Posts Tagged ‘ profit ’

Împotriva campaniilor publicitare…

Fie că e vorba de televizor, radio, ziare, reviste, pliante, internet, pe stradă, sau chiar acei vânzători ambulanți de chilipiruri care îți apar câteodată și pe la ușă, oriunde dai peste reclame și tot felul de așa zise promoții ce te îndeamnă să cumperi tot felul de rahaturi și tot felul de lucruri total nefolositoare în mare parte. Fie că e vorba doar de o tendință cu care societatea ne-a îndoctrinat, adică să consumăm cât mai mult, astfel că a intrat în firea noastră să cumpărăm chiar dacă uneori suntem atrași ca un magnet de niște lucruri care nu ne trebuiesc cu adevărat. E la fel ca și un control mental, un control bine realizat de mass-media, implicată direct în modul de producere a diverselor sisteme de manipulare în masă (a se înțelege reclame), prin aplicarea și promovarea unor metode de marketing cât mai agresive în perioada ultimilor ani, astfel că suntem bombardați cu publicitate indiferent că vrem sau nu… adică, chiar dacă nu am vrea, tot nu putem scăpa de acele pliante pe care le găsim în poștă spre exemplu, sau publicitatea agresivă de pe internet.

În mediul virtual – pe internet adică, publicitatea a cunoscut o evoluție uriașă în ultimii ani, odată cu modernizarea internetului, accesul a cât mai multe persoane la mediul online, a făcut ca cei ce promovează ceva sau încearcă să își vândă produsele, să o facă la un nivel nemai-întâlnit până acum. Un bun simplu sunt acei idioți cu cap de dovleac,  care își pun sau introduc pe bloguri sau pe forumuri acea publicitate de tip „AdSense” sub formă text de la Google pentru câțiva cenți per click, crezând astfel că or să facă mare avere. Odată cu creșterea informației publicitare, a crescut și revoltarea/repulsia celor care urăsc cu adevărat acest mod de campanie murdar, acela de a-ți băga cu forța publicitate chiar și în anumite profile ale unor rețele de socializare precum mySpace sau hi5, motiv pentru care chiar am decis ca de astăzi să renunț definitiv la serviciile acestor două rețele de socializare… atâta timp cât ai un profil, găzduit cei drept, de aceste rețele de socializare, nu mi se pare corect să mi se bage cu forța în propriul meu profil tot felul de kkt-uri publicitare. Ori oferă un serviciu de calitate ori mai bine se apucă de făcut altceva. Înțeleg și că traficul pe internet costă sau că acele companii vor să mai obțină și profit, ok, să găsească alte metode ori să ceară bani pentru anumite servicii mai complexe (și care să își merite banii), dar să nu îmi bage pe gât cu de-a sila publicitate, pentru că urăsc la culme astfel de acțiuni. La început acele rețele de socializare ofereau niște servicii ireproșabile fiind chiar în top (bine, că și atunci exista publicitate, însă nu în profil, plus că erau mai cu bun simț), însă cu timpul, tendința ființei umane dar și obiceiul prost de a se lăcomi în a obține și mai mult, în cazul de față „profit” și astfel treaba se împute mai departe. Facebook-ul în schimb a știut să împace într-un fel și capra și varza până acum, așa că, măcar aici poți să dai disable la publicitate și pe lângă asta mai poți și să îți spui motivul atunci când dai disable la o campanie/reclamă publicitară ce nu îți convine sau care este împotriva principiilor tale să zicem, așa că, aici Facebook-ul a adus un concept diferit față de celelalte rețele de socializare virtuală.

Reclame

Nesimțirea celor de la TVR…

Într-o perioadă plină de neajunsuri financiare și în care Românii își drămuiesc fiecare ban pentru a putea face față unor măsuri economice destul de severe și dictate din afara țării, putorile de la televiziunea publică s-au gândit că, trebuie să ceară mărirea celei mai aberante taxe de la noi din țară: binecunoscuta taxă TV.

Mărirea taxei TV ar urma să se realizeze de la 4 lei (RON) atât cât este în prezent, la aproximativ 7.5 lei (RON) și asta deoarece un raport de activitate al instituției respective arată că, o indexare anuală a celei mai abuzive taxe ar fi bine venită conform celor de la Money.ro – Așa zisa pretenție este urmare a unui deficit financiar pe care televiziunea publică l-a înregistrat anul trecut și asta în condițiile în care televiziunea publică are dreptul de a obține fonduri din trei surse față de o singura sursă, așa cum se întâmplă la celelalte televiziuni private (cu excepția HBO) și aici amintesc de: 1. Finanțare de la bugetul de stat, 2. Venituri din reclame, 3. Taxa TV. Deci, prin urmare, o televiziune publică cu trei surse de finanțare se văicărește în public, că iese financiar în pierdere, în timp ce televiziuni private de la noi cu o singură sursă sau două surse de finanțare, majoritatea provenite din reclame ori abonament (HBO), ies în profit – păi cum naiba vine treaba asta?

Iar noi Românii, în loc să boicotăm această taxă TV aberantă prin neplata ei, ce facem? O plătim, că doar ne-a intrat în obicei și asta, ce mai contează…

Porcăria mai mare o găsim la furnizorii de energie electrică, care de ani buni s-au transformat ad-hoc în prestatori de servicii pentru televiziunea publică, prin încasarea respectivei taxe odată cu emiterea facturii petnru  curent și virarea acelei taxe către televiziunea publică. Păi ce naiba, furnizorii de energie electrică sunt cumva operatori de cablu tv și noi nu știm asta? Nee, aici este vorba de niște comisioane destul de serioase pe care furnizorii de energie electrică le încasează, mai mult ca sigur, de la televiziunea publică pentru încasarea respectivei taxe.

Păi și atunci, noi Românii, cam ce ar trebui să facem ca să nu mai achităm o taxă din care să se lăfăie niște angajați paraziți și incompetenți într-o televiziune care ar trebui să fie pentru Români și nu împotriva lor – sau cel puțin teoretic. Cel mai bine și corect ar fi însă ca televiziunea publică să emită naibii semnalul codat pentru posturile sale TVR, iar cine își dorește neapărat ca să vadă programele TVR, să se aboneze naibii separat și cu asta basta.

Futere de resurse…

Hai să vorbesc despre risipa resurselor noastre naturale, ale tuturor de pe această minunată planetă, aflată în prag de colaps global, datorită modului în care oamenii abuzează în mod direct sau indirect de resursele limitate ale acestei planete, prin producerea de lucruri complet nefolositoare ori cu un grad de uzură foarte ridicat. Telefoane, componente de calculator, mașini, gadgeturi și câte și mai câte lucruri de care cu toții ne bucurăm prin folosirea lor pentru o anumită perioadă de timp determinată, ca mai apoi să ne dispensăm cu ușurință de respectivele lucruri în schimbul altor lucruri de același fel dar mai noi.

De câte ori se lansează un produs, acesta cuprinde o serie de funcționalități și i se pune un anumit preț, iar din acel moment respectivul produs are o anumită valoare economică, reflectând costul de producție. De cele mai multe ori, respectiva valoare a respectivului produs este mult prea mare, având un cost de producție destul de ridicat în raport cu veniturile viitorilor consumatori/utilizatori și astfel se trece la producerea unor produse de același fel/marcă dar cu o calitate redusă și un minus de funcționalități, produs ce are un cost de producție și o valoare economică mult mai scăzută decât precedentul produs, putând fi distribuit astfel la un preț mult mai mic. să exemplific: anul acesta se produce un telefon mobil de tip smartphone ce conține toată gama tehnologică de ultimă oră precum bluetooth, wireless, cameră foto performantă, etc… – ei, pentru producerea acestui smartphone este necesar un cost de producție specific, urmând ca mai apoi să fie distribuit către viitorii utilizatori prin lansarea și punerea acestuia în vânzare la un anumit preț. După o vreme se produce și se lansează aceeași marcă de telefon mobil, având însă lipsă anumite funcționalități, fiind astfel o alternativă mai ieftină, evident, cu un cost de producție mai scăzut decât precedentul. Asemenea tactici manageriale reprezintă o considerabilă risipă de resurse pentru producerea aceluiași obiect mult mai ineficient și mai slab calitativ. La fel se întâmplă spre exemplu și cu plăcile video pentru calculator sau cu orice alt produs – se produc, apoi se lansează o placă video performantă, fiind capabilă să facă față la cele mai noi jocuri de pe piața de gaming, după care se produce și se lansează o alternativă din aceeași serie dar mult mai slabă ca performanță, lovindu-ne din nou de aceeași risipă inutilă a resurselor ce pot fi utilizate în alte scopuri… dar… sistemul olirgahic în care trăim este de-o așa natură constituit, încât îți vine să privești neputincios la o risipă inutilă de proporții inimaginabile.

În producția oricărui gadget sau aparat multimedia se folosesc diverse materii în funcție de destinația finală a viitorului produs, materii care la rândul lor provin, printr-un ciclu, direct din natură, natură care la ora actuală se află într-un stadiu înalt de poluare, datorită emisiilor de carbon provenite la rândul lor din diferite surse. La fel se întâmplă și în cazul fabricării de mobilă, a caselor din lemn sau a hârtiei care de asemenea, se recurge la despădurirea a hectare întregi de pădure, din diverse părți ale planetei doar pentru a ne răsfăța propriul nostru egoism.

Oare cât va mai rezista planeta noastră la atâta poluare? Efectele devastatoare la nivel planetar deja încep să se vadă în diferite colțuri din întreaga lume – tornade devastatoare, cutremure, încălzire globală, efecte de seră… toate aceste nenorociri reprezentând un semnal de alarmă la adresa umanității și la felul nesăbuit de a-și organiza resursele limitate al propriului nostru sistem planetar.

Ce e de făcut? Producerea de lucruri care să înglobeze tehnologii avansate de producție care să reflecte în mod concret propriile noastre nevoi, prin realizarea de produse stabile și durabile în timp, prin eliminarea așa numitului procedeu al obsolenței planificate. Pentru că avem doar o singură planetă și o singură viață de trăit, aceste noțiuni fiind cu mult mai importante decât propriul orgoliu cu privire la profitul personal prin susținerea unui sistem economic infect. Toate aceste măsuri pot fi realizate printr-un management inteligent al resurselor naturale în beneficiul tuturor locuitorilor al acestui sistem planetar și nu doar pentru un grup restrâns așa cum se întâmplă la momentul actual. Din păcate acest mod de existență ne definește ca și societate și putem să sperăm că într-o bună zi lumea în care trăim se va schimba în mod pozitiv, pentru că altfel, specia noastră se va autodistruge.

*Vă invit să urmăriți câteva filme care vă vor expemplifica mult mai bine și mai în detaliu ceea ce am vrut să spun prin acest articol al meu… (*Filmele au subtitrare în Limba Română!):

– http://www.lukasig.com/movingforward_ro.html

– http://www.lukasig.com/storyofstuff_ro.html

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Reclame