Gânduri transformate în cuvinte…

Pfiu, greu a mai fost zilele astea fără internet…

Cei de la RCS & RDS au părți bune dar și părți mai puțin plăcute.

Așa dar, Luni, 9.08.2010, seara pe la vre-o 20 în timp ce eram pe internet, deodată legătura la internet mi se întrerupe, nemaivrând în ruptul capului să se conecteze la loc, dându-mi cunoscuta eroare clasică 651 (Connecting through WAN miniport PPPOE) – bun, ies afară pe casa scării și văd un individ care umbla la panoul de acces al celor de la RCS & RDS și mă decid să nu zic nimic, trăind cu impresia că o ști el ce face… nu am dat prea multă importanță, crezând că persoana respectivă are cunoștință de ceea ce face acolo și am sperat că problema se va rezolva repede. Din păcate, problema nu s-a rezolvat prin faptul că eu primeam în continuare eroare de conectare la internet – 651 în Windows 7 respectiv 678 în Windows XP – (și acum îmi pare rău că trebuia să-i zic vre-o două…). Luni seara în jurul orelor 20:30, am decis să mă apuc de sunat la serviciul de relații cu clienții (0368.400.401), specificându-i clar operatoarei cauza exactă a problemei și amintind totodată și de apariția persoanei respective de pe casa scării de la panoul RCS & RDS. Fata mi-a făcut o sesizare și mi-a spus că o echipă va interveni cât mai curând posibil pentru remedierea situației, mi s-a solicitat un număr de telefon și am fost întrebat și de intervalul orar la care pot fi găsit acasă, eu răspunzându-le că mă pot găsi acasă după ora 17, când ajung de la servici!

Bun, deci, era clar că în ziua aceea de Luni, nu mai aveam cum să am acces la internet, așa că m-am consolat cu ideea în sine.

A doua zi (marți), sosesc de la muncă cu speranța că internetul este deja făcut, însă niet… așa că… pune-te din nou pe dat telefoane și de explicat situația și tot la fel am fost linștit cu promisiunea rezolvării cazului meu. Bun, trece o oră, trec două, trei ore și nici o echipă nu se întrevedea la orizont. Pe la vre-o opt seara mă apuc din nou de sunat, explicându-le din nou aceeași poveste, ca mai apoi din nou să fiu liniștit cu aceeași promisiune cum că totul se va rezolva cât mai urgent…

A treia zi (miercuri), vin cu toate energiile pozitive, sperând că totul a revenit la normal și că voi putea ateriza din nou în lumea virtuală, însă… stupoare – nu tu net nici acum… ca mai apoi să aflu de la tatăl meu că a venit în cursul zilei, cineva de la RCS & RDS, adică un singur omuleț, care la rândul lui a venit bou și a plecat vacă… (deși eu precizasem operatoarei în convorbirea avută loc pe data de 09.08.2010 (luni), la întrebarea operatoarei, că pot fi contactat doar după ora 17, convenind amândoi asupra acestui subiect!).

Cu nervii întinși până la limita maximă, am mai sunat din nou la cei de la relații clienți, pe la ora 17, explicându-le că pe parcursul zilei a fost cineva de la RCS & RDS care nu a remediat nici o defecțiune la internet, la care operatorul îmi răspunde că va face o nouă sesizare și că va urgenta cazul meu. Boon, am zis, gata, de data asta or să se miște rapid, așa că, stau eu și aștept o oră, două, două ore și jumate, așa că, cu nervii aproape de explozie, m-am apucat și am sunat din nou, de data asta pe un ton foarte ferm și dăi și amenință-i cu reclamație la OPC, apoi dăi și apucăte de înjurat, săracii operatori nemaiștiind ce să îmi facă… Însă la momentul acela eram mult prea nervos de felul în care am fost tratat ca și client al lor…

Până la urmă, în ziua următoare (Joi), adică azi, la sosirea mea obișnuită acasă de la servici am constatat cu bucurie că aveam calea deschisă către lumea mea virtuală…

– Acum, ca o concluzie serioasă la toată această poveste a mea, pot spune că internetul a ajuns un refugiu pentru mulți tineri din ziua de astăzi și asta datorită condițiilor mizere pe care această viață ni le oferă raportat la satisfacția pe care o ai atunci când trăiești.

Așa că internetul este un drog, un drog virtual aș putea conchide, iar prea mult consum din acest drog virtual, ne va afecta pe parcurs din cauză că ne poate izbi crunt de latura noastră negativă atunci când suntem în mod voit sau din pură întâmplare privați de acest drog. Drog ce ne-a făcut să uităm în a mai privi oamenii în jurul nostru, de a încerca să stabilim relații noi – ne îndepărtează treptat tot mai mult de lumea noastră reală.

O fi bine, o fi de rău? Eu unul știu că nu aș mai putea fără acest drog virtual…