Posts Tagged ‘ personal ’

Seven7Lives…

Există o persoană pe YouTube ce realizează nişte videoclipuri atât de bine sincronizate, într-un mod diferit încât nu te mai poţi opri din a le vizualiza. Fiind originar din Arabia Saudită, conform profilului său, respectivul domn misterios, ia melodii ale unor formaţii şi artişti cunoscuţi şi le mixează prin adăugarea de clipuri şi fotografii, rezultatul media fiind unul atât de bine sincronizat încât parcă îmi crează o stare dependentă. Tânărul are pe YouTube două canale prin care îşi promovează propriile sale clipuri, unul fiind Seven7Lives, iar cel de-al doilea canal al său având numele Language Of Sound 1 şi unde putem găsi mai bine de 200+ de clipuri realizate personal. Îmi imaginez că acest profesionist are în spate ani grei de editare video cât şi o bogată experienţă în prelucrarea audio-video, pentru că nu oricine poate edita în acest fel fără nişte cunoştinţe aprofundate în domeniu.

De prima dată de când am urmărit clipurile sale, am rămas uimit de felul său unic de abordare şi realizare a unor materiale video, prin care câteodată încearcă să ne transmită nişte mesaje destul de bine definite despre indiferenţa umană faţă de natură, animale dar şi faţă de semenii noştrii, încât, din prima zi, am devenit un fan de-al său, urmărind de fiecare dată clipuri noi pe care acesta le urcă pe cele două canale ale sale.

EDIT: Într-un mesaj personal primit de la autorul celor două canale, acesta declară că este inspirat de muzică încă de la vârsta de șapte ani, fiind foarte atent la tot ce îl înconjoară și că pasiunea sa pentru muzică se trage și din cauza zodiei sale – Săgetator. Autorul a mai precizat că „este o persoană misterioasă deoarece dorește ca oamenii să își îndrepte viziunea către creațiile sale artistice și nu asupra propriei sale persoane” Thank You Essam!

*Vă invit să urmăriţi patru clipuri alese de mine, fiind printre favoritele mele, iar pentru restul clipurilor puteţi vizita cele două canale de pe YouTube, în cazul în care v-au plăcut. În rest, clipurile vorbesc de la sine…

Reclame

Upgrade 2012…

Na că 2012 a venit, suntem în aprilie deja, așa că am decis că e momentul să îmi schimb ceva componente prin calculator luna asta, nu de alta, dar măcar până la „apocalipsa” din decembrie să apuc și eu niște jocuri la rezoluție maximă…

Bun, deci acum două săptămâni am purces la căutat oferte pe net pentru componente de calculator, asta după ce m-am asigurat și de un mic împrumut financiar și, fiind genul de om obișnuit să fac treaba cu mâna mea personală și nu să cumpăr toată unitatea de-a gata cu tot felul de chinezării băgate prin ea, am găsit în sfârșit la mediadot niște prețuri rezonabile așa că am decis să iau de la ei.

Dacă înainte aveam un sistem cam vechi, acuma am decis să îmi achiziționez, ținând cont și de buget, un sistem care să fie în pas cu vremurile actuale. Bineînțeles că de data asta, componentele având altă configurație, a trebuit să îmi schimb și placa de bază. Inițial am vrut de la ASUS un SABERTOOTH Z77, însă cum furnizorul lor nu a avut-o la momentul respectiv pe stoc, m-am mulțumit și cu SABERTOOTH P67, deși la P67 nu există PCI-Express 3.0 ca la Z77, dar asta contează mai puțin pentru mine. Am mai luat și o imprimantă laser monocolor de la SAMSUNG ML-1675, fiind sătul de porcăriile multifuncționale 3 în 1 cu jet de cerneală care se termină repede. Și am mai luat și niște măruntaie, printre care și un set de neoane de la AKASA de pus în carcasa de la CM HAF 932 pentru efect/aspect și care mi s-au ars într-o oră de la montare, încât m-am lecuit de neoane.

Așa că în prima săptămână după paște, am dat comanda, care mi-a și sosit destul de repede, în două zile, astfel că în trei zile sistemul era deja montat și funcțional. Demontarea sistemului vechi și montarea noului sistem a durat destul de repede, umpic mai greu a fost cu montarea coolerului pe procesor (un CM Hyper 212 EVO), iar apoi am pornit sistemul. Inițial îmi era groază că Ferestre 7 nu o să se împace cu noile componente și că va trebui să îl reinstalez, însă spre bucuria mea că am scăpat de-o muncă în plus, Ferestre 7 s-a împăcat din prima cu noile componente, așa că reinstalarea sistemului de operare oricum a trebuit să o refac din alte motive. Jocurile merg la rezoluția maximă a monitorului, adică 1280×1024 fără probleme (ce-i drept monitorul e un lcd SAMSUNG de 19″ mai vechi 4:3, însă sper ca mai încolo să îmi iau unul wide mai mare). Spre exemplu, dacă la vechea placă video GTS 250, jocuri precum Mafia II, GTA IV, Railworks 3, Total War Shogun 2 aveau ceva probleme din cauza limitării acceleratorului grafic, acum, aceleași jocuri le pot rula cu setările grafice la maxim. În 3DMark 06 am obținut un scor de 22991 puncte cu setările la maxim AA Sample 8, Anisotropic x16, 1280×1024. În 3DMark Vantage, cu profil setat pe Performance am obținut P25793 iar în 3DMark 11 cu același profil am obținut P8270. După ce voi lua și un monitor Full HD, voi putea reface testele cu profil Extreme. În fine, sunt mulțumit de alegerea făcută. În următorul articol, adică cam în vre-o două sau trei săptămâni voi trata diferența între un hdd clasic și un SSD, asta după ce îl voi cumpăra.

Evoluția internetului…

Îmi aduc și acum aminte de anul 2001, când am avut pentru prima oară întâlnire cu internetul de la mine de acasă, dar și momentul de fericire știindu-mă conectat la lumea virtuală, lume după care eram atât de dornic. Țin minte și acum pachetul XNet pe care mi-l dăduse un bun prieten de-al meu, dar și nopțile albe petrecute lângă vechiul modem de 56 kbps (5.6 kbps reali) cât și sunetul său inconfundabil la fiecare conectare, dar și facturile uriașe de la telefon din acea perioadă. Eheee, și ce mai așteptam eu minute bune doar ca să iau de pe internet o melodie amărâtă în format mp3, jocuri, programe sau alte nebunii… Pe atunci, a lua un film de 700 MB de pe net, reprezenta o adevărată dovadă de răbdare feroce. Ce mai vremuri. Iar Internet Explorer-ul (la vremea aceea era la versiunea 5 spre 6) era regele, făcând legea în lumea virtuală, așa că Opera ori Netscape-ul (Firefox-ul de acum) erau doar niște pioneri la început de drum – asta cel puțin la noi, că dincolo Netscape-ul era destul de popular la vremea aceea.

Astăzi, la zece ani de la acele vremuri, lucrurile s-au cam schimbat radical în ceea ce privește accesul la internet și programele cu ajutorul cărora se poate accesa această vastă lume virtuală… Viteza la internet a depășit 100 MB/s (adică maxim 10 mbps) sau chiar mai mult, în funcție de provider și costuri, astfel că descărcatul unei melodii în aceste vremuri poate să dureze chiar și mai puțin de o secundă, un film la o calitate standard durează câteva minute și exemplele pot continua… Costul accesului la internet a scăzut simțitor datorită investițiilor realizate în structura rețelelor de fibră optică ce permit asemenea viteze și asta în special datorită concurenței de pe piața de telecomunicații de la noi, cât și a numărului din ce în ce mai mare al utilizatorilor de internet, ce a făcut posibilă înlăturarea monopolului deținut de Romtelecom, care ani la rând și-a bătut joc într-un mod barbar de proprii lor clienți, prin facturile umflate de la acea vreme, astfel încât celebra carte de telefoane Pagini Aurii spre exemplu, care arăta ca o biblie în anii ’90 la cât de groasă era, după anul 2008, aceeași carte de telefon poate fi asemănată ușor unei reviste simple, eh, lasă că cei de la Romtelecom își merită cu vârf și îndesat soarta de acum.

În acești zece ani, în schimb, bătrânul Internet Explorer a dovedit că nu prea mai poate face față competitorilor de tip open-source – așa că în zilele noastre, la capitolul browsere cel mai bine stau Firefox, Chrome și Opera. Dar să vedem umpic cam ce ne poate oferi fiecare browser în parte:

Internet Explorer – creat de cei de la Micro$oft, a fost primul browser integrat într-un sistem de operare în anul 1995, cunoscut ca și Windows 95 (varianta OSR2), urmând să cunoască o evoluție ascedentă în anii ’90 – 2000 datorită modului complex de randare a paginilor web la acea vreme, urmat apoi de un declin serios în rândul utilizatorilor datorită noilor competitori ca Mozilla, Opera, iar mai nou Chrome – Eu personal folosesc IE doar la nevoie.

Opera – totodată și favoritul meu ca și browser, datorită ușurinței cât și complexității sale… Practic este browserul perfect de internet, care a adus ceva nou și inedit cu fiecare versiune majoră, devenind un concurent serios pentru cei de la Mozilla în multe privințe. La început a fost dezvoltat ca un program contra-cost, urmând ca de la versiunea 8, acest browser să fie oferit gratuit. Opera vine integrat cu un modul BitTorrent, un modul pentru citirea mesajelor eMail, funcție de citire a articolelor în format RSS. Cei de la Opera au creat conceptul SpeedDial dar și eficientizarea browserului prin deschiderea paginilor web în același program pe bază de tab-uri, fără a mai fi nevoie de pornirea a numeroase procese ale aceluiași browser pentru fiecare pagină în parte. – Pentru mine Opera va rămâne browser-ul de bază în ceea ce privește activitățile mele zilnice din lumea virtuală.

Firefox – Creat de Fundația Mozilla – un grup de oameni ce au preluat conceptul de la Netscape, transformând-ul într-un browser utilizat la scară largă de internauții din toate colțurile lumii, devenind astfel un brand free/open-source ce a arătat că se poate să realizezi un program de calitate superioară și fără să ceri bani pe el… A fost unul din browserele ce aduceau ca și noutate utilizarea de extensii pentru browser, astfel că popularitatea acestui browser l-au dus pe locul unu într-un timp destul de scurt – Personal îl folosesc doar ocazional, iar problema deranjantă apare când instalezi prea multe addon-uri/extensii, încât pornirea acestui browser poate dura ceva.

Chrome – Lansat de doar câțiva ani de cei de la gigantul Google, a ajuns foarte repede să se ia la întrecere cu celebra vulpe șireată a celor de la Mozilla, ajungând astfel să atragă de partea sa o bună parte a internauților, datorită vitezei sale de execuție, consumul eficient al resurselor dintr-un sistem dar și viteza sa de afișare a paginilor web, net superioară față de competitori. A fost și browser-ul care a cunoscut cea mai rapidă evoluție de dezvoltare, astfel că o versiune majoră era lansată la termen de doar câteva luni, Chrome ajungând în prezent la versiunea 14… față de Firefox sau Opera cărora le-a luat ani buni ca să atingă niște versiuni apropiate, dar mult mai mature decât Chrome – 15 (Firefox), respectiv versiunea 11.50 (Opera) – Personal îl folosesc din când în când pentru anumite pagini web.

Totuși, am avut ceva perioade bune sau am fost ispitit în a migra dinspre Opera către Chrome sau Firefox, toate încercările mele având ca rezultat final eșecul. De fiecare dată, fiecare tentativă de a migra, se lovea de anumite probleme, precum lipsa unor funcții pe care Opera le deține cu mândrie, instabilitatea lui Chrome la primele sale versiuni și care îți crăpa atunci când îți era lumea mai dragă, încărcarea anevoioasă a lui Firefox după adăugarea câtorva addon-uri/extensii pentru a compensa acele funcții lipsă care se regăsesc din plin la Opera, ajungând în cele din urmă la singurul browser preferat de mine la ora actuală: „Opera”. Iar odată cu lansarea ultimei versiuni (11.50), cei de la Opera mi-au dovedit încă odată profesionalismul lor prin dezvoltarea unui browser de calitate net superioară celorlalte.

Mai amintesc de încă un browser bazat tot pe arhitectura Netscape/Firefox și anume Safari, celebrul browser al sistemelor de operare Mac OS al celor de la „măr mușcat”, care nu a reușit să se impună cu adevărat pe linia utilizatorilor de PC-uri, datorită acelorași funcții pe care le regăsim deja la celelalte browsere, fără a aduce ceva nou, încât… nu merită prea multă vorbă.

Nunta lu’ pește…

Bă frate, dacă nu m-au înnebunit zilele astea atâtea surse de informații și știri de la tembelizor, radio, ziare, net despre marea nuntă regală a secolului din Regatul Unit al Marii Britanii a prințului Charles… E oribil – parcă zici că n-a mai văzut nimeni o nuntă pe fața pământului, deși și ăia sunt tot niște ființe umane (mireasa mai ales, că „prințul”…) și oricum și ei or să crape se mătrășească odată și odată de pe fața pământului. Chiar nu înțeleg, ce atâta nebunie și atâția leșinați pe la tembelizor sau femei leșinate care se visau în locul miresei, de parcă zici că i-ar teleporta într-o altă dimensiune, așa cretinism și idioțenie nu am mai văzut de la concertele cu M.J. când leșinau ăia p’acolo la concert – Jeesus.

Să mai amintesc cumva și de uniforma respectivului așa zis prinț, plină ochi de însemne masonice? Nu degeaba conviețuim într-o societate babiloniană, profund marcată și condusă din umbră de materialism și multă îndobitocire, duse la extrem, mai ales în rândul tinerilor.

Ete de aia nu mai puteam noi acuma în țara asta, de parcă toate lucrurile or merge ca pe roate și nu mai aveam altceva de făcut decât să ne belim ochii la un kkt de nuntă dintre un așa zis „prinț” și o ființă umană… Mai rău e că, zevzecii de la posturile de televiziune de la noi, au avut grijă să ne facă în zilele astea capul pătrat cu acest eveniment abject. Și, exact de asta nu mai puteam eu, de nunta lu’ pește, mai ales când avem și noi bolovanii noștri care divorțează și se fac de kakao pe la tv, de parcă zici că acuși, acuși dă apocalipsa peste noi, deși mai degrabă ne-ar trebui să ne trosnească înțelepciunea peste cap, căci la câtă prostie există pe lumea asta… e jale mare.

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Dilemă gravă…

Deci, să stabilim o regulă de aur… În general, igiena dentară se realizează în mod corect de două ori pe zi – dimineaţa şi seară (mai rămâne să se şi respecte asta, că, deh… mai greu), însă problema pe care o propun, este alta şi anume: Cum se spală corect pe dinţi?Înaintea mesei sau după masă?

Păi… ia să vedem, dacă te speli pe dinţi înainte de a lua masa (mic dejun, prânz sau cina) cred că efectul spălării pe dinţi este egal cu zero, pentru că, imediat după ce ai mâncat, se depun iarăşi acele micro-organisme din cavitatea bucală, anulând astfel efectul benefic din momentul spălării pe dinţi.

Pe de altă parte, în opinia mea, alta este situaţia atunci când te speli pe dinţi după ce ai servit masa şi eventual desertul (acolo unde se aplică), pentru că în timp, până la următoarea masă, beneficiile sunt multiple, respiraţie proaspătă, cavitate bucală liberă de micro-organisme sau impurităţi, păstrându-se astfel o igienă cât mai elementară şi de durată asupra danturii.

Recunosc, eu unul sunt destul de neglijent cu dantura mea proprie, poate şi datorită unei lipse de educaţie în acest sens de la o vârstă cât mai fragedă, dar cât şi a unei organizări destul de deficitare în domeniu. La asta mai contribuie din plin şi preţurile piperate ale stomatologilor raportat la salariul minim pe economie din ţara noastră, astfel că, nu e de mirare că majoritatea Românilor cu vârsta de peste 40 – 45 de ani şi cu o mentalitate primitivă, au o dantură greu de imaginat…

Poate că în viitor lucrurile vor evolua înspre bine, deşi, dorinţa de îmbogăţire a stomatologilor, cât şi lipsa banilor din buzunarele oamenilor, îi fac pe aceştia din urmă să lase la urmă controlul/tratamentul stomatologic şi să se orienteze spre alocarea fondurilor proprii către elementele esenţiale de susţinere a vieţii (plată utilităţi, haine, etc…).

~ just my 2 cents…

Problemă radicală…

Bre, delicat subiectul ăsta de acuma… Așa că, dacă sunteți cam pudici ori sensibili la anumite subiecte, atunci… în fine… iată așa dar o problemă cu iz umoristic…

Acu ceva timp, mult timp, cei drept, mi-a trăsnit prin cap o întrebare m-ai delicată – și anume: unde naiba se adună la oraș nevoile făcute de oameni? Adică, oare să existe în fiecare oraș câte o imensă hazna bine ascunsă pe undeva?
Zău dacă pot pricepe lucrul ăsta…

Hai că la țară e cel mai ușor de înțeles, fiecare casă are câte o așa zisă toaletă în fundul grădinii, unde propietarul sau proprietarii acelei case îsi fac nevoile, deci, problema aici e rezolvată în mare parte… Dar la oraș, unde Dumnezeu or duce toate țevile de la blocurile oamenilor?

Așa că, să mai zică careva că nu trăim într-o lume împuțită…!

Reclame