Posts Tagged ‘ net ’

Jos PRO TV și Voyo.ro…

Dovlecii de la PRO TV, în prostia lor nemărginită, s-au gandit că trebuie să ia atitudine împotriva acelor pagini de internet ce oferă filme și seriale gratuit, că deh, Voyo.ro nu are mulți abonați la activ, s-au poate că i-or fi bușit criza financiară și au impresia că prin asemenea acțiuni cu iz comunist or să aibe mai mulți abonați la site-ul lor infect Voyo.ro.

Concret, PRO TV a cerut Joi, 1 Noiembrie 2012, Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) să sesizeze poliția miliția cu privire la anumite pagini web unde se difuzează ilegal conținut media (filme/seriale), fără plata vre-unui abonament. Aceștia din urmă, CNA, o instituție condusă de niște obosiți fără prea mult creier, au sesizat poliția, pardon miliția, care la rândul lor au început să trimită avertismente/somații administratorilor acelor site-uri spre a fi închise. Lista site-urilor care dreanjează PRO TV, sunt: http://www.xfilmeonline.net, http://www.filmepeales.com, http://www.filmedecomedie.info, http://www.filmeonlinefree.ro, http://www.filme-noi-online.com, http://www.filmesubtitrateonline.net, http://www.filme-free.ro, http://www.cinemo.ro, http://www.990.ro, http://www.divxonline.biz, http://www.filmehd.net, http://www.filme-online-gratis.com, http://www.filmulde10.com, http://www.filmesubtitrate.info, http://www.filmesubtitrateonline.net, http://www.filme-subtitrate.org, http://www.filme-subtitrate.info, http://www.filme.online-pe.net, http://www.filme.online-pe.net, http://www.filme-online-subtitrate.eu, http://www.filme-subtitrate.ro, http://www.hdfilmeonline.info, http://www.filme-2012.com, http://www.opticmovie.com, http://www.cinemaxx.ro, http://www.1filme.ro, http://www.filmeonline3d.ro, http://www.filmeonlinetari.com, http://www.filmehd-online.net. http://www.filmeonlinehd.biz, http://www.seriale-filme.info, http://www.serialedetop.com, http://www.serialul.net, http://www.filmeonline.org, http://www.filmemisto.com, http://www.superfilme.net, http://www.vPlay.ro, http://www.serialepenet.ro, http://www.tvpug.com, http://www.neededspark.blogspot.ro, http://www.deseneanimateonline.info, http://www.freshon.tv.

De fapt, principalul acar păun în toată povestea asta este renumitul și mult apreciatul site vPlay.ro care oferă conținut de calitate, fiind aproape singurul site din România ce oferă acces în mod nelimitat și gratuit la aproape toate serialele consacrate, iar asta deranjează niște comuniști care încă mai au impresia că se află încă în niște vremuri demult apuse.

În mod clar, PRO TV își imaginează că prin acțiunea lor, or să dispară toate site-urile care ofera acces gratuit la filme și seriale, și au impresia că astfel Voyo.ro al lor va înflori într-un an câți alții în zece. Există un proverb care spune că: prostul după ce că este prost, mai este și fudul pe deasupra. Iar zicala asta pare să se potrivească leit PRO-TV-ului.

Să vedem acum ce poți vedea pe Voyo.ro, dar contra cost… că deh: seriale Românești de toată jena, știri și emisiuni marca PRO TV… (da, plătim abonament ca să vedem știri pe voyo.ro. La faza asta cred ca cei de la PRO TV merită să fie trecuți în cartea recordurilor, ca fiind prima televiziune din lume care te taxeaza ca să te uiți la știri!!!) Bine mai sunt și câteva filme, dar și alea vechi de când lumea și pământul. Ca și idee, am vrut ceva timp în urmă să urmăresc primul sezon de la Vocea României și ghici ce, nu este, că, oamenii ăia de acolo, au pretenția ca pentru câteva seriale și emisiuni care nici măcar nu sunt cap-coadă, tu ca și abonat la ei, să le mai și dai bani… Hai SICTIR! Mâine poimâine, ne pomenim că PRO TV o să aibe pretenția ca să le plătim abonament la postul lor infect, ceea ce e posibil să se și întâmple. Păi în felul ăsta, își cam dau foc la valiză singuri!

Cum naiba, vPlay.ro și alte site-uri de profil pot să ofere conținut gratuit iar zevzecii de la PRO TV, care sunt ditamai măgăoaia de televiziune nu pot??? Până și la antena1, te duci frumos in webcast-ul lor și vezi orice emisiune fain frumos fără să-ți ceară nimeni nimic, că de aia sunt televiziune, să transmită și să ofere publicului informații de interes, teoretic.

Dacă PRO TV nu mai are bani să susțină un post de televiziune, bagajul și valea, că nu-i ține nimeni cu forța, că până la urmă nici eu nu sunt obligat să mă uit la toți maneliștii și scandalagii ce se afișează non-stop la televizor.

Nu în ultimul rând le doresc un faliment cât mai plăcut.

Susțineți campania SpuneNUvoyo.ro!

Reclame

Evoluția internetului…

Îmi aduc și acum aminte de anul 2001, când am avut pentru prima oară întâlnire cu internetul de la mine de acasă, dar și momentul de fericire știindu-mă conectat la lumea virtuală, lume după care eram atât de dornic. Țin minte și acum pachetul XNet pe care mi-l dăduse un bun prieten de-al meu, dar și nopțile albe petrecute lângă vechiul modem de 56 kbps (5.6 kbps reali) cât și sunetul său inconfundabil la fiecare conectare, dar și facturile uriașe de la telefon din acea perioadă. Eheee, și ce mai așteptam eu minute bune doar ca să iau de pe internet o melodie amărâtă în format mp3, jocuri, programe sau alte nebunii… Pe atunci, a lua un film de 700 MB de pe net, reprezenta o adevărată dovadă de răbdare feroce. Ce mai vremuri. Iar Internet Explorer-ul (la vremea aceea era la versiunea 5 spre 6) era regele, făcând legea în lumea virtuală, așa că Opera ori Netscape-ul (Firefox-ul de acum) erau doar niște pioneri la început de drum – asta cel puțin la noi, că dincolo Netscape-ul era destul de popular la vremea aceea.

Astăzi, la zece ani de la acele vremuri, lucrurile s-au cam schimbat radical în ceea ce privește accesul la internet și programele cu ajutorul cărora se poate accesa această vastă lume virtuală… Viteza la internet a depășit 100 MB/s (adică maxim 10 mbps) sau chiar mai mult, în funcție de provider și costuri, astfel că descărcatul unei melodii în aceste vremuri poate să dureze chiar și mai puțin de o secundă, un film la o calitate standard durează câteva minute și exemplele pot continua… Costul accesului la internet a scăzut simțitor datorită investițiilor realizate în structura rețelelor de fibră optică ce permit asemenea viteze și asta în special datorită concurenței de pe piața de telecomunicații de la noi, cât și a numărului din ce în ce mai mare al utilizatorilor de internet, ce a făcut posibilă înlăturarea monopolului deținut de Romtelecom, care ani la rând și-a bătut joc într-un mod barbar de proprii lor clienți, prin facturile umflate de la acea vreme, astfel încât celebra carte de telefoane Pagini Aurii spre exemplu, care arăta ca o biblie în anii ’90 la cât de groasă era, după anul 2008, aceeași carte de telefon poate fi asemănată ușor unei reviste simple, eh, lasă că cei de la Romtelecom își merită cu vârf și îndesat soarta de acum.

În acești zece ani, în schimb, bătrânul Internet Explorer a dovedit că nu prea mai poate face față competitorilor de tip open-source – așa că în zilele noastre, la capitolul browsere cel mai bine stau Firefox, Chrome și Opera. Dar să vedem umpic cam ce ne poate oferi fiecare browser în parte:

Internet Explorer – creat de cei de la Micro$oft, a fost primul browser integrat într-un sistem de operare în anul 1995, cunoscut ca și Windows 95 (varianta OSR2), urmând să cunoască o evoluție ascedentă în anii ’90 – 2000 datorită modului complex de randare a paginilor web la acea vreme, urmat apoi de un declin serios în rândul utilizatorilor datorită noilor competitori ca Mozilla, Opera, iar mai nou Chrome – Eu personal folosesc IE doar la nevoie.

Opera – totodată și favoritul meu ca și browser, datorită ușurinței cât și complexității sale… Practic este browserul perfect de internet, care a adus ceva nou și inedit cu fiecare versiune majoră, devenind un concurent serios pentru cei de la Mozilla în multe privințe. La început a fost dezvoltat ca un program contra-cost, urmând ca de la versiunea 8, acest browser să fie oferit gratuit. Opera vine integrat cu un modul BitTorrent, un modul pentru citirea mesajelor eMail, funcție de citire a articolelor în format RSS. Cei de la Opera au creat conceptul SpeedDial dar și eficientizarea browserului prin deschiderea paginilor web în același program pe bază de tab-uri, fără a mai fi nevoie de pornirea a numeroase procese ale aceluiași browser pentru fiecare pagină în parte. – Pentru mine Opera va rămâne browser-ul de bază în ceea ce privește activitățile mele zilnice din lumea virtuală.

Firefox – Creat de Fundația Mozilla – un grup de oameni ce au preluat conceptul de la Netscape, transformând-ul într-un browser utilizat la scară largă de internauții din toate colțurile lumii, devenind astfel un brand free/open-source ce a arătat că se poate să realizezi un program de calitate superioară și fără să ceri bani pe el… A fost unul din browserele ce aduceau ca și noutate utilizarea de extensii pentru browser, astfel că popularitatea acestui browser l-au dus pe locul unu într-un timp destul de scurt – Personal îl folosesc doar ocazional, iar problema deranjantă apare când instalezi prea multe addon-uri/extensii, încât pornirea acestui browser poate dura ceva.

Chrome – Lansat de doar câțiva ani de cei de la gigantul Google, a ajuns foarte repede să se ia la întrecere cu celebra vulpe șireată a celor de la Mozilla, ajungând astfel să atragă de partea sa o bună parte a internauților, datorită vitezei sale de execuție, consumul eficient al resurselor dintr-un sistem dar și viteza sa de afișare a paginilor web, net superioară față de competitori. A fost și browser-ul care a cunoscut cea mai rapidă evoluție de dezvoltare, astfel că o versiune majoră era lansată la termen de doar câteva luni, Chrome ajungând în prezent la versiunea 14… față de Firefox sau Opera cărora le-a luat ani buni ca să atingă niște versiuni apropiate, dar mult mai mature decât Chrome – 15 (Firefox), respectiv versiunea 11.50 (Opera) – Personal îl folosesc din când în când pentru anumite pagini web.

Totuși, am avut ceva perioade bune sau am fost ispitit în a migra dinspre Opera către Chrome sau Firefox, toate încercările mele având ca rezultat final eșecul. De fiecare dată, fiecare tentativă de a migra, se lovea de anumite probleme, precum lipsa unor funcții pe care Opera le deține cu mândrie, instabilitatea lui Chrome la primele sale versiuni și care îți crăpa atunci când îți era lumea mai dragă, încărcarea anevoioasă a lui Firefox după adăugarea câtorva addon-uri/extensii pentru a compensa acele funcții lipsă care se regăsesc din plin la Opera, ajungând în cele din urmă la singurul browser preferat de mine la ora actuală: „Opera”. Iar odată cu lansarea ultimei versiuni (11.50), cei de la Opera mi-au dovedit încă odată profesionalismul lor prin dezvoltarea unui browser de calitate net superioară celorlalte.

Mai amintesc de încă un browser bazat tot pe arhitectura Netscape/Firefox și anume Safari, celebrul browser al sistemelor de operare Mac OS al celor de la „măr mușcat”, care nu a reușit să se impună cu adevărat pe linia utilizatorilor de PC-uri, datorită acelorași funcții pe care le regăsim deja la celelalte browsere, fără a aduce ceva nou, încât… nu merită prea multă vorbă.

Ferestre şapte sparte aiurea…

Am citit mai demult timp (în era defunctului Windows 9x), într-o revistă IT, cum o persoană s-a enervat și-a trebuit să reinstaleze din nou sistemul de operare Windows 9x (95 sau 98 parcă la vremea respectivă…) din cauză, că îi dădea o eroare la un joculeț din Windows, mai exact, eroarea apărea la Solitaire (celebrul joculeț care le-a mâncat la vremea lui, femeilor, ore importante din viața lor de la servici…), îi lipsea cică un fișier dll și nu putea astfel să se joace, astfel că personajul respectiv, plin de nervii de rigoare, a trebuit la vremea respectivă să își reinstaleze sistemul de operare din nou.

Eh, păi cam așa am pățit-o și eu acum două zile în urmă, chiar în momentul, când am vrut să instalez noul Internet Explorer 9 ca să văd și eu ce mare schimbare aducea această nouă versiune abia lansată, când… stupoare, mă pomenesc că nu îl pot instala din cauză că sistemul meu era unul pre-release și nu unul final… adică Windows 7 Ultimate al meu, pe 64 de biți avea build-ul cu numărul 7600, pe când varianta finală are build-ul cu numărul 7601.

Acum, ideea e că eu am imaginea DVD originală cu varianta cea normală cu numărul 7601 pe care o și instalasem, însă doar că eu fiind mare pirat (deh… sunt un mare susținător al pirateriei din cauze lesne de înțeles – financiare…), m-am apucat să activez Windows 7 la vremea respectivă folosind „HAL7600„, un activator care se presupunea (teoretic), că trebuia să îmi activeze sistemul de operare încât acesta să fie genuine, lucru pe care l-a și făcut, doar că pentru activare, respectivul activator a folosit niște parametrii/script-uri de la o versiune pre-release de Windows 7, transformându-mi astfel varianta finală a Windows-ului cu numărul 7601 (RTM) într-o variantă inferioară, adică pre-release, având numărul 7600 (RC). Și, uite așa, din cauza unui amărât de browser, a trebuit să mă apuc de reinstalat Windows și să îl activez din nou, folosind de data asta activatorul de la „Daz”, după care, am instalat și mult așteptat-ul Internet Explorer 9, care din păcate nu m-a uimit așa tare cum au făcut-o Chrome ori Opera la vremea lor.

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Vomafone de sărbători…

Da… pentru început, fiind primul meu subiect pe 2011, ar trebui să încep cu celebrul La Mulţi Ani, de parcă aş sărbători nu’s ce mare eveniment de anvergură… Într-un fel mă bucur că s-a terminat toată şarada asta cu sărbătorile, adică cu toată prefăcătoria aia cum că, suntem mai buni, mai iertători, de parcă ar trebui să fie sărbătoare ca să îţi aminteşti să fii mai bun, etc… dar chiar şi aşa…

Totuşi, între Crăciun şi Revelion, mai după masă, mă trezesc cu un telefon de la un nene, de la vomafone, care în prima fază s-a apucat să mă felicite pentru că sunt un client minunat, fidel, deh – aceeaşi prefăcătorie… ca mai apoi să se apuce să îmi spună că, la cererea abonaţilor vomafone, oferta pentru internet mobil cu leptop s-a prelungit şi dacă nu aş fi cumva niscaiva interesat de aceasta. Bun, doar că tonul omuleţului era unul de-al unui afacerist de mahala (la fel ca şi ţiganii care umblă cu covorul în spate ţinându-se scai după tine), aşa şi omuleţul nostru de la vomafone care mă îndemna să iau internet pe mobil la o viteză fantastică, ce o să mă ajute în deplasările mele (care deplasări? – servici – casă şi tot aşa…). În fine, mi-a zis că mi-l trimite o lună de zile să îl probez ca să mă conving eu însumi de puterea fantastică a internetului, da‘ nu moca, cu bani, că… – ba mai îmi oferea şi leptop – aah, mini-leptop vroiam să zic, la te miri ce preţ, de doar 500 şi ceva de RONi – la care eu una şi bună o ţineam cu NU mare cât capul lui. Să mai zic şi ce foc şi-a luat omuleţul nostru când o auzit de concurenţa de la RCS & RDS şi de netul lor mobil – ştiţi voi DigiNet Mobil-ul de 7.2 Mbps la 10 RON ptr. abonamentele mici sau gratuit/moca la abonamentele mari – Cum se poate aşa ceva? cineva să ofere ceva gratis, adică fără bani în ţara asta, păi unde s-a mai pomenit aşa ceva? – zici că mai avea umpic şi mă strângea de gât prin telefon 🙂 Şi continuă să îmi zică ăla de la telefon, că internetul de la RCS & RDS nu are acoperirea ce o are aista de la vomafone (poţi chiar să te duci şi pe lună, atât de puternic era netul lui)… Cât despre tonul operatorului de la vomafone ce să zic… săracul, o fi avut vre-un target obligatoriu la vânzări tocmai de sărbători şi trebuia să îl facă într-un fel (probabil aşa le dădea prime). În fine, noi să fim sănătoşi… şi virtual cât, dar mai ales şi real.

Între noi fie vorba, internetul de la vomafone am avut ocazia să îl testez la diferiţi prieteni şi… se mişcă oribil, atât zic.

O fi având şi internetul de la DigiNet Mobil probleme, fiind la început, însă ei au demnitatea să îţi ofere ceva ce încă nu e stabil la un preţ modic sau chiar gratuit

Chiar dacă sunt fan vomafone, totuşi acum pot zice una albă pentru RCS & RDS şi una neagră pentru vomafone şi modului lor agresiv de a-şi promova produsele.

Reclame