Posts Tagged ‘ joc ’

Vechiul HDD versus noul SSD…

În articolul anterior precizam că urmează să îmi achiziționez un SSD pentru a scăpa de așteptarea lungă până când se încarcă Ferestre 7 cu toate acareturile lui, așa că, la câteva zile după ce am primit niște bani, am purces la căutat de SSD-uri, online cât și la magazine de profil din Brașov. Până la urmă, am găsit un Corsair de 120 GB din seria Force Series 3 la un magazin din Brașov, pe care l-am și luat pe loc, deși puteam să dau comanda online și să aștept câteva zile până să îl primesc, însă două motive mari și late m-au făcut să mai dau câțiva lei în plus și să îl iau dintr-un magazin local: unu la mână, nu mai aveam răbdare să aștept câteva zile și doi la mână, dacă pățește ceva, să te ții circ cu garanția din altă localitate, care e destul de complicată, mai alaes la HDD și SSD-uri, unde mai pui și perioada de așteptare, așa că, în cazul ăsta, cel mai bine e să vă cumpărați asemena dispozitive din localitatea/zona voastră, chiar dacă sunt mai scumpe umpic față de magazinele online.

Bun, l-am luat, am ajuns acasă, l-am montat pe SATA3 (modelul de la Corsair vine cu tot cu adaptor de 3.5) și m-am apucat de instalat din nou tot sistemul Ferestre 7 cu tot cu drivere, programe, etc… Dacă pe un HDD obișnuit toată povestea asta îmi ocupa în jur de 3, 4 ore din timp, acum în doar o oră și jumătate terminasem cu totul. Sistemul bootează în mai puțin de 50 de secunde de la pornirea lui, iar dacă nu pun la socoteală POST, timpul de încărcare, conform BootRacer este de 36 de secunde, față de ahhem, aproape 2 minute și jumătate până când sistemul se încarcă complet pe un HDD cu toate programele din taskbar.

Până acum, SSD-ul merge fără nici un fel de probleme, este impecabil din toate punctele de vedere, inclusiv la testele făcute cu HD Tune, rezultatele fiind apropiate de specificațiile producătorului, iar indexul de performanță al lui Ferestre 7, i-a dat nota maximă de 7.9 față de 5.9 cât avea HDD-ul vechi, astfel că toate testele și review-urile despre SSD-uri, la care eram destul de sceptic cu privire la viteza lor, înainte de a avea și eu unul, m-au făcut să îmi revizuiesc părerea.

La rularea de jocuri, până acum, cel mai pretențios dintre toate jocurile s-a dovedit a fi simulatorul de trenuri Railworks 3 – Train Simulator 2012, fiind singurul joc pe care l-am pus să ruleze de pe SSD, astfel că timpul de încărcare a unei rute a scăzut de la peste 30 și ceva de secunde până la 10 secunde. Însă chiar și așa, datorită proastei optimizări a jocului, tot se sacadează din când în când, mai ales când trenul se află în viteză, înregistrând scăderi scurte a cadrelor pe secundă (fps).

Dacă aveți resurse financiare și vă permiteți, treceți-vă sistemul pe un SSD, pentru că se merită din plin.

Reclame

Ferestre şapte sparte aiurea…

Am citit mai demult timp (în era defunctului Windows 9x), într-o revistă IT, cum o persoană s-a enervat și-a trebuit să reinstaleze din nou sistemul de operare Windows 9x (95 sau 98 parcă la vremea respectivă…) din cauză, că îi dădea o eroare la un joculeț din Windows, mai exact, eroarea apărea la Solitaire (celebrul joculeț care le-a mâncat la vremea lui, femeilor, ore importante din viața lor de la servici…), îi lipsea cică un fișier dll și nu putea astfel să se joace, astfel că personajul respectiv, plin de nervii de rigoare, a trebuit la vremea respectivă să își reinstaleze sistemul de operare din nou.

Eh, păi cam așa am pățit-o și eu acum două zile în urmă, chiar în momentul, când am vrut să instalez noul Internet Explorer 9 ca să văd și eu ce mare schimbare aducea această nouă versiune abia lansată, când… stupoare, mă pomenesc că nu îl pot instala din cauză că sistemul meu era unul pre-release și nu unul final… adică Windows 7 Ultimate al meu, pe 64 de biți avea build-ul cu numărul 7600, pe când varianta finală are build-ul cu numărul 7601.

Acum, ideea e că eu am imaginea DVD originală cu varianta cea normală cu numărul 7601 pe care o și instalasem, însă doar că eu fiind mare pirat (deh… sunt un mare susținător al pirateriei din cauze lesne de înțeles – financiare…), m-am apucat să activez Windows 7 la vremea respectivă folosind „HAL7600„, un activator care se presupunea (teoretic), că trebuia să îmi activeze sistemul de operare încât acesta să fie genuine, lucru pe care l-a și făcut, doar că pentru activare, respectivul activator a folosit niște parametrii/script-uri de la o versiune pre-release de Windows 7, transformându-mi astfel varianta finală a Windows-ului cu numărul 7601 (RTM) într-o variantă inferioară, adică pre-release, având numărul 7600 (RC). Și, uite așa, din cauza unui amărât de browser, a trebuit să mă apuc de reinstalat Windows și să îl activez din nou, folosind de data asta activatorul de la „Daz”, după care, am instalat și mult așteptat-ul Internet Explorer 9, care din păcate nu m-a uimit așa tare cum au făcut-o Chrome ori Opera la vremea lor.

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Reclame