Posts Tagged ‘ program ’

Noul Ferestre 8…

Windows 8 Logo

Este vară, cald, frumos, astfel că în ultimele două luni nu prea am mai avut un chef atât de mare în a mă apuca să scriu te miri ce pe blog, cât și din cauza lenei, așa încât a venit momentul să mă apuc să mai dau cu subsemnatul cu un mic review despre noul sistem de operare. Ete că noul sistem de operare numit „Windows 8” a apărut deja, codul final fiind complet încă din 31 iulie, având numărul 9200 și la o zi distanță acesta a și „scăpat” pe internet, cred eu cu intenția celor din Micro$oft, pentru că, să fim serioși, dacă nu se dorea, atunci, acest sistem de operare ar fi ajus la public pe căi alternative, cel mai devreme după data de 15 august, odată cu apariția lui pe msdn. Deși lansarea oficială pe suport fizic pentru public ar trebui să aiba loc abia în luna octombrie, sistemul de operare este deja instalat pe zeci de mii de calculatoare din lumea întreagă, având deja posibilitatea de a ne acomoda cu noul concept al acestui sistem, despre care am mai scris și aici odată cu lansarea unor versiuni de test.

Bun, partea proastă la acest sistem, că asta mă deranjează, este că a fost făcut și lansat cam în grabă, păstrând anumite elemente din vechiul Windows, încât nu putem spune că avem în față un sistem complet nou-nouț, nici pe de parte. Încă de la instalarea lui suntem întâmpinați de un fundal de culoare mov închis, ce îți cam strică tot cheful, plus că superficialitatea își arată fața pe tot parcursul instalării, unde avem parte de același design al ferestrelor cu care am fost obișnuiți în vechiul Windows 7. Cei care lucrează la Micro$oft, se pare că sunt mult prea proști pentru lumea asta și asta pentru că au introdus în noul Windows suport pentru platforma Framework 4.0, dar au scos versiunile mai vechi ale acesteia, adică 2.0 și 3.0, astfel că multe programe sau jocuri care depind încă de platformele Framework (2.0, 3.0) nu vor merge, decât după instalarea acesteia de pe internet… wtf? Apoi, clasicele joculețe din Windows, gen Solitaire, Minesweeper, etc…, cu care toți am fost obișnuiți de la răposatul Windows 3, dispar efectiv din această versiune de Windows, ele putând fi luate tot de pe internet, din noul Windows Store – iarăși wtf (what the fuck)??? Acest sistem de operare în loc să evolueze, mai rău involuează? Iar partea care zic eu că pune într-un fel capac, este scoaterea completă a suportului Aero din Windows (ferestrele transparente) și înlocuirea sa cu Solid Colors, adică ne întoarcem din nou pe vremea lui pazvante, când utilizam culori solide ca la Windows 3, că măcar atunci nu exista tehnica de azi. Nu mai vorbesc de scoaterea celebrului buton Start cu care am fost obișnuiți atât timp, încă de pe vremea lui Windows 95 și căruia i se simte lipsa destul de mult.

Stau și mă gândesc, dacă nu cumva cei de la „Micro$hit” au vrut să prindă doi iepuri deodată cu un sistem de operare care să prindă atât la utilizatorii de PC cât și la utilizatorii de tablete, astfel că în loc să avem de aface cu un Windows gândit serios pentru PC și încă un sistem pentru tabletele lor idioate, ne-am ales cu un sistem de operare făcut în grabă și care duce multe lipsuri la capitolul design-inovație. Iar rapiditatea cu care el a fost anunțat, apoi „scăpat” pe internet, mă face să cred că Micro$oft ascunde ceva, parcă ar vrea să nu mai folosim Windows 7, dovadă și prețul mic cu care se va putea trece la Windows 8 de la 7. Însă la capitolul fiabilitate și stabilitate nu mă pot pronunța, e prea devreme să pot spune dacă e mult mai bun decât predecesorul, acestea abia în timp își vor pune amprenta cu adevărat, însă deja cam începe să îmi facă ceva figuri la închidere, când mă pomenesc cu ceva erori la câteva programe, însă cred că acest lucru ține mai mult de compatibilitate decât de altă natură. Rămâne de văzut dacă acest sistem de operare va prinde la public sau va fi un alt eșec, până la apariția următorului Windows 9 sau cum se va numi acesta.

LATER: Trebuie să mai precizez faptul că din noul sistem de operare au fost eliminate până și gadget-urile, iar colac peste pupăză… aproape la orice aplicație din noua interfață Metro pe care vrei să o rulezi, îți trebuie cont pe Windows Live… chiar și la aplicația Calendar, da, ați auzit bine, ca să puteți folosi calendarul în Windows 8, ghici ce, trebuie să vă logați pe Windows Live. Penibil.

Reclame

Vechiul HDD versus noul SSD…

În articolul anterior precizam că urmează să îmi achiziționez un SSD pentru a scăpa de așteptarea lungă până când se încarcă Ferestre 7 cu toate acareturile lui, așa că, la câteva zile după ce am primit niște bani, am purces la căutat de SSD-uri, online cât și la magazine de profil din Brașov. Până la urmă, am găsit un Corsair de 120 GB din seria Force Series 3 la un magazin din Brașov, pe care l-am și luat pe loc, deși puteam să dau comanda online și să aștept câteva zile până să îl primesc, însă două motive mari și late m-au făcut să mai dau câțiva lei în plus și să îl iau dintr-un magazin local: unu la mână, nu mai aveam răbdare să aștept câteva zile și doi la mână, dacă pățește ceva, să te ții circ cu garanția din altă localitate, care e destul de complicată, mai alaes la HDD și SSD-uri, unde mai pui și perioada de așteptare, așa că, în cazul ăsta, cel mai bine e să vă cumpărați asemena dispozitive din localitatea/zona voastră, chiar dacă sunt mai scumpe umpic față de magazinele online.

Bun, l-am luat, am ajuns acasă, l-am montat pe SATA3 (modelul de la Corsair vine cu tot cu adaptor de 3.5) și m-am apucat de instalat din nou tot sistemul Ferestre 7 cu tot cu drivere, programe, etc… Dacă pe un HDD obișnuit toată povestea asta îmi ocupa în jur de 3, 4 ore din timp, acum în doar o oră și jumătate terminasem cu totul. Sistemul bootează în mai puțin de 50 de secunde de la pornirea lui, iar dacă nu pun la socoteală POST, timpul de încărcare, conform BootRacer este de 36 de secunde, față de ahhem, aproape 2 minute și jumătate până când sistemul se încarcă complet pe un HDD cu toate programele din taskbar.

Până acum, SSD-ul merge fără nici un fel de probleme, este impecabil din toate punctele de vedere, inclusiv la testele făcute cu HD Tune, rezultatele fiind apropiate de specificațiile producătorului, iar indexul de performanță al lui Ferestre 7, i-a dat nota maximă de 7.9 față de 5.9 cât avea HDD-ul vechi, astfel că toate testele și review-urile despre SSD-uri, la care eram destul de sceptic cu privire la viteza lor, înainte de a avea și eu unul, m-au făcut să îmi revizuiesc părerea.

La rularea de jocuri, până acum, cel mai pretențios dintre toate jocurile s-a dovedit a fi simulatorul de trenuri Railworks 3 – Train Simulator 2012, fiind singurul joc pe care l-am pus să ruleze de pe SSD, astfel că timpul de încărcare a unei rute a scăzut de la peste 30 și ceva de secunde până la 10 secunde. Însă chiar și așa, datorită proastei optimizări a jocului, tot se sacadează din când în când, mai ales când trenul se află în viteză, înregistrând scăderi scurte a cadrelor pe secundă (fps).

Dacă aveți resurse financiare și vă permiteți, treceți-vă sistemul pe un SSD, pentru că se merită din plin.

Luna schimbărilor…

Într-o lună de zile mi s-a cam schimbat viața complet… sau mai corect spus locul de muncă, iar la decizia asta se pare că au stat mai mulți factori ce nu au ținut de mine și a trebuit astfel să aleg ca să mă duc în altă parte, nu din cauza mea sau a altor persoane ci din cauza unor oportunități financiare mai bune pentru mine ca și persoană față de vechiul job… sper că va fi de bun augur această schimbare, vorba aceea, n-o fi dracu așa negru, iar până la urma urmei, odată și odată toți trebuie să mergem mai departe prin viață și să facem față schimbărilor, fie că ne place sau nu.

În altă ordine de idei, urmează luna martie, când primăvara ar trebui să bată la ușă, deși, mai degrabă ne pândesc inundațiile odată cu încălzirea vremii din cauza ninsorilor din ultima perioadă, însă totodată, luna martie, va reprezenta și începutul unui protest la nivel global al grupării Anonymous pe toată perioada lunii martie, cu privire la încercarea autorităților/elitelor de a inpune anumite restricții cu privire la folosirea internetului prin Acordul comercial de combatere a contrafacerii” (ACTA), care, în definiție ar fi un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la „creșterea globală a comerțului cu bunuri contrafăcute și lucrări protejate de drepturi de autor”, iar odată ce va fi ratificat în luna iunie de către Parlamentul European, acest tratat ar putea pune capăt internetului așa cum noi îl știm și îi va transforma pe furnizorii de internet într-un fel de bau-bau polițiști ce vor opri accesul la internet atunci când se va considera că o persoană a încălcat anumite drepturi de autor, prevăzut de legislația ACTA, prin descărcarea de conținut ilegal, cum ar fi: muzica, filme, jocuri, programe fără licență.

Tocmai de aceea, decizia grupării Anonymous (oricine poate fi Anonymous dacă împărtășește aceleași idei sau valori), revoltați și de închiderea pe neașteptate de către FBI a binecunoscutului site de file-sharing MegaUpload, pentru încălcarea drepturilor de autor și spălare de bani, astfel că scopul principal al grupării Anonymous este acela de a da o lovitură serioasă marilor producători/case de discuri printr-o revoluție cibernetică, revoluție prin care utilizatorii de internet sunt îndemnați la nivel global ca pe toată durata lunii martie: NU cumpere și să NU descarce de pe internet (legal sau ilegal) nici o melodie, film, joc sau program. să NU meargă la cinema să vadă filme și să NU cumpere CD/DVD-uri din magazine. să NU cumpere nici o carte sau vre-o revistă și să NU susțină artiștii în nici un fel pe toată durata lunii Martie, aceasta fiind o campanie împotriva proiectului de lege ACTA inițiată de Anonymous!

Mai jos aveți două filmulețe, primul film va fi un mini-documentar în limba Română în care legislația ACTA este explicată pe înțelesul tuturor, iar al doilea filmuleț, în limba Engleză care prezintă îndemnul grupării Anonymous cu privire la operațiunea martie negru!

*Acestea fiind spuse, mă alătur și eu prin susținerea acestei campanii, astfel că următorul meu articol va fi abia în luna aprilie! 

Ferestre 8 la orizont…

Îmi aduc aminte de anul 1997 și prima mea întâlnire cu calculatorul, un 386SX la doar 25 Mhz și doar 4 MB de RAM – ce mai vremuri… MS-DOS, Norton Commander și Windows 3.x – o interfață amabilă, simplă și elegantă ce mă ținea captiv în fața calculatorului vrând nevrând. Acum, la mai bine de 14 ani, am în față un nou sistem de operare – Windows 8, care a fost lansat abia în variantă de testare (preview) și va mai avea ceva drum până la versiunea finală.

Dar, să vedem cam de câte ori acest sistem de operare a adus schimbări majore în structura sa… Dupa Windows 3 a urmat Windows 95 în Decembrie 1995 (la vremea aceea eu doar visam să am un calculator), aducând cu sine renumitul buton Start pe care îl regăsim și astăzi în versiunea 7. Apoi a urmat Windows XP în 2001 care avea să dărâme orice recorduri de succes avut până atunci, fiind primul sistem de operare stabil cu o interfață bazată pe teme, păstrând totuși clasica interfață cu acel buton Start. Apoi, în 2006 avea să urmeze Windows Vista cu ferestrele sale transparente, dar avea să devină și al doilea eșec al celor de la Microsoft după cel înregistrat cu Windows Millennium în 1999. Chiar dacă Vista arăta foarte bine ca și interfață vizuală, totuși consumul său enorm de resurse de la acea vreme, când cei mai mulți oameni aveau calculatoare modeste, dar și stabilitatea cât și succesul de care se bucura XP-ul la acea vreme, a facut din Vista așa cum am mai zis, un eșec imens, fiind însă răzbunat de Windows 7 în 2008.

M-am apucat și am instalat într-o mașină virtuală un Windows 8 Preview pe 64 biți pentru a mă delecta umpic și eu cu noile facilități a viitorului sistem de operare și iată cam ce și cum… Următoarea versiune a acestui sistem de operare urmează o nouă transformare radicală, astfel că Desktop-ul nu va mai fi în centrul atenției ca până acum, ci va fi înlocuit de o nouă interfață, denumită Metro UI și va fi prima interfață ce va fi compatibilă și cu noile dispozitive tip tabletă. Vechiul Desktop îl vom regăsi totuși în interfața Metro UI, însă bătrânul buton Start, odată apăsat ne va aduce în partea de jos a ecranului o fereastră cu câteva opțiuni printre care și cea care ne va întoarce înapoi la noua interfață Metro UI și cam atât, așa că adio vechiului meniu cu care am fost obișnuiți atâția ani. Vrem Control Panel? În interfața nouă Metro UI, partea dreaptă a ecranului vom avea acces la un nou concept al panoului de control din sistem. Vechiul Explorer va avea meniul la fel ca meniul din Office 2010, bazat pe riboane și va avea suport pentru imagini virtuale, lovind destul de serios în producătorii de soft pentru imagini virtuale. Nu am găsit vechile joculețe gen Solitaire, Minisweeper, FreeCell, etc… însă am găsit alte minuni de joculețe cu care un utilizator va putea interacționa, totuși sper să nu se renunțe la vechile joculețe clasice că ar fi tare păcat.

Per ansamblu, noua interfață tip Metro UI a viitorului sistem de operare Windows 8 mi s-a părut destul de copilărească (childish), mai ales anumite jocuri noi, făcute ca pentru retarded peoples, însă probabil că și înrădăcinarea interfeței Desktop în mine, mă face să vad cu oarecare suspectabilitate tot ceea ce este nou, dar totuși, sunt receptiv la noile schimbări pozitive și inovative în materie de sisteme de operare și abia aștept lansarea acestuia undeva prin 2012 pentru a vedea dacă se ridică peste actualul Windows 7 ca și așteptări.
Însă cum deja sunt obișnuit, cred că migrarea la noul sistem de operare va fi una de lungă durată așa cum s-a întâmplat și cu Windows Vista și chiar 7, mulți utilizatori alegând să rămână la bătrânul Windows XP, care, în opinia mea personală, și-a cam trăit traiul și, și-a mâncat mălaiul.

Totusi, la partea negativă, chiar dacă se laudă cu rapiditatea de accesare a programelor, în VMWare Workstation 8, după instalarea sistemului Windows 8, totul a mers foarte bine prima dată, însă după ce m-am apucat să rulez sistemul a doua oară, procesorul a început să o ia razna, sistemul meu devenind instabil, iar a treia oară, Windows 8 n-a mai pornit aproape deloc… Deh, fiind o versiune de testare, mă așteptam la asemena lucruri.

Mi-a cam fost lene să fac un video de prezentare, așa că iată un clip realizat de un profesionist cu viitorul sistem de operare:

Evoluția internetului…

Îmi aduc și acum aminte de anul 2001, când am avut pentru prima oară întâlnire cu internetul de la mine de acasă, dar și momentul de fericire știindu-mă conectat la lumea virtuală, lume după care eram atât de dornic. Țin minte și acum pachetul XNet pe care mi-l dăduse un bun prieten de-al meu, dar și nopțile albe petrecute lângă vechiul modem de 56 kbps (5.6 kbps reali) cât și sunetul său inconfundabil la fiecare conectare, dar și facturile uriașe de la telefon din acea perioadă. Eheee, și ce mai așteptam eu minute bune doar ca să iau de pe internet o melodie amărâtă în format mp3, jocuri, programe sau alte nebunii… Pe atunci, a lua un film de 700 MB de pe net, reprezenta o adevărată dovadă de răbdare feroce. Ce mai vremuri. Iar Internet Explorer-ul (la vremea aceea era la versiunea 5 spre 6) era regele, făcând legea în lumea virtuală, așa că Opera ori Netscape-ul (Firefox-ul de acum) erau doar niște pioneri la început de drum – asta cel puțin la noi, că dincolo Netscape-ul era destul de popular la vremea aceea.

Astăzi, la zece ani de la acele vremuri, lucrurile s-au cam schimbat radical în ceea ce privește accesul la internet și programele cu ajutorul cărora se poate accesa această vastă lume virtuală… Viteza la internet a depășit 100 MB/s (adică maxim 10 mbps) sau chiar mai mult, în funcție de provider și costuri, astfel că descărcatul unei melodii în aceste vremuri poate să dureze chiar și mai puțin de o secundă, un film la o calitate standard durează câteva minute și exemplele pot continua… Costul accesului la internet a scăzut simțitor datorită investițiilor realizate în structura rețelelor de fibră optică ce permit asemenea viteze și asta în special datorită concurenței de pe piața de telecomunicații de la noi, cât și a numărului din ce în ce mai mare al utilizatorilor de internet, ce a făcut posibilă înlăturarea monopolului deținut de Romtelecom, care ani la rând și-a bătut joc într-un mod barbar de proprii lor clienți, prin facturile umflate de la acea vreme, astfel încât celebra carte de telefoane Pagini Aurii spre exemplu, care arăta ca o biblie în anii ’90 la cât de groasă era, după anul 2008, aceeași carte de telefon poate fi asemănată ușor unei reviste simple, eh, lasă că cei de la Romtelecom își merită cu vârf și îndesat soarta de acum.

În acești zece ani, în schimb, bătrânul Internet Explorer a dovedit că nu prea mai poate face față competitorilor de tip open-source – așa că în zilele noastre, la capitolul browsere cel mai bine stau Firefox, Chrome și Opera. Dar să vedem umpic cam ce ne poate oferi fiecare browser în parte:

Internet Explorer – creat de cei de la Micro$oft, a fost primul browser integrat într-un sistem de operare în anul 1995, cunoscut ca și Windows 95 (varianta OSR2), urmând să cunoască o evoluție ascedentă în anii ’90 – 2000 datorită modului complex de randare a paginilor web la acea vreme, urmat apoi de un declin serios în rândul utilizatorilor datorită noilor competitori ca Mozilla, Opera, iar mai nou Chrome – Eu personal folosesc IE doar la nevoie.

Opera – totodată și favoritul meu ca și browser, datorită ușurinței cât și complexității sale… Practic este browserul perfect de internet, care a adus ceva nou și inedit cu fiecare versiune majoră, devenind un concurent serios pentru cei de la Mozilla în multe privințe. La început a fost dezvoltat ca un program contra-cost, urmând ca de la versiunea 8, acest browser să fie oferit gratuit. Opera vine integrat cu un modul BitTorrent, un modul pentru citirea mesajelor eMail, funcție de citire a articolelor în format RSS. Cei de la Opera au creat conceptul SpeedDial dar și eficientizarea browserului prin deschiderea paginilor web în același program pe bază de tab-uri, fără a mai fi nevoie de pornirea a numeroase procese ale aceluiași browser pentru fiecare pagină în parte. – Pentru mine Opera va rămâne browser-ul de bază în ceea ce privește activitățile mele zilnice din lumea virtuală.

Firefox – Creat de Fundația Mozilla – un grup de oameni ce au preluat conceptul de la Netscape, transformând-ul într-un browser utilizat la scară largă de internauții din toate colțurile lumii, devenind astfel un brand free/open-source ce a arătat că se poate să realizezi un program de calitate superioară și fără să ceri bani pe el… A fost unul din browserele ce aduceau ca și noutate utilizarea de extensii pentru browser, astfel că popularitatea acestui browser l-au dus pe locul unu într-un timp destul de scurt – Personal îl folosesc doar ocazional, iar problema deranjantă apare când instalezi prea multe addon-uri/extensii, încât pornirea acestui browser poate dura ceva.

Chrome – Lansat de doar câțiva ani de cei de la gigantul Google, a ajuns foarte repede să se ia la întrecere cu celebra vulpe șireată a celor de la Mozilla, ajungând astfel să atragă de partea sa o bună parte a internauților, datorită vitezei sale de execuție, consumul eficient al resurselor dintr-un sistem dar și viteza sa de afișare a paginilor web, net superioară față de competitori. A fost și browser-ul care a cunoscut cea mai rapidă evoluție de dezvoltare, astfel că o versiune majoră era lansată la termen de doar câteva luni, Chrome ajungând în prezent la versiunea 14… față de Firefox sau Opera cărora le-a luat ani buni ca să atingă niște versiuni apropiate, dar mult mai mature decât Chrome – 15 (Firefox), respectiv versiunea 11.50 (Opera) – Personal îl folosesc din când în când pentru anumite pagini web.

Totuși, am avut ceva perioade bune sau am fost ispitit în a migra dinspre Opera către Chrome sau Firefox, toate încercările mele având ca rezultat final eșecul. De fiecare dată, fiecare tentativă de a migra, se lovea de anumite probleme, precum lipsa unor funcții pe care Opera le deține cu mândrie, instabilitatea lui Chrome la primele sale versiuni și care îți crăpa atunci când îți era lumea mai dragă, încărcarea anevoioasă a lui Firefox după adăugarea câtorva addon-uri/extensii pentru a compensa acele funcții lipsă care se regăsesc din plin la Opera, ajungând în cele din urmă la singurul browser preferat de mine la ora actuală: „Opera”. Iar odată cu lansarea ultimei versiuni (11.50), cei de la Opera mi-au dovedit încă odată profesionalismul lor prin dezvoltarea unui browser de calitate net superioară celorlalte.

Mai amintesc de încă un browser bazat tot pe arhitectura Netscape/Firefox și anume Safari, celebrul browser al sistemelor de operare Mac OS al celor de la „măr mușcat”, care nu a reușit să se impună cu adevărat pe linia utilizatorilor de PC-uri, datorită acelorași funcții pe care le regăsim deja la celelalte browsere, fără a aduce ceva nou, încât… nu merită prea multă vorbă.

Nesimțirea celor de la TVR…

Într-o perioadă plină de neajunsuri financiare și în care Românii își drămuiesc fiecare ban pentru a putea face față unor măsuri economice destul de severe și dictate din afara țării, putorile de la televiziunea publică s-au gândit că, trebuie să ceară mărirea celei mai aberante taxe de la noi din țară: binecunoscuta taxă TV.

Mărirea taxei TV ar urma să se realizeze de la 4 lei (RON) atât cât este în prezent, la aproximativ 7.5 lei (RON) și asta deoarece un raport de activitate al instituției respective arată că, o indexare anuală a celei mai abuzive taxe ar fi bine venită conform celor de la Money.ro – Așa zisa pretenție este urmare a unui deficit financiar pe care televiziunea publică l-a înregistrat anul trecut și asta în condițiile în care televiziunea publică are dreptul de a obține fonduri din trei surse față de o singura sursă, așa cum se întâmplă la celelalte televiziuni private (cu excepția HBO) și aici amintesc de: 1. Finanțare de la bugetul de stat, 2. Venituri din reclame, 3. Taxa TV. Deci, prin urmare, o televiziune publică cu trei surse de finanțare se văicărește în public, că iese financiar în pierdere, în timp ce televiziuni private de la noi cu o singură sursă sau două surse de finanțare, majoritatea provenite din reclame ori abonament (HBO), ies în profit – păi cum naiba vine treaba asta?

Iar noi Românii, în loc să boicotăm această taxă TV aberantă prin neplata ei, ce facem? O plătim, că doar ne-a intrat în obicei și asta, ce mai contează…

Porcăria mai mare o găsim la furnizorii de energie electrică, care de ani buni s-au transformat ad-hoc în prestatori de servicii pentru televiziunea publică, prin încasarea respectivei taxe odată cu emiterea facturii petnru  curent și virarea acelei taxe către televiziunea publică. Păi ce naiba, furnizorii de energie electrică sunt cumva operatori de cablu tv și noi nu știm asta? Nee, aici este vorba de niște comisioane destul de serioase pe care furnizorii de energie electrică le încasează, mai mult ca sigur, de la televiziunea publică pentru încasarea respectivei taxe.

Păi și atunci, noi Românii, cam ce ar trebui să facem ca să nu mai achităm o taxă din care să se lăfăie niște angajați paraziți și incompetenți într-o televiziune care ar trebui să fie pentru Români și nu împotriva lor – sau cel puțin teoretic. Cel mai bine și corect ar fi însă ca televiziunea publică să emită naibii semnalul codat pentru posturile sale TVR, iar cine își dorește neapărat ca să vadă programele TVR, să se aboneze naibii separat și cu asta basta.

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Reclame