Posts Tagged ‘ mediu ’

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Reclame

Adevărul convenabil…

În perioada asta, trebuie să ne amintim să fim mai buni unii cu alţii… bla, bla, bla şi tot tacâmul specific unei perioade de sărbători, fiind la fel de fiecare dată, în fiecare an de sărbători, când repetăm acelaşi circ şi când ne prefacem că suntem mai buni, mai iubitori, mai dragi unii cu alţii, mai înţelepţi, ca mai apoi să devenim iarăşi ceea ce suntem zi de zi cu adevărat. Cu toate că vroiam să scriu despre sărbătorile de iarnă, între timp mi-a atras atenţia un clip descoperit din întâmplare în căsuţa mea de eMail despre fumători, mai precis efectul şi impactul fumatului asupra corpului uman şi a celor din jur.

Clipul de prezentare intitulat „Adevărul Convenabil” (The Convenient Truth) a câştigat primul loc la ‘Empowered Presentations’ of Honolulu, câştigând concursul la cea mai bună prezentare din lume (World’s Best Presentation Contest!), fiind desfăşurat de către slideshare.

Această prezentare ne arată efectele nocive ale ţigaretelor asupra fiinţelor umane, fiind prezentate statistici cu privire la diverse efecte ale fumatului şi impactul negativ al acestuia în mediul înconjurător, însăşi inhalarea de către un nefumător a fumului de ţigară fiind la fel de periculoasă, uneori poate chiar mai nocivă.

Acum, să adaug şi eu… nu pot să înţeleg plăcerea aceea de a pune gura pe o bucată de hârtie şi a trage din acel beţigaş în doze regulate care să îţi producă acea plăcere… Ce fel de satisfacţie poate avea un om când fumează, nu pot să îmi imaginez. Singurul lucru pe care îl observ la un fumător este pierderea sănătăţii corpului şi uneori şi a celei mentale/psihice.

Sunt deasemenea investite sume uriaşe pentru realizarea de reclame la nişte substanţe cancerigene, care practic te omoară cu încetul, pas cu pas – sume ce ar fi putut salva mii de vieţi din această lume, lucru care nu se doreşte la nivel planetar, fiind mai important pentru elite decimarea planetei prin tot felul de măsuri cu impact negativ asupra omenirii – alcool, droguri, ţigări…

Fumatul reprezintă un flagel care a ieşit de sub control, acesta afectând milioane de vieţi în fiecare zi – la 8 secunde, undeva pe această planetă o persoană moare din cauza fumatului!

 

Mai mult timp…

Referitor la articolul meu anterior, cu privire la înfăţişarea oraşului Braşov acum 50 de ani, precizez că în anii aceia totul era deosebit de simplu, mă refer aici la oamenii din acele timpuri care aveau timp suficient la dispoziţie pentru a-şi face treburile şi pentru a-şi trăi viaţa în deplină modestie… şi, plecând de la acest principiu, îmi închipui că în acele vremuri ziua de 24 de ore era arhisuficientă pentru ce aveai de făcut în acele vremuri.

Insă, odată cu avansul tehnologic, cât şi evoluţia intr-un ritm accelerat a societăţii actuale, mă fac să mă întreb dacă nu cumva ar trebui ca în zilele noastre, 24 de ore dintr-o zi să devină 48 ore, în mod teoretic vorbind. Spun asta pentru că invazia media cât şi apariţia din zilele noastre a unei game diversificate de produse, cărţi, reviste, jocuri, melodii, filme şi tot felul de servicii, fac ca ziua de 24 de ore sa pară un nimic în zilele noastre şi astfel nu ne mai rămâne timp pentru noi înşine, astfel că am devenit tot mai agitaţi şi mai urâciosi unii cu alţii, uitând adevărata esenţă a vieţii noastre.

Aşa că stau şi mă întreb, ipotetic, cum aş putea oare într-o viaţă de om să apuc ca să mă joc toate jocurile, să văd toate filmele, să citesc sau să ascult muzica şi absolut tot ceea ce s-a inventat/produs până în momentul de faţă şi se va mai produce? – mă tot intreb cum ar putea fiinţa umană să realizeze atâtea lucruri într-o viaţă de om… Este practic imposibil să faci aşa ceva, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că viaţa asta nu reprezintă decât o etapă a vieţii noastre, este ca un joc de puzzle pe care noi trebuie să îl terminăm, realizând totodată complexitatea universală şi diversificarea culturii la diferite stagii de evoluţie spirituală.

Lăsând la o parte evoluţia tehnologică şi spirituală, pot afirma că la baza tuturor acestor lucruri create se află cea mai complexă maşinărie umană – omul, fiind capabil să schimbe lumea (cu sau fară ajutor/intervenţie divină) dar să o şi distrugă… Omul este, la fel ca şi timpul, o enigmă încă nedescifrată, capabil de a crea sau de a distruge iluzii ce au forme diferite în funcţie de dorinţele noastre cu ajutorul timpului.

Reclame