Posts Tagged ‘ muzica ’

Un nou capitol Enigmatic…

e8-facebook-header

Iată că la mai bine de opt ani de la lansarea ultimului album „Seven Lives, Many Faces” din Septembrie 2008, acum după o lungă așteptare, pe 11 noiembrie 2016 artistul de origine Română, Michael Crețu a lansat cel de-al 8-lea album ENIGMA denumit „The Fall Of A Rebel Angel” (Căderea unui înger rebel)

8 este un număr special, fiind un simbol destul de important în actualul album, pregătit într-o manieră caracteristică lui Michael Crețu, la realizarea căruia avem de-aface cu 4 colaboratori invitați – Nanuk ce interpretează în deschiderea albumului, Mark Josher, artistul de origine Braziliană ce s-a făcut cunoscut în urma lansării single-ului „MMX (The Social Song)” din Decembrie 2010, interpreta de origine Indoneziană Anggun, a cărei voce inconfundabilă dă o notă distinctă albumului, inerpretând 3 melodii de pe album printre care și partea a doua a hit-ului Sadeness (Part. 2), lansat ca și single pe 10 octombrie 2016 fiind într-un fel o continuare a primei părți de mare succes din 1991 – Sadeness (Part. 1), iar nu în ultimul rând, Aquilo ce închide albumul cu melodia Amen.

Albumul conține 12 piese sau mai bine spus 12 capitole bazate pe un poem epic scris special pentru acest album de către poetul liric Michael Kunze despre călătoria unui personaj în schimbarea și descoperirea unei noi vieți. Această poveste este descrisă de către artist ca o răscumpărare prin care oricine își poate defini calea sa individuală, inspirându-se din diferite surse literare, religioase și culturale în a ajuta la realizarea acestei povești ce include teme ca sexualitate, credință și moarte.

Întregul album a fost înregistrat începând din Martie 2015, cu ajutorul studioului mobil Merlin, fiind succesorul unei versiuni mai mari a studioului Alchemist cu care artistul a înregistrat cel de-al 7-lea album, iar în Ianuarie 2016 artistul anunța într-un clip video că au mai rămas 5 luni până la terminarea albumului.

Până la data lansării, fiecare melodie a beneficiat de o atenție deosebită din partea artistului, fiind realizată câte o poveste narativă video, dând astfel posibilitatea celui ce ascultă să asimileze într-un mod aparte fiecare melodie, pregătindu-l astfel pentru momentul lansării. De notat că această interacțiune a avut loc în mediul online, pe rețelele de socializare cât și pe pagina oficială a proiectului muzical ENIGMA.

Albumul este lansat în patru ediții: 1. Standard (include un CD cu cele 12 melodii, 12 picturi și o broșură cu 28 de pagini), 2. Limited Deluxe în format digipack (conține două CD-uri – Standard și încă un CD cu povestea celor 12 melodii în limbile Engleză, Spaniolă și Franceză, 12 picturi plus o broșură extinsă cu 40 de pagini), 3. Super Limited Deluxe (include ediția Limited Deluxe alături de 1 pictură înrămată cu autograful pictorului Wolfgang Beltracchi „ce a contribuit și la realizarea copertei pentru album”, o cheie și un cod care permite accesul fanilor la o pagină web exclusivă în care se regăsesc mai multe bonusuri media). Ultima ediție este în format Vinyl pentru nostalgicii ce încă mai folosesc pick-up-ul pentru a asculta muzică (incluzând de asemenea 12 picturi și o broșură de 16 pagini). Deși nu se precizează, mai există o ediție specială a acestui album destinată exclusiv pieței din Japonia și pe lângă cele 12 melodii, găsim încă două melodii – Sadeness și Return To Innocence.

Albumul poate fi comandat online atât fizic cât și în format digital pe diverse canale de vânzare media.

„Cum ai căzut, înger rebel?”

http://www.EnigmaSpace.com

*Surse: Wikipedia

 

OPUS…

Christopher Von Deylen este unul din cei mai renumiți artiști pe plan muzical la nivel internațional, cunoscut sub numele de scenă ca SCHILLER, a lansat anul trecut în data de 30 August 2013 cel mai nou album muzical ce se numește OPUS și este unul din cele mai bune albume al artistului de origine germană, fiind o combinație între muzica electronică și cea clasică – rezultatul final fiind o capodoperă audio excelentă și nu mă hazardez deloc când repet cuvântul excelent! Pentru realizarea acestui album, artistul a vizitat „Coachella Valley” din California, USA, de unde s-a inspirat în realizarea celor mai inovative piese muzicale în colaborare cu Anna Netrebko – soprană renumită din Rusia; Hélène Grimaud  pianist francez și Albrecht Mayer – interpret de oboi din Germania.

Printre piesele favorite se numără: Opus: Exposition cât și Opus: Reprise, Desert Empire (inclusiv variația), Gymnopédie No. 1 (cu Hélène Grimaud dar și variația cu Diana Tishchenko) – varianta originală de Erik SatieRêverie, Imperial Valley și Rhapsody On A Theme Of Paganini (cu Hélène Grimaud) – varianta originală de Sergei Rachmaninoff.

Albumul a fost lansat în trei ediții – Standard, Deluxe (ce conține 2 CD-uri) și Ultra Deluxe (ediție limitată cu 4 CD-uri, în care se regăsesc și piese clasice din care artistul s-a inspirat în realizarea albumului)Anul acesta artistul va lansa o re-editare a albumului sub numele OPUS – White Album.

Pentru lansarea albumului, artistul a realizat un eseu vizual în limba germană, fiind mai apoi lansat și în limba engleză și pe care vă invit să îl vizionați:…

Velvet Aeroplane…

Iată că pe 5 octombrie, chiar fix în ziua lansării noului album Sonne al binecunoscutului artist de origine germană SCHILLER (aka Christopher Von Deylen), mă pomenesc cu albumul digital de la o persoană importantă (Thanks Chris!). Bun, zic eu în sinea mea, e prima oară când mă pomenesc cu un album al unui artist chiar în ziua lansării, așa că dezarhivez albumul, îl adaug în Winamp și mă pun pe ascultat. Deja melodiile Solaris și Sonne îmi sunt cunoscute, căci am avut ocazia să văd clipurile celor două melodii înainte de lansarea albumului (trebuie să adaug că la melodia Sonne există două clipuri oficiale, unul standard și încă o variantă Schill-Out și care mie personal îmi place mai mult) și continui să ascult până dau de o melodie aparte… Velvet Aeroplane interpretată în colaborare cu artista Kate Havnevik. Până aici…

După ce am ascultat melodia asta, am trecut la următoarea, însă în mintea mea se imprimase deja acel sound magnific al melodiei Velvet Aeroplane și vroiam să o ascult din nou, așa că, click înapoi pe Velvet Aeroplane, o dată, de două ori, am început să ascult această melodie iar și iar la nesfârșit. Linia melodică plus vocea artistei Kate Havnevik ce interpretează te fac dependent și parcă nu mai vrei să se termine deloc. De fapt, ăsta e și scopul, deoarece melodia durează în jur de șapte minute și ceva, așa că să tot asculți și să nu te mai saturi, ca mai apoi să o iei iarăși de la capăt.

Impresii despre Eurovision 2012…

Anul acesta, ediția celebrului concurs Eurovision, ca și spectacol, a fost una mediocră și asta datorită melodiilor destul de slabe… Puncte multe au primit artiștii care au inovat, au adus umpic de ceva nou în spectacol, suprimând oarecum monotonia interpretării standard și mă refer aici la Albania cu melodia Suus interpretată de Rona Nishliu care mi-a plăcut foarte mult și care a ieșit pe locul 5 cu 146 puncte; apoi bătrânele Buranovskiye Babushki din Rusia cu melodia Party For Everybody ce s-a clasat pe locul al doilea cu 259 puncte, deși, bătrânele interprete nu cred că înțelegeau pe deplin importanța acestui concurs muzical, datorită vârstei lor înaintate; mi-a mai plăcut și de Željko Joksimović din Serbia cu melodia Nije Ljubav Stvar, care s-a clasat pe locul trei cu 214 puncte obținute.

În schimb am fost dezamăgit de prestația live pe care a avut-o Anggun, artista din Franța cu melodia Echo (You And I) ce s-a clasat doar pe locul 22 cu doar 21 puncte obținute și asta în ciuda faptului că melodia de prezentare mi-a plăcut enorm de mult (mai puțin clipul video) și de la care aveam așteptări mari, însă… dezamăgire totală, astfel că după părerea mea și-a cam meritat locul. Despre Anggun, trebuie să mai precizez faptul că este o artistă destul de recunoscută la nivel internațional, în special în zona Asiei, mai ales pentru melodia Snow Of The Sahara și a avut multe colaborări, în special cu Schiller.

O altă dezamăgire, de la bun început am avut-o în privința celor de la Mandinga cu melodia lor Zaleilah, care s-a clasat în mijlocul clasamentului, pe locul 12 cu 71 puncte, iar cât despre Pasha Parfeny, vecinii noștri din Moldova cu a lor melodie Lăutar, s-au clasat înaintea noastră pe locul 11 cu 81 puncte. Țin însă să spun că mi-a făcut o deosebită plăcere să o văd pe Paula Seling prezintând punctele din partea țării noastre în cadrul procesului de prezentare a punctajelor obținute de artiști.

Marele câștigător de anul acesta este Loreen din Suedia cu melodia Euphoria, care s-a clasat pe primul loc, obținând cel mai mare punctaj, adică 372 puncte. Felicitări lor. Cât despre melodie în sine, pe mine nu m-a prea impresionat chiar deloc, dar… fiecare cu preferințele sale. 🙂

Așa cum am mai zis, melodiile de anul acesta nu au prea prins la audiență așa cum ar fi trebuit, din cauza mediocrității, însă, sper că lucrurile vor sta altfel anul viitor, când Eurovision-ul din 2013 se va ține în Suedia.

Shazam…

De multe ori mă întâlneam în situația nefericită când auzeam o melodie însă nu știam cine o cântă sau cum se numește. Indiferent că eram acasă, plecat cu treburi sau la servici (la vechiul servici, că la noul job nu mai ascult eu radio), mă loveam de aceeași problemă în sensul că ascultam o melodie dar nu aveam nici-o idee despre numele acesteia sau a artistului. Astfel că trebuia să recurg la metoda clasică de investigație, astfel dacă auzeam respectiva melodie la radio, pentru a afla cine e artistul și cum se numește melodia, de multe ori trebuia să bâjbâi pe pagina de internet a respectivului post de radio ca să văd clasamentele/topurile recente (asta dacă auzeam o melodie mai nouă, că altfel erau oribil de greu să găsesc informațiile dorite).

Asta până în luna Februarie când mi-am schimbat telefonul mobil și tot umblând pe internetul telefonului mobil, într-un magazin virtual, am dat peste o aplicație care m-a lăsat rece la început: „Shazam”.

Ce face aplicația respectivă, poate vă întrebați? Ei bine, să presupunem că suntem într-un loc și auzim o melodie care ne place foarte mult pe moment, dar nu știm nici numele melodiei și nici artistul sau formația care o interpretează, așa că luăm frumos telefonul cu aplicația Shazam gata instalată, deschidem aplicația, se conectează la internet (atenție, că trebuie să aveți internet pe telefonul mobil, că altfel degeaba!) și după zece secunde de ascultat cu mobilul, ne oferă detaliile mult dorite despre melodia respectivă. Simplu! După ce am văzut de ce este capabilă această aplicație minune, am rămas uimit și bucuros de marea descoperire, astfel că toată treaba migăloasă prin care trebuia să trec că să aflu numele sau artistul unei melodii sunt acum de domeniul trecutului.

Bun, melodiile internaționale ale unor artiști și/sau formații arhicunoscute le recunoaște de regulă în procent de 100%, în toate cazurile cu tot felul de melodii încercate, dar cum eu sunt Român la origini, m-am apucat și de ceva teste cu melodii românești… Așadar, din melodiile românești testate, unele le recunoaște iar altele nu. Astfel, aplicația a recunoscut artiști și melodii luate la întâmplare precum Paula Seling cu o melodie recunoscută Ochii tăi, alta nu: Chiar nu înțelegi; Laurențiu Cazan cu Say Something, Tupeu de borfaș a celor de la La Familia, Dragostea mea de la Holograf și… cam atâtea că mi-au expirat cele 5 încercări de recunoaștere pe lună disponibile în versiunea demo, dar dacă vreți unlimited, atunci va trebui să achitați o taxă modică de 4 euroi pentru 999 de vizite/recunoașteri sau dacă nu aveți chef de dat bani, atunci așteptați până următoarea lună când se resetează cele 5 recunoașteri free. Deși nu ascult țigănii gen lăutărească și/sau manele, am încercat aplicația și cu așa ceva iar rezultatul, mai mult decât evident a fost zero.

Spre final mai menționez și faptul că aplicația suportă multe terminale mobile cu o varietate de sisteme de operare. 🙂

Luna schimbărilor…

Într-o lună de zile mi s-a cam schimbat viața complet… sau mai corect spus locul de muncă, iar la decizia asta se pare că au stat mai mulți factori ce nu au ținut de mine și a trebuit astfel să aleg ca să mă duc în altă parte, nu din cauza mea sau a altor persoane ci din cauza unor oportunități financiare mai bune pentru mine ca și persoană față de vechiul job… sper că va fi de bun augur această schimbare, vorba aceea, n-o fi dracu așa negru, iar până la urma urmei, odată și odată toți trebuie să mergem mai departe prin viață și să facem față schimbărilor, fie că ne place sau nu.

În altă ordine de idei, urmează luna martie, când primăvara ar trebui să bată la ușă, deși, mai degrabă ne pândesc inundațiile odată cu încălzirea vremii din cauza ninsorilor din ultima perioadă, însă totodată, luna martie, va reprezenta și începutul unui protest la nivel global al grupării Anonymous pe toată perioada lunii martie, cu privire la încercarea autorităților/elitelor de a inpune anumite restricții cu privire la folosirea internetului prin Acordul comercial de combatere a contrafacerii” (ACTA), care, în definiție ar fi un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la „creșterea globală a comerțului cu bunuri contrafăcute și lucrări protejate de drepturi de autor”, iar odată ce va fi ratificat în luna iunie de către Parlamentul European, acest tratat ar putea pune capăt internetului așa cum noi îl știm și îi va transforma pe furnizorii de internet într-un fel de bau-bau polițiști ce vor opri accesul la internet atunci când se va considera că o persoană a încălcat anumite drepturi de autor, prevăzut de legislația ACTA, prin descărcarea de conținut ilegal, cum ar fi: muzica, filme, jocuri, programe fără licență.

Tocmai de aceea, decizia grupării Anonymous (oricine poate fi Anonymous dacă împărtășește aceleași idei sau valori), revoltați și de închiderea pe neașteptate de către FBI a binecunoscutului site de file-sharing MegaUpload, pentru încălcarea drepturilor de autor și spălare de bani, astfel că scopul principal al grupării Anonymous este acela de a da o lovitură serioasă marilor producători/case de discuri printr-o revoluție cibernetică, revoluție prin care utilizatorii de internet sunt îndemnați la nivel global ca pe toată durata lunii martie: NU cumpere și să NU descarce de pe internet (legal sau ilegal) nici o melodie, film, joc sau program. să NU meargă la cinema să vadă filme și să NU cumpere CD/DVD-uri din magazine. să NU cumpere nici o carte sau vre-o revistă și să NU susțină artiștii în nici un fel pe toată durata lunii Martie, aceasta fiind o campanie împotriva proiectului de lege ACTA inițiată de Anonymous!

Mai jos aveți două filmulețe, primul film va fi un mini-documentar în limba Română în care legislația ACTA este explicată pe înțelesul tuturor, iar al doilea filmuleț, în limba Engleză care prezintă îndemnul grupării Anonymous cu privire la operațiunea martie negru!

*Acestea fiind spuse, mă alătur și eu prin susținerea acestei campanii, astfel că următorul meu articol va fi abia în luna aprilie! 

Un număr în patru ani…

Vechiul meu telefon N***a E51 a cam început să se apropie de sfârșit, bateria în el umflându-se dând astfel semne că e pe ducă. Cumpărat în 2008, telefonul a fost primul telefon care mi-a plăcut atât ca design dar mai ales ca funcționalități incluse cu unele excepții. Așa că, la început de an, am decis că e timpul pentru o schimbare și am purces la achiziționarea unui nou terminal de la N***a – E52, deși, puteam foarte ușor să-i schimb doar bateria la vechiul telefon.

E52 încape în orice buzunar, inițial am crezut ca va fi ditamai telefonul din cauza ecranului de 2.4 inch, însă față de vechiul E51, e cu umpic doar mai lat, în schimb e foarte bine lucrat/realizat și îmbinarea dintre plastic și metal (de fapt un plastic metalizat mai mult), la versiunea Metal Aluminium conferindu-i acestuia un aspect business de invidiat… Față de E51, care e mai impunător și ceva mai greoi, E52 pare mult mai ușor și mai fragil la o primă vedere, fapt care m-a pus umpic pe gânduri la început, însă cu timpul ajungi să îți dai seama că nu e chiar așa. Ce îmi place însă este acea senzație de rece pe care o simți când iei telefonul în mână indiferent de situație, lucru pe care nu îl simți deloc la un terminal realizat doar din plastic. Cât de fragil o fi nu știu deocamdată și nici nu intenționez să fac experimente pe banii mei.
Telefonul pe care l-am primit eu, era ediția Navi, ce vine cu card, nu de 1 GB, ci de 2 GB, încărcător la priză și un cablu scurt USB. Se pare că modelul acesta nu include și acel adaptor pentru încărcătoarele mai vechi, dar include un suport pentru mașini, pe care nu îl folosesc, neavând treabă cu mașinile… GPS-ul mi l-a văzut după 10 secunde chiar din casă, găsindu-mi poziția fără probleme și datorită A-GPS (GPS asistat prin conexiune la internet) activat, că altfel, durează ceva până te găsește doar cu GPS-ul standard. Garmin de asemenea se comportă exemplar pe acest device, calcularea rutelor fiind realizată rapid datorită procesorului integrat de 600 MHz. (Doamne, când mă gândesc la primul meu 386 cu un procesor de doar 25 MHz…).

Se pare că, după IMEI (aici puteți verifica data producerii mobilului vostru și calitatea acestuia), a fost produs în al doilea trimestru al anului trecut (2011), deși la început eram cam stresat la câte review-uri negative auzisem despre E52, mai ales la lansarea acestui terminal în 2009 când au existat probleme serioase la primul lot de telefoane mobile… Deși la început nu am crezut să fie atât de slim, am rămas uimit la cât de subțire este și câtă tehnologie are încorporat, iar aici producătorii au tot respectul meu.
La baterie, ohoo, unul din motivele principale care m-au făcut să îl achizționez. Conține o baterie Li-Polymer de 1500 mAh și pot spune că după o utilizare normală (vorbit, media, cameră foto/video, acces la internet prin abonament dar și de la rețeaua Wi-Fi), chiar sunt mulțumit.

Pentru pasionații de media, cred că v-or dori să își îndrepte atenția spre alt telefon, deoarece camera foto, la calitatea imaginii lasă mult de dorit chiar și cu acel Flash de tip LED, iar camera video este destul de slabă din cauza limitării acesteia la doar 15 fps (cadre pe secundă), lucrul acesta însă pe mine chiar nu mă doare așa mult, că doar intențiile mele sunt altele cu acest telefon și nu pentru a face poze sau a filma non-stop. Pentru asta am aparat foto cu care pot face așa ceva. O cameră foto/video la telefonul mobil e mai mult pentru lucruri mai interesante precum fotografierea unui orar al unei instituții, afișe, sau alte asemena lucruri.

 La calitatea sunetului, se pare că este acceptabil, la fel ca și E51, deși aici s-ar fi putut adăuga o putere mai mare a sunetului, însă repet, este acceptabil, iar conversația cu interlocutorul se desfășoară în condiții optime chiar și în zone ceva mai zgomotoase. La redare media/muzică, aici nota 10 pentru adăugarea unei intrări jack standard de 3.5mm, astfel că se pot conecta orice fel de căști la acest telefon pentru ascultat muzică. Cu setul de căști inclus, calitatea melodiilor nu e cine știe, dar cu niște căști profesionale gen Sennheiser, lucrurile se schimba într-u totul.

Per total sunt mulțumit de acest telefon excelent, pe care îl recomand celor care urăsc noile touch-screenuri ca și mine și vor astfel ceva mai „old school”. Totuși, cam mult patru ani pentru a avansa doar cu un număr, însă după părerea mea, seria de telefoane din clasa Ex mi se par cele mai inteligente terminale la ora actuală de pe piață… Așa că spre final, iată concluziile…

🙂 PRO:
– Card 2 GB inclus (ediția Navi) sau 1 GB versiunea standard
– Acumulator de lungă durată (1500 mAh)
– Suport GPS avansat
– Cameră video secundară pentru apeluri video
– Intrare jack 3.5 mm
– Design elegant și plăcut.

😦 CONTRA:
– Filmează doar la 15 fps, puteau fi 30 fps
– Sunet/Volum audio cam încet/slab în anumite situații.

Eurovision 2011…

Și anul acesta, pe data de 14 mai, a avut loc cea de-a 56-a ediție a celui mai cunoscut festival internațional de muzică – Eurovision Song Contest (ESC) și, la fel ca și în anii precedenți, prezența și participarea concurenților la această ediție a fost la fel de obișnuită ca și celelalte ediții, astfel că, a lipsit și în acest an acea sclipire, scânteie artistică care să trezească și să capteze audiența. Anul acesta în urma celor două semifinale din 10 și 12 mai, au fost aleși 20 de artiști care să își reprezinte țara în cadrul festivalului muzical, la acestea adăugându-se cele cinci mari țări din Europa, ce contribuie financiar an de an la organizarea acestui eveniment grandios (Germania, UK, Spania, Franța și Italia).

Ce am putut constata de asemenea, a fost noul președinte al EBU (organizatorul festivalului), astfel că celebrul „Svante Stockselius” a fost înlocuit de un președinte nou „Jon Ola Sand”.

Bun, acum să vedem ce mi-a plăcut mie în acest an… Păi, printre favoriții de anul acesta au fost destul de puțini, ei putând fi numărați pe degete: Eldrine din Georgia cu melodia One More Chance, clasată pe locul 9 cu 110 puncte; Lena din Germania cu Taken By A Stranger, clasată pe locul 10 cu 107 puncte și nu în ultimul rând, Mika Newton din Ucraina cu melodia Angel, artista impresionând audiența cu un desen în nisip din timpul interpretării live, aducându-i astfel un clasament mai mult decât acceptabil, fiind plasată pe locul 4 cu 159 de puncte. De remarcat și prezenta lui Raphael Gualazzi din Italia cu melodia Madness Of Love, clasată pe locul 2 cu 189 puncte, o performanță destul de serioasă atât ca interpretare, cât și ca punctaj și asta după 14 ani de absență din cadrul festivalului.

Cât despre performanța Românilor noștri, cei de la Hotel FM și melodia lor Change le-au adus destul de puține voturi, astfel că, după performanța Paulei și a lui Ovi de anul trecut cu melodia Playing With Fire, ce a adus la vremea respectivă țării noastre un bine meritat loc 3; anul acesta însă din păcate, țara noastră nu a reușit să se claseze printre primii, plasându-se în urma tele-voting-ului pe un umil loc 17, cu un punctaj de doar 77 puncte. Poate la anul.

Marii câștigători din acest an a celei de-a 56-a ediții a Eurovisionului au fost Ell/Nikki din Azerbaijan cu melodia Running Scared, obținând astfel în urma tele-voting-ului 221 puncte, fiind plasați pe primul loc.

Un autograf mult aşteptat…

Iată că, astăzi, după mai bine de o lună de zile de agonie și așteptare, mi-a venit și mult așteptatul CD special de la ENIGMA cu single-ul abia lansat în urma evenimentului ENIGMA | Social Song, realizat alături de comunitatea fanilor ENIGMA din întreaga lume și despre care am relatat aici și aici.

Drept urmare, în urma desfășurării unui studiu privind participarea fiecărui fan la acest eveniment, a avut loc selecția unei persoane care avea să primească un CD al celui mai nou single MMX Social Song și, se pare că fericitul ales am fost chiar eu… acuma nu știu prin ce împrejurări, cum, cine și cum a făcut, însă știu că pe 24 martie am fost anunțat că sunt cel care va primi o copie a CD-ului cu autograful lui Michael Crețu, deși inițial am crezut că este vorba despre mai mulți câștigători.

Nu pot descrie în cuvinte bucuria enormă pe care am trăit-o la aflarea acestei vești dar și momentele de lungă așteptare cu câteva peripeții până la primirea respectivului cadou. Surpriza cea mare mi-a fost să văd că mesajul de felicitare din partea lui Michael îmi era adresat în Română, lucru ce m-a bucurat enorm și asta deoarece, așa cum bine știți majoritatea dintre voi, Michael Crețu își are originile aici în România, el fiind practic născut în țară după care s-a stabilit în Germania și după aceea în Spania pe celebra insulă din Ibiza.

Însă cum lucrurile nu sosesc așa ușor la mine, se întâmplă ca tocmai atunci când aștepți un anume lucru să ți se întâmple, tocmai atunci apare și ghinionul… Deși, primul pachet cu CD mi-a fost trimis de cei din managementul ENIGMA (Crocodile Music) la sfârșitul lunii martie, pare-se că, undeva pe drum spre mine, respectivul pachet ar fi făcut „picioare” și ar fi dispărut ca măgarul în ceață – unde anume, naiba știe. Cert este că, prin amabilitatea celor de la Crocodile Music, aceștia mi-au mai trimis incă o copie a CD-ului cu autograful artistului, de data asta cu tot cu cod de identificare și să vezi minune, pachetul ăsta a ajuns la mine în mai puțin de o săptămână din Germania, deși după primul pachet am așteptat și tot așteptat cu ochii la lună, că degeaba.

* Mai menționez că de primit, nu am primit un CD comercial așa cum v-ați aștepta, însă de primit, am primit un CD cu cover-ul sau un fel de ediție specială în format A4 plus un mini-poster cu Michael Crețu… – toate acestea –  CD-ul, cover-ul și mini-poster-ul având bineînțeles autograful artistului, acestea (inclusiv plicul) urmând a fi păstrate în condiții de maximă siguranță ca amintire, fiind de o valoare inestimabilă.

** Mulțumesc  Michael Crețu, ENIGMA, „Crocodile Music” staff!

 

Această prezentare necesită JavaScript.