Posts Tagged ‘ film ’

MMX (The Social Song) – Making Of…

Iată că marele eveniment ENIGMA | MMX (The Social Song), început acu’ mai bine de șase luni și despre care am tot scris aici, aici și aici, expunând aproape pas cu pas etapele acestui proiect, privind realizarea unei melodii în colaborare cu fanii ENIGMA și care a însemnat pe scurt, găsirea unei voci, realizarea unui sound care să se potrivească cu vocea selectată, realizarea unui videoclip pentru melodia finală, iar în final realizarea unei coperți care să înglobeze numele tuturor celor care au contribuit la acest eveniment – toate acestea fiind posibile datorită contribuției imense de care s-a bucurat acest eveniment cu participarea unui număr impresionant de fani Enigmatici, care și-au adus contribuția, mai mult sau mai puțin, alături de Michael Crețu.

Acum, la sfârșit, e cazul să ne reamintim parcursul întregului eveniment Social Song printr-un Making Of…, special realizat și menit să ne prezinte în cadrul unui film de o jumătate de oră, povestea din spatele acestui eveniment global, modul de realizare a clipului, persoanele implicate, dar și resursele folosite în cadrul evenimentului, arătând încă odată cât de uniți pot fi fanii unui proiect muzical grandios, indiferent de locație, limbaj sau naționalitate.

 

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Lumea în miniatură…

Cu mult timp în urmă (pe când puricele se potcovea cu 99 de oca, când merele răsăreau din pământ şi soarele răsărea la apus), am descoperit pe internet un filmuleţ care m-a impresionat enorm încât să-i ofer acuma un binemeritat loc virtual… Filmuleţul este un proiect început prin 1990 şi se vrea a fi o încercare de conştientizare a umanităţii cu privire la realitatea acestei planete.

Ce-ar fi dacă am putea transforma populaţia acestei planete într-o comunitate restrânsă de doar 100 de oameni, păstrând aceleaşi proporţii pe care le avem azi? Ar arăta cam aşa:

* 61 Asiatici, – 12 Europeni, – 8 Nord Americani, – 5 Sud Americani şi Caraibieni, – 13 Africani, – 1 din Oceania.

* 50 femei / 50 bărbaţi. | 47 locuiesc în zona urbană, 12 au dizabilităţi, 33 sunt creştini, 21 sunt Musulmani, 13 sunt Hinduşi, 6 sunt Budişti, 1 este Sikht, 1 este Evreu, 11 practică altă religie, 11 nu sunt religioşi, 3 sunt atei.

* 43 trăiesc fără condiţii sanitare de bază, 18 trăiesc fără o sursă de apă, 20 oameni deţin 75% din întreaga avere a comunităţii, 14 sunt flămânzi sau malnutriţi, 12 nu pot să citească, doar 12 oameni au un calculator, doar 8 au acces la internet, un adult între 15 – 49 ani este infectat cu HIV.

* Americanii investesc aproape 1,24 trilioane de dolari în infrastructură militară şi doar 100 miliarde de dolari în dezvoltare.

Dacă ne ţinem mâncarea într-un frigider, hainele într-un dulap, avem un pat pe care să dormim şi un acoperiş deasupra capului – ei bine, suntem mai bogaţi decât 75% din întreaga populaţie a lumii (21 de oameni trăiesc cu doar un dolar şi 25 de cenţi pe zi, sau chiar mai puţin).

Aşa încât mă gândesc la perfecţiunea a tot ceea ce ne înconjoară şi fără de care nu putem exista, stau şi meditez într-un colţ din mine la felul în care am apărut aici, pe acest pământ, la condiţia mea fizică şi mă întreb uneori cum ar fi fost dacă m-aş fi născut în alte condiţii decât cele de acum? Să fie un plan bine stabilit sau doar jocul hazardului? Este greu de înţeles această viaţă cu tot amalgamul ei nesfârşit de provocări, cărora trebuie să le facem faţă zi de zi, ca într-o cursă contra cronometru… În fine, sunt multe lucruri de povestit aici la care nu voi începe acum să le cercetez.

Totuşi, nu pot să nu mă abţin însă din a spune că filmuleţul acesta le dă într-un fel, o palmă peste obraz acelora care sunt mult prea lacomi şi la care sensul vieţii se rezumă doar la a strânge cât mai multă avere, uitând între timp că alţi oameni de pe această planetă mor din cauză că, au avut parte de o soartă sau un destin mult prea crud – unii spun că ar fi vorba de legile karmice, dar totuşi, discrepanţa la care s-a ajuns în zilele noastre este mult prea mare, între noi, cei care avem totul la dispoziţia noastră, fără să apreciem ceea ce avem deja şi alţii care abia îşi permit să supravieţuiască de pe o zi pe alta, la nepăsare şi ignoranţa care au devenit un mod de a fi, la modul nostru de a trăi şi de a ne organiza astfel încât să putem supravieţui acestui joc, într-un teren neutru, în care ai doar o singură şansă, pe care dacă ai ratat-o… cine poate şti ce va urma.