Posts Tagged ‘ in ’

Toamnă-n București…

Este cel mai nou clip al artistei mele favorite Paula Seling și de cum am văzut videoclipul mi-am zis „da, asta merită un articol pe blogul meu”, mai ales că melodia asta o ascult de multe ori, fiind printre preferatele mele. DA, deci melodia cât și videoclipul se îmbină într-o armonie perfectă, alături de vocea inconfundabilei Paula. Melodia Toamnă-n București se află pe cel mai recent album al artistei intitulat „Culeg vise” , albumul fiind lansat atât în Limba Română cât și în Limba Engleză sub denumirea de „Believe”. Mai multe detalii despre aceste albume puteți obține accesând discografia artistei.

Videeoclipul a fost filmat în Parcul Herăstrău din București, unde avem ocazia să o vedem pe Paula îmbrăcată într-o fustă verde, interpretând melodia într-un stil slow la un pian „împodobit cu frunze”, alături de ea aflându-se simpaticul ei cățel Sami, tot decorul fiind de-o frumusețe cum rar ne este dat să mai vedem printre atâtea tone de asfalt.

Alte comentarii sunt de prisos, așa că vă las să vă delectați cu acest minunat videoclip…

Reclame

Lumea în miniatură…

Cu mult timp în urmă (pe când puricele se potcovea cu 99 de oca, când merele răsăreau din pământ şi soarele răsărea la apus), am descoperit pe internet un filmuleţ care m-a impresionat enorm încât să-i ofer acuma un binemeritat loc virtual… Filmuleţul este un proiect început prin 1990 şi se vrea a fi o încercare de conştientizare a umanităţii cu privire la realitatea acestei planete.

Ce-ar fi dacă am putea transforma populaţia acestei planete într-o comunitate restrânsă de doar 100 de oameni, păstrând aceleaşi proporţii pe care le avem azi? Ar arăta cam aşa:

* 61 Asiatici, – 12 Europeni, – 8 Nord Americani, – 5 Sud Americani şi Caraibieni, – 13 Africani, – 1 din Oceania.

* 50 femei / 50 bărbaţi. | 47 locuiesc în zona urbană, 12 au dizabilităţi, 33 sunt creştini, 21 sunt Musulmani, 13 sunt Hinduşi, 6 sunt Budişti, 1 este Sikht, 1 este Evreu, 11 practică altă religie, 11 nu sunt religioşi, 3 sunt atei.

* 43 trăiesc fără condiţii sanitare de bază, 18 trăiesc fără o sursă de apă, 20 oameni deţin 75% din întreaga avere a comunităţii, 14 sunt flămânzi sau malnutriţi, 12 nu pot să citească, doar 12 oameni au un calculator, doar 8 au acces la internet, un adult între 15 – 49 ani este infectat cu HIV.

* Americanii investesc aproape 1,24 trilioane de dolari în infrastructură militară şi doar 100 miliarde de dolari în dezvoltare.

Dacă ne ţinem mâncarea într-un frigider, hainele într-un dulap, avem un pat pe care să dormim şi un acoperiş deasupra capului – ei bine, suntem mai bogaţi decât 75% din întreaga populaţie a lumii (21 de oameni trăiesc cu doar un dolar şi 25 de cenţi pe zi, sau chiar mai puţin).

Aşa încât mă gândesc la perfecţiunea a tot ceea ce ne înconjoară şi fără de care nu putem exista, stau şi meditez într-un colţ din mine la felul în care am apărut aici, pe acest pământ, la condiţia mea fizică şi mă întreb uneori cum ar fi fost dacă m-aş fi născut în alte condiţii decât cele de acum? Să fie un plan bine stabilit sau doar jocul hazardului? Este greu de înţeles această viaţă cu tot amalgamul ei nesfârşit de provocări, cărora trebuie să le facem faţă zi de zi, ca într-o cursă contra cronometru… În fine, sunt multe lucruri de povestit aici la care nu voi începe acum să le cercetez.

Totuşi, nu pot să nu mă abţin însă din a spune că filmuleţul acesta le dă într-un fel, o palmă peste obraz acelora care sunt mult prea lacomi şi la care sensul vieţii se rezumă doar la a strânge cât mai multă avere, uitând între timp că alţi oameni de pe această planetă mor din cauză că, au avut parte de o soartă sau un destin mult prea crud – unii spun că ar fi vorba de legile karmice, dar totuşi, discrepanţa la care s-a ajuns în zilele noastre este mult prea mare, între noi, cei care avem totul la dispoziţia noastră, fără să apreciem ceea ce avem deja şi alţii care abia îşi permit să supravieţuiască de pe o zi pe alta, la nepăsare şi ignoranţa care au devenit un mod de a fi, la modul nostru de a trăi şi de a ne organiza astfel încât să putem supravieţui acestui joc, într-un teren neutru, în care ai doar o singură şansă, pe care dacă ai ratat-o… cine poate şti ce va urma.

 

Vise pierdute…

America, țara tuturor posibilităților sau tărâmul făgăduinței pentru mulți dintre noi, acolo unde de mic copil visam să ajung și să trăiesc ”visul american”… și asta din cauza îndoctrinării masive prin filmele vizionate la vârstă fragedă și care îmi inoculau în subconștient dorința de a trăi visul american la fel ca în multele filme vizionate, adică să am o familie mare, o casă albă, cățel (eventual și purcel), mașină și un job super fain cu mulți prieteni nemaipomeniți. De unde să știu eu la acea vârsta fragedă realitatea crudă a creditelor, a unei națiuni făurită de maleficii francmasoni?… Ce vis american să trăiesc? Statele Unite ale Americi au excelat (și încă mai excelează) prin mașinăria hollywoodiană ajutând enorm la îndoctrinarea și manipularea oamenilor, încă de tineri, pentru a-i face pe locuitorii altor țări să creadă că în America totul este roz.

Adevărul trist mi-a arătat și dovedit de-alungul timpului că în America reală 1 din 100 locuitori se află în detenție pentru diferite fapte și că în America există acele persoane malefice care dețin sistemul economic actual al întregului sistem planetar. Am mai învătat cu timpul că în America oamenii își pierd rapid identitatea acceptând cu ușurință ceea ce conducătorii lor le oferă – informație, legi, educație, sistem social, fără a cerceta și fără a căuta să afle adevărul. În America oamenii sunt îndoctrinați de mici că trebuie să crească, să meargă la școală, apoi la colegiu, iar apoi să își ia viața în propriile mâini, începând prin a-și găsi un loc de muncă și implicit prin a-și achiziționa o casă sau un apartament în rate (de cele mai multe ori), ca mai apoi să rămână înrobiți pe viață unui sistem malefic, crud și lacom – acesta este stereotipul general al Americanului de rând. Practic Americanii trăiesc o viață întreagă pe credit. Iar cel mai trist lucru dintre toate aceste lucruri, este dorința celorlalți de-ai copia pe Americani la stilul de viață și în comportamentul general, că, na, ei sunt cei mai și cei mai cool și că sunt și cei mai puternici, ba mai avem umpic și putem zice că ei reprezintă buricul pământului…

Asta până când – casa, familia, prietenii, aproape cam totul se distruge, ducându-se în majoritatea cazurilor de râpă în momentul în care șeful americanului de rând… adică boss, îi zice la un moment dat că l-a avansat în poziția/funcția de șomer cu acte în regulă… Datoriile Americanilor, mai ales în sectorul imobiliar sunt uriașe, mai ales că fiecare american de rând, în momentul când își achiziționează o casă, aceasta, evident este una cu camere multe și care arată fain sau cel puțin cât de cât apropiat de acel lux tipic lor, iar la momentul când vine data scadenței pentru plata ratei și cel în cauză a rămas fără serivici (work), atunci, asistăm la adevărate drame care conduc inevitabil, la pierderea a tot ce a încercat până în acel moment să strângă în viața sa… și uite așa încă un vis pierdut

Nu mai amintesc de cei care sosesc de prin diferite părți ale lumii, atrași uneori de filmele de la cutia magică (televizor), cu gândul și speranța la un trai mai bun – unii reușesc, alții încearcă, însă adevărul este întotdeauna în fața noastră, a fiecăruia dintre noi, trebuie să alegem să îl privim/vedem bine și să cântărim cu atenție ceea ce vedem în filme și ceea ce trăim cu adevărat.

Mai vreau eu acuma în USA, zisă și țara tuturor ”dorințelor”? Poate, în vizită, atât doar!

Reclame