasicele joculețe din Windows, gen Solitaire, Minesweeper, etc…, cu care toți am fost obișnuiți de la răposatul Windows 3, dispar efectiv din această versiune de Windows, ele putând fi luate tot de pe internet, din noul Windows Store – iarăși wtf (what the fuck)??? Acest sistem de operare în loc să evolueze, mai rău involuează? Iar partea care zic eu că pune într-un fel capac, este scoaterea completă a suportului Aero din Windows (ferestrele transparente) și înlocuirea sa cu Solid Colors, adică ne întoarcem din nou pe vremea lui pazvante, când utilizam culori solide ca la Windows 3, că măcar atunci nu exista tehnica de azi. Nu mai vorbesc de scoaterea celebrului buton Start cu care am fost obișnuiți atât timp, încă de pe vremea lui Windows 95 și căruia i se simte lipsa destul de mult.

Stau și mă gândesc, dacă nu cumva cei de la „Micro$hit” au vrut să prindă doi iepuri deodată cu un sistem de operare care să prindă atât la utilizatorii de PC cât și la utilizatorii de tablete, astfel că în loc să avem de aface cu un Windows gândit serios pentru PC și încă un sistem pentru tabletele lor idioate, ne-am ales cu un sistem de operare făcut în grabă și care duce multe lipsuri la capitolul design-inovație. Iar rapiditatea cu care el a fost anunțat, apoi „scăpat” pe internet, mă face să cred că Micro$oft ascunde ceva, parcă ar vrea să nu mai folosim Windows 7, dovadă și prețul mic cu care se va putea trece la Windows 8 de la 7. Însă la capitolul fiabilitate și stabilitate nu mă pot pronunța, e prea devreme să pot spune dacă e mult mai bun decât predecesorul, acestea abia în timp își vor pune amprenta cu adevărat, însă deja cam începe să îmi facă ceva figuri la închidere, când mă pomenesc cu ceva erori la câteva programe, însă cred că acest lucru ține mai mult de compatibilitate decât de altă natură. Rămâne de văzut dacă acest sistem de operare va prinde la public sau va fi un alt eșec, până la apariția următorului Windows 9 sau cum se va numi acesta.

LATER: Trebuie să mai precizez faptul că din noul sistem de operare au fost eliminate până și gadget-urile, iar colac peste pupăză… aproape la orice aplicație din noua interfață Metro pe care vrei să o rulezi, îți trebuie cont pe Windows Live… chiar și la aplicația Calendar, da, ați auzit bine, ca să puteți folosi calendarul în Windows 8, ghici ce, trebuie să vă logați pe Windows Live. Penibil.

Reclame

Upgrade 2012…

Na că 2012 a venit, suntem în aprilie deja, așa că am decis că e momentul să îmi schimb ceva componente prin calculator luna asta, nu de alta, dar măcar până la „apocalipsa” din decembrie să apuc și eu niște jocuri la rezoluție maximă…

Bun, deci acum două săptămâni am purces la căutat oferte pe net pentru componente de calculator, asta după ce m-am asigurat și de un mic împrumut financiar și, fiind genul de om obișnuit să fac treaba cu mâna mea personală și nu să cumpăr toată unitatea de-a gata cu tot felul de chinezării băgate prin ea, am găsit în sfârșit la mediadot niște prețuri rezonabile așa că am decis să iau de la ei.

Dacă înainte aveam un sistem cam vechi, acuma am decis să îmi achiziționez, ținând cont și de buget, un sistem care să fie în pas cu vremurile actuale. Bineînțeles că de data asta, componentele având altă configurație, a trebuit să îmi schimb și placa de bază. Inițial am vrut de la ASUS un SABERTOOTH Z77, însă cum furnizorul lor nu a avut-o la momentul respectiv pe stoc, m-am mulțumit și cu SABERTOOTH P67, deși la P67 nu există PCI-Express 3.0 ca la Z77, dar asta contează mai puțin pentru mine. Am mai luat și o imprimantă laser monocolor de la SAMSUNG ML-1675, fiind sătul de porcăriile multifuncționale 3 în 1 cu jet de cerneală care se termină repede. Și am mai luat și niște măruntaie, printre care și un set de neoane de la AKASA de pus în carcasa de la CM HAF 932 pentru efect/aspect și care mi s-au ars într-o oră de la montare, încât m-am lecuit de neoane.

Așa că în prima săptămână după paște, am dat comanda, care mi-a și sosit destul de repede, în două zile, astfel că în trei zile sistemul era deja montat și funcțional. Demontarea sistemului vechi și montarea noului sistem a durat destul de repede, umpic mai greu a fost cu montarea coolerului pe procesor (un CM Hyper 212 EVO), iar apoi am pornit sistemul. Inițial îmi era groază că Ferestre 7 nu o să se împace cu noile componente și că va trebui să îl reinstalez, însă spre bucuria mea că am scăpat de-o muncă în plus, Ferestre 7 s-a împăcat din prima cu noile componente, așa că reinstalarea sistemului de operare oricum a trebuit să o refac din alte motive. Jocurile merg la rezoluția maximă a monitorului, adică 1280×1024 fără probleme (ce-i drept monitorul e un lcd SAMSUNG de 19″ mai vechi 4:3, însă sper ca mai încolo să îmi iau unul wide mai mare). Spre exemplu, dacă la vechea placă video GTS 250, jocuri precum Mafia II, GTA IV, Railworks 3, Total War Shogun 2 aveau ceva probleme din cauza limitării acceleratorului grafic, acum, aceleași jocuri le pot rula cu setările grafice la maxim. În 3DMark 06 am obținut un scor de 22991 puncte cu setările la maxim AA Sample 8, Anisotropic x16, 1280×1024. În 3DMark Vantage, cu profil setat pe Performance am obținut P25793 iar în 3DMark 11 cu același profil am obținut P8270. După ce voi lua și un monitor Full HD, voi putea reface testele cu profil Extreme. În fine, sunt mulțumit de alegerea făcută. În următorul articol, adică cam în vre-o două sau trei săptămâni voi trata diferența între un hdd clasic și un SSD, asta după ce îl voi cumpăra.

Ferestre 8 la orizont…

Îmi aduc aminte de anul 1997 și prima mea întâlnire cu calculatorul, un 386SX la doar 25 Mhz și doar 4 MB de RAM – ce mai vremuri… MS-DOS, Norton Commander și Windows 3.x – o interfață amabilă, simplă și elegantă ce mă ținea captiv în fața calculatorului vrând nevrând. Acum, la mai bine de 14 ani, am în față un nou sistem de operare – Windows 8, care a fost lansat abia în variantă de testare (preview) și va mai avea ceva drum până la versiunea finală.

Dar, să vedem cam de câte ori acest sistem de operare a adus schimbări majore în structura sa… Dupa Windows 3 a urmat Windows 95 în Decembrie 1995 (la vremea aceea eu doar visam să am un calculator), aducând cu sine renumitul buton Start pe care îl regăsim și astăzi în versiunea 7. Apoi a urmat Windows XP în 2001 care avea să dărâme orice recorduri de succes avut până atunci, fiind primul sistem de operare stabil cu o interfață bazată pe teme, păstrând totuși clasica interfață cu acel buton Start. Apoi, în 2006 avea să urmeze Windows Vista cu ferestrele sale transparente, dar avea să devină și al doilea eșec al celor de la Microsoft după cel înregistrat cu Windows Millennium în 1999. Chiar dacă Vista arăta foarte bine ca și interfață vizuală, totuși consumul său enorm de resurse de la acea vreme, când cei mai mulți oameni aveau calculatoare modeste, dar și stabilitatea cât și succesul de care se bucura XP-ul la acea vreme, a facut din Vista așa cum am mai zis, un eșec imens, fiind însă răzbunat de Windows 7 în 2008.

M-am apucat și am instalat într-o mașină virtuală un Windows 8 Preview pe 64 biți pentru a mă delecta umpic și eu cu noile facilități a viitorului sistem de operare și iată cam ce și cum… Următoarea versiune a acestui sistem de operare urmează o nouă transformare radicală, astfel că Desktop-ul nu va mai fi în centrul atenției ca până acum, ci va fi înlocuit de o nouă interfață, denumită Metro UI și va fi prima interfață ce va fi compatibilă și cu noile dispozitive tip tabletă. Vechiul Desktop îl vom regăsi totuși în interfața Metro UI, însă bătrânul buton Start, odată apăsat ne va aduce în partea de jos a ecranului o fereastră cu câteva opțiuni printre care și cea care ne va întoarce înapoi la noua interfață Metro UI și cam atât, așa că adio vechiului meniu cu care am fost obișnuiți atâția ani. Vrem Control Panel? În interfața nouă Metro UI, partea dreaptă a ecranului vom avea acces la un nou concept al panoului de control din sistem. Vechiul Explorer va avea meniul la fel ca meniul din Office 2010, bazat pe riboane și va avea suport pentru imagini virtuale, lovind destul de serios în producătorii de soft pentru imagini virtuale. Nu am găsit vechile joculețe gen Solitaire, Minisweeper, FreeCell, etc… însă am găsit alte minuni de joculețe cu care un utilizator va putea interacționa, totuși sper să nu se renunțe la vechile joculețe clasice că ar fi tare păcat.

Per ansamblu, noua interfață tip Metro UI a viitorului sistem de operare Windows 8 mi s-a părut destul de copilărească (childish), mai ales anumite jocuri noi, făcute ca pentru retarded peoples, însă probabil că și înrădăcinarea interfeței Desktop în mine, mă face să vad cu oarecare suspectabilitate tot ceea ce este nou, dar totuși, sunt receptiv la noile schimbări pozitive și inovative în materie de sisteme de operare și abia aștept lansarea acestuia undeva prin 2012 pentru a vedea dacă se ridică peste actualul Windows 7 ca și așteptări.
Însă cum deja sunt obișnuit, cred că migrarea la noul sistem de operare va fi una de lungă durată așa cum s-a întâmplat și cu Windows Vista și chiar 7, mulți utilizatori alegând să rămână la bătrânul Windows XP, care, în opinia mea personală, și-a cam trăit traiul și, și-a mâncat mălaiul.

Totusi, la partea negativă, chiar dacă se laudă cu rapiditatea de accesare a programelor, în VMWare Workstation 8, după instalarea sistemului Windows 8, totul a mers foarte bine prima dată, însă după ce m-am apucat să rulez sistemul a doua oară, procesorul a început să o ia razna, sistemul meu devenind instabil, iar a treia oară, Windows 8 n-a mai pornit aproape deloc… Deh, fiind o versiune de testare, mă așteptam la asemena lucruri.

Mi-a cam fost lene să fac un video de prezentare, așa că iată un clip realizat de un profesionist cu viitorul sistem de operare:

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Virtual Worlds…

 

Calculator

The Computer

Voi vorbi si despre lumea virtuală pe care o putem accesa doar cu ajutorul calculatorului…

Fie că este vorba despre discuţii legat de calculatoare – programe de calculator (software), jocuri, muzică, documente cât și accesul la internet – toate acestea sunt posibile datorită calculatorului – un instrument indispensabil în ziua de astăzi oricui. Datorită calculatorului și a internetului, pot astăzi să aștern aceste rânduri în format electronic prin care îmi exprim recunoștința în fața celor care au inventat aceste mecanisme extrem de sofisticate ce ne fac viața mai ușoară.

Fie că suntem acasă, la cineva ori la servici, peste tot suntem înconjuraţi de această lume virtuală la care suntem conectaţi permanent… Totuși, este bine să luăm aminte:

Ce este calculatorul? | Un calculator, numit și computer sau ordinator, este o mașină de prelucrat date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită program. Calculatoarele care sunt programabile liber și pot, cel puțin în principiu, prelucra orice fel de date sau informații se numesc universale (engleză general purpose, pentru scopuri generale). Calculatoarele actuale nu sunt doar mașini de prelucrat informații, ci și dispozitive care facilitează comunicația între doi sau mai mulți utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video, sau chiar toate deodată (multimedia).Știința prelucrării informațiilor cu ajutorul calculatoarelor se numește informatică (engleză Computer Science). Tehnologia necesară pentru folosirea lor poartă numele Tehnologia Informației, prescurtat ŢI sau IT (de la termenul englezesc Information Technology).În principiu, orice calculator care deține un anumit set minimum de funcții (altfel spus, care poate emula o mașină Turing) poate îndeplini funcțiile oricărui alt asemenea calculator, indiferent că este vorba de un PDA sau de un supercalculator. Această versatilitate a condus la folosirea calculatoarelor cu arhitecturi asemănătoare pentru cele mai diverse activități, de la calculul salarizării personalului unei companii până la controlul roboților industriali sau medicali (calculatoare universale).Calculatoarele de astăzi vin în forme și prezentări diverse. Probabil cel mai familiar este calculatorul personal și varianta sa portabilă (denumită în engleză laptop sau notebook). Însă cea mai răspândită formă este acea a calculatorului integrat (engleză embedded), adică înglobat complet în dispozitivul pe care îl comandă. Multe mașini și aparate, de la avioanele de luptă până la aparatele foto digitale, sunt controlate de calculatoare integrate. Un alt exemplu este calculatorul de bord al automobilelor.Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcționa ca o mașină de calculat se consideră a fi mecanismul din Antikythira, datând din anul 87 î.e.n. și folosit aparent pentru calcularea mișcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la baza acestui mecanism nu este cunoscută.

O dată cu revigorarea matematicii și a științelor în timpul Renașterii europene au apărut o succesiune de dispozitive mecanice de calculat, bazate pe principiul ceasornicului, de exemplu mașina inventată de Blaise Pascal. Tehnica de stocare și citire a datelor pe cartele perforate a apărut în secolul al XIX-lea. În același secol, Charles Babbage este cel dintâi care proiectează o mașină de calcul complet programabilă (1837), însă din păcate proiectul său nu va prinde roade, în parte din cauza limitărilor tehnologice ale vremii.

Cine şi când a inventat calculatorul (computer-ul)? | Charles Babbage mai este faimos şi pentru invenţia sa numită „motorul analitic” care a fost primul calculator programabil construit pe la 1877. Calculatorul a fost programat teoretic de Ada Lovelace utilizând cartele perforate şi un limbaj de asamblare numit azi Ada. Motorul analitic a reprezentat un sistem de calcul complet compatibil cu limbajul Turing.

Cine şi când a inventat internetul? | Internetul a fost inventat în 1969 de către Departamentul Apărării din cadrul guvernului american, ca modalitate de apărare împotriva ruşilor. www (world wide web) a fost inventat de britanicul Tim Berners-Lee, în Elveţia, în 1989.

Internetul, drog virtual…

Pfiu, greu a mai fost zilele astea fără internet…

Cei de la RCS & RDS au părți bune dar și părți mai puțin plăcute.

Așa dar, Luni, 9.08.2010, seara pe la vre-o 20 în timp ce eram pe internet, deodată legătura la internet mi se întrerupe, nemaivrând în ruptul capului să se conecteze la loc, dându-mi cunoscuta eroare clasică 651 (Connecting through WAN miniport PPPOE) – bun, ies afară pe casa scării și văd un individ care umbla la panoul de acces al celor de la RCS & RDS și mă decid să nu zic nimic, trăind cu impresia că o ști el ce face… nu am dat prea multă importanță, crezând că persoana respectivă are cunoștință de ceea ce face acolo și am sperat că problema se va rezolva repede. Din păcate, problema nu s-a rezolvat prin faptul că eu primeam în continuare eroare de conectare la internet – 651 în Windows 7 respectiv 678 în Windows XP – (și acum îmi pare rău că trebuia să-i zic vre-o două…). Luni seara în jurul orelor 20:30, am decis să mă apuc de sunat la serviciul de relații cu clienții (0368.400.401), specificându-i clar operatoarei cauza exactă a problemei și amintind totodată și de apariția persoanei respective de pe casa scării de la panoul RCS & RDS. Fata mi-a făcut o sesizare și mi-a spus că o echipă va interveni cât mai curând posibil pentru remedierea situației, mi s-a solicitat un număr de telefon și am fost întrebat și de intervalul orar la care pot fi găsit acasă, eu răspunzându-le că mă pot găsi acasă după ora 17, când ajung de la servici!

Bun, deci, era clar că în ziua aceea de Luni, nu mai aveam cum să am acces la internet, așa că m-am consolat cu ideea în sine.

A doua zi (marți), sosesc de la muncă cu speranța că internetul este deja făcut, însă niet… așa că… pune-te din nou pe dat telefoane și de explicat situația și tot la fel am fost linștit cu promisiunea rezolvării cazului meu. Bun, trece o oră, trec două, trei ore și nici o echipă nu se întrevedea la orizont. Pe la vre-o opt seara mă apuc din nou de sunat, explicându-le din nou aceeași poveste, ca mai apoi din nou să fiu liniștit cu aceeași promisiune cum că totul se va rezolva cât mai urgent…

A treia zi (miercuri), vin cu toate energiile pozitive, sperând că totul a revenit la normal și că voi putea ateriza din nou în lumea virtuală, însă… stupoare – nu tu net nici acum… ca mai apoi să aflu de la tatăl meu că a venit în cursul zilei, cineva de la RCS & RDS, adică un singur omuleț, care la rândul lui a venit bou și a plecat vacă… (deși eu precizasem operatoarei în convorbirea avută loc pe data de 09.08.2010 (luni), la întrebarea operatoarei, că pot fi contactat doar după ora 17, convenind amândoi asupra acestui subiect!).

Cu nervii întinși până la limita maximă, am mai sunat din nou la cei de la relații clienți, pe la ora 17, explicându-le că pe parcursul zilei a fost cineva de la RCS & RDS care nu a remediat nici o defecțiune la internet, la care operatorul îmi răspunde că va face o nouă sesizare și că va urgenta cazul meu. Boon, am zis, gata, de data asta or să se miște rapid, așa că, stau eu și aștept o oră, două, două ore și jumate, așa că, cu nervii aproape de explozie, m-am apucat și am sunat din nou, de data asta pe un ton foarte ferm și dăi și amenință-i cu reclamație la OPC, apoi dăi și apucăte de înjurat, săracii operatori nemaiștiind ce să îmi facă… Însă la momentul acela eram mult prea nervos de felul în care am fost tratat ca și client al lor…

Până la urmă, în ziua următoare (Joi), adică azi, la sosirea mea obișnuită acasă de la servici am constatat cu bucurie că aveam calea deschisă către lumea mea virtuală…

– Acum, ca o concluzie serioasă la toată această poveste a mea, pot spune că internetul a ajuns un refugiu pentru mulți tineri din ziua de astăzi și asta datorită condițiilor mizere pe care această viață ni le oferă raportat la satisfacția pe care o ai atunci când trăiești.

Așa că internetul este un drog, un drog virtual aș putea conchide, iar prea mult consum din acest drog virtual, ne va afecta pe parcurs din cauză că ne poate izbi crunt de latura noastră negativă atunci când suntem în mod voit sau din pură întâmplare privați de acest drog. Drog ce ne-a făcut să uităm în a mai privi oamenii în jurul nostru, de a încerca să stabilim relații noi – ne îndepărtează treptat tot mai mult de lumea noastră reală.

O fi bine, o fi de rău? Eu unul știu că nu aș mai putea fără acest drog virtual…

Reclame