Posts Tagged ‘ moment ’

Teoria existenței paralele…

De multe ori în anumite momente ale vieții, îmi pun deseori întrebări despre existența vieții și a mea pe această planetă, cât și rolul sau misiunea mea aici, în acest vast univers imens, făcându-mă să îmi dau seama de faptul că nu reprezint decât o mică componentă într-o mașinărie uriașă ce crează și transformă viața continuu.

Și, inspirându-mă și dintr-un articol de pe un alt blog, am decis să încerc în a vorbi puțin despre acest subiect pe cât de intrigant, pe atât de interesant ca și teorie… Astfel, ce ar fi dacă noi, ca și ființe umane ori spirite, am exista nu doar în acest univers ci în mai multe universuri paralele, toate în același timp sau moment, astfel că doar acțiunile și deciziile noastre cu privire la propria noastră viață și a celor din jurul nostru ar fi diferite ca și fapte/acțiuni? Astfel, ar fi valabilă și teoria timpului alternativ, diferit față de timpul real, cel al universului și în care noi ne-am desfășura existența, încercând, probabil, astfel să remediem/fixăm anumite erori din trecut. Să zicem într-un exemplu analogic, că, eu am pe calculator un sistem de operare stabil și vreau să testez comportamentul și stabilitatea unor programe netestate încă – ce fac? instalez același sistem de operare într-o mașină virtuală, urmând ca mai apoi să testez acele aplicații spre a vedea rezultatul respectivelor aplicații. Tocmai în acest fel, la un moment dat au fost create un număr infinit de universuri paralele, aflate într-o buclă temporară, conectată la un timp alternativ, diferit de timpul original, cu intenția de a se vedea și urmări reacția efectelor a două energii spre exemplu (pozitivă și negativă – bine și rău) asupra spiretelor noastre aflate pe calea evoluției. Recunosc căci și de data asta m-am inspirat tot din filmul The Cosmic Plan al lui Sixto Paz Wells (partea cu existența timpului alternativ). Mai pe înțeles, să zicem că găsesc rezonabil faptul ca în aceste universuri paralele să avem aceeași identitate și să diferim doar prin liberul arbitru, în acest univers eu, ca și persoană am următoarele atribute: sunt tânăr, lucrez, am un standard de viață acceptabil, astfel că în aceste universuri paralele să zicem că eu iau decizii diferite față de cele pe care le iau în acest univers actual și care implicit îmi vor schimba modul de existență, sau am atribute diferite față de universul actual – spre exemplu, într-un alt univers sunt un mare om de succes într-un anumit domeniu, ori sunt un mare artist, sau chiar un om al străzii ori pur și simplu într-un univers paralel eu încă nici nu m-am născut probabil sau deja poate că mi-am trăit traiul și astfel că astfel de exemple pot continua la nesfârșit, toate aceste lucruri având loc în același moment, în fine, cred că ați prins ideea.

O altă teorie de-a mea, ar fi și aceea că, spre exemplu am fi conectați simultan în anumite sfere sau centre de existență a realității între aceste universuri paralele și noi pe de-o parte ca și entități/spirite, astfel încât, să zicem că seara eu în Universul A mă culc și se face că ceva îmi schimbă peste noapte parcursul existenței în respectivul univers, urmând ca eu a doua zi să mă trezesc în Universul B și să îmi continui mai departe existența și fără ca eu să îmi dau seama de vre-o schimbare, iar în același timp în Universul A eu deja să nu mai exist, să presupunem că am murit peste noapte, urmând ca Universul A să își continue mai departe parcursul însă fără spiritul meu, ori să continui a exista și în primul univers, însă sub alte condiții, la baza schimbării sau a transmutării spirituale din Universul A în Universul B să fie cauzată poate și de o decizie de-a mea luată la un moment dat. În mod normal asemenea transmutații spirituale între aceste universuri paralele, ar avea loc doar în anumite momente cheie din existența cuiva, astfel că deseori auzim persoane spunând că anumite persoane ori lucruri aproape sau mai mult ca sigur le-au „schimbat viața”.

Subiectul în sine este de o complexitate enormă, astfel că puțini sunt dispuși să discute pe tema acestui subiect destul de elaborat, necesitând mai întâi de toate, o gândire pozitivă și cu orizonturi destul de largi ca și nivel de conștientizare, astfel că o persoană îndoctrinată de cele mai multe ori de religie, va avea rețineri în a deschide sau a accepta o discuție pe o astfel de problemă, arătând totodată și faptul că creierul uman nu este destul de avansat ori nu avem încă activat acest mecanism complex de gândire pentru a putea înțelege mai bine aceste lucruri.

Reclame

Mai mult timp…

Referitor la articolul meu anterior, cu privire la înfăţişarea oraşului Braşov acum 50 de ani, precizez că în anii aceia totul era deosebit de simplu, mă refer aici la oamenii din acele timpuri care aveau timp suficient la dispoziţie pentru a-şi face treburile şi pentru a-şi trăi viaţa în deplină modestie… şi, plecând de la acest principiu, îmi închipui că în acele vremuri ziua de 24 de ore era arhisuficientă pentru ce aveai de făcut în acele vremuri.

Insă, odată cu avansul tehnologic, cât şi evoluţia intr-un ritm accelerat a societăţii actuale, mă fac să mă întreb dacă nu cumva ar trebui ca în zilele noastre, 24 de ore dintr-o zi să devină 48 ore, în mod teoretic vorbind. Spun asta pentru că invazia media cât şi apariţia din zilele noastre a unei game diversificate de produse, cărţi, reviste, jocuri, melodii, filme şi tot felul de servicii, fac ca ziua de 24 de ore sa pară un nimic în zilele noastre şi astfel nu ne mai rămâne timp pentru noi înşine, astfel că am devenit tot mai agitaţi şi mai urâciosi unii cu alţii, uitând adevărata esenţă a vieţii noastre.

Aşa că stau şi mă întreb, ipotetic, cum aş putea oare într-o viaţă de om să apuc ca să mă joc toate jocurile, să văd toate filmele, să citesc sau să ascult muzica şi absolut tot ceea ce s-a inventat/produs până în momentul de faţă şi se va mai produce? – mă tot intreb cum ar putea fiinţa umană să realizeze atâtea lucruri într-o viaţă de om… Este practic imposibil să faci aşa ceva, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că viaţa asta nu reprezintă decât o etapă a vieţii noastre, este ca un joc de puzzle pe care noi trebuie să îl terminăm, realizând totodată complexitatea universală şi diversificarea culturii la diferite stagii de evoluţie spirituală.

Lăsând la o parte evoluţia tehnologică şi spirituală, pot afirma că la baza tuturor acestor lucruri create se află cea mai complexă maşinărie umană – omul, fiind capabil să schimbe lumea (cu sau fară ajutor/intervenţie divină) dar să o şi distrugă… Omul este, la fel ca şi timpul, o enigmă încă nedescifrată, capabil de a crea sau de a distruge iluzii ce au forme diferite în funcţie de dorinţele noastre cu ajutorul timpului.

Vise pierdute…

America, țara tuturor posibilităților sau tărâmul făgăduinței pentru mulți dintre noi, acolo unde de mic copil visam să ajung și să trăiesc ”visul american”… și asta din cauza îndoctrinării masive prin filmele vizionate la vârstă fragedă și care îmi inoculau în subconștient dorința de a trăi visul american la fel ca în multele filme vizionate, adică să am o familie mare, o casă albă, cățel (eventual și purcel), mașină și un job super fain cu mulți prieteni nemaipomeniți. De unde să știu eu la acea vârsta fragedă realitatea crudă a creditelor, a unei națiuni făurită de maleficii francmasoni?… Ce vis american să trăiesc? Statele Unite ale Americi au excelat (și încă mai excelează) prin mașinăria hollywoodiană ajutând enorm la îndoctrinarea și manipularea oamenilor, încă de tineri, pentru a-i face pe locuitorii altor țări să creadă că în America totul este roz.

Adevărul trist mi-a arătat și dovedit de-alungul timpului că în America reală 1 din 100 locuitori se află în detenție pentru diferite fapte și că în America există acele persoane malefice care dețin sistemul economic actual al întregului sistem planetar. Am mai învătat cu timpul că în America oamenii își pierd rapid identitatea acceptând cu ușurință ceea ce conducătorii lor le oferă – informație, legi, educație, sistem social, fără a cerceta și fără a căuta să afle adevărul. În America oamenii sunt îndoctrinați de mici că trebuie să crească, să meargă la școală, apoi la colegiu, iar apoi să își ia viața în propriile mâini, începând prin a-și găsi un loc de muncă și implicit prin a-și achiziționa o casă sau un apartament în rate (de cele mai multe ori), ca mai apoi să rămână înrobiți pe viață unui sistem malefic, crud și lacom – acesta este stereotipul general al Americanului de rând. Practic Americanii trăiesc o viață întreagă pe credit. Iar cel mai trist lucru dintre toate aceste lucruri, este dorința celorlalți de-ai copia pe Americani la stilul de viață și în comportamentul general, că, na, ei sunt cei mai și cei mai cool și că sunt și cei mai puternici, ba mai avem umpic și putem zice că ei reprezintă buricul pământului…

Asta până când – casa, familia, prietenii, aproape cam totul se distruge, ducându-se în majoritatea cazurilor de râpă în momentul în care șeful americanului de rând… adică boss, îi zice la un moment dat că l-a avansat în poziția/funcția de șomer cu acte în regulă… Datoriile Americanilor, mai ales în sectorul imobiliar sunt uriașe, mai ales că fiecare american de rând, în momentul când își achiziționează o casă, aceasta, evident este una cu camere multe și care arată fain sau cel puțin cât de cât apropiat de acel lux tipic lor, iar la momentul când vine data scadenței pentru plata ratei și cel în cauză a rămas fără serivici (work), atunci, asistăm la adevărate drame care conduc inevitabil, la pierderea a tot ce a încercat până în acel moment să strângă în viața sa… și uite așa încă un vis pierdut

Nu mai amintesc de cei care sosesc de prin diferite părți ale lumii, atrași uneori de filmele de la cutia magică (televizor), cu gândul și speranța la un trai mai bun – unii reușesc, alții încearcă, însă adevărul este întotdeauna în fața noastră, a fiecăruia dintre noi, trebuie să alegem să îl privim/vedem bine și să cântărim cu atenție ceea ce vedem în filme și ceea ce trăim cu adevărat.

Mai vreau eu acuma în USA, zisă și țara tuturor ”dorințelor”? Poate, în vizită, atât doar!

Reclame