Posts Tagged ‘ rau ’

Creația „Geneza”…

Biblia spune că lumea a fost creată în șapte zile și că noi oamenii, adică Adam și Eva, au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, după care au fost puși în grădina Eden. Acolo Dumnezeu le-a dat voie lui Adam și Eva să stăpânească peste toată grădina Edenului și peste toate viețuitoarele, să se înmulțească, să mănânce din orice rod pe care grădina îl producea, în afară de „pomul cunoștinței binelui și răului”, fiindu-le categoric interzis a se înfrupta din acel copac sub avertismentul că în aceeași zi când vor mânca din el, vor „muri” negreșit. Mai apoi îngerul căzut Satan i-a ademenit pe Adam și Eva prin intermediul unui șarpe ca să mănânce din acel fruct interzis, condamnând astfel la moarte rasa umană până în zilele noastre.

Bun, iată acum și interpretarea mea vizavi de această poveste din Biblie, sau mai bine zis cum văd eu lucrurile… Mai întâi de toate acel timp de șapte zile în care a fost creată lumea, era cu totul diferit de timpul nostru aletrnativ în care ne aflăm acum în prezent și așadar, în timpul nostru alternativ, conform unor teorii, acesta ar fi însemnat milioane de ani cu privire la facerea omenirii. Apoi, Biblia precizează de șarpele din grădina Edenului și amăgirea omului cu privire la căderea sa în păcat, aducând cu sine condamnarea omenirii… Well, povestea se cam leagă umpic, pentru că tind să cred, că omenirea (Adam și Eva reprezentând ființele umane din acele vremuri primitive, create de o civilizație extrem de avansată) a fost coruptă/înșelată astfel de o civilizație (îngerul căzut) opusă civilizației care a creat omul și lumea, dar cu mult mai inteligentă, fiind vorba aici despre rasa reptiliană – în tradiție această rasă, fiind asemuită diavolului, răului originar, îngerul căzut care a corupt/înșelat/mințit omenirea din acele vremuri, omenire care era inocentă aș putea spune, până la acel moment al coruperii sau a deschiderii conștiinței lor, adică, mai cu seamă, până în acel moment, conștiința globală a respectivei omeniri din acele vremuri (Adam și Eva), era una destul de primitivă – acei oameni nu realizau că umblau goi pe fața pământului, neavând educația și cunoștințele necesare pentru a evolua, astfel că o rasă inteligentă dar totodată extrem de malefică, ar fi intervenit și ar fi schimbat la nivel global conștiința omenirii, astfel că oamenii din acele vremuri au început să realizeze „binele și răul” din jurul lor și astfel s-a constituit piatra de temelie a evoluției omenirii până în zilele noastre, fiind interpretate de către Biblie într-un mod aparte. Totuși, aici nu sunt lămurit cu referire la momentul dinaintea intervenției lui Satan, sau mai bine zis a reptilienilor (prin șarpele din grădina Edenului), deoarece se precizează faptul că înainte de intervenția răului, oamenii (Adam și Eva) din acele timpuri erau nemuritori, adică pe lângă faptul că nu știau ce reprezintă „binele și răul”, aceștia aveau parte și de viață veșnică, astfel că din punct de vedere spiritual, aceștia erau „perfecți” ca și creație.

Mai adaug în susținerea acestei teorii și o explicație preluată din filmul Secretele Spațiului, Vol. 2 (6:34) de Chris Everard și David Icke: Cuvântul Biblic pentru șarpe în grădina Edenului este „NACHASH”. Ca și substantiv evreiesc „NACHASH” înseamnă șarpe. Ca și verb evreiesc „NACHASH” înseamnă amăgitor. Rădăcina cuvântului „NACHASH” se trage din termenul Asirian „NESU”, care înseamnă preschimbare sau formă-schimbătoare. Astfel că, traducerea corectă din spatele povestirii cu Adam și Eva este că: omenirea a fost în trecut înșelată de către o rasă/creatură reptiliană (care avea posibilitatea de a lua forme diferite, de a se preschimba).

Pe vremuri oamenii vorbeau/comunicau într-o singură limbă pe toată planeta, astfel că Turnul Babel descris în Biblie, în care ni se relatează despre celebra dorință a oamenilor de a crea un turn până la cer, reprezintă mai degrabă abilitatea telepatică a oamenilor din acele vremuri de a accesa diferite niveluri ale dimensiunilor, fiind capabili să comunice prin telepatie cu diverse entități elevate din diverse dimensiuni… astfel că, civilizația supremă (Elohim) care a creat omul, fiind conștientă că acesta ar putea deveni ca ei (Elohim – „cei ce vin din cer”), s-au chiar mai perfecți decât ei, au decis să inducă oamenilor din acele vremuri o teribilă regresie spirituală, prin răstălmăcirea limbei universale utilizate la acea vreme și astfel, umanitatea a cunoscut de atunci o serioasă cădere pe plan spiritual și o îndepărtare de la abilitatea sa de a comunica cu ființe elevate din alte dimensiuni sau planuri cosmice, îndepărtându-se astfel tot mai mult de sursa divină. – Recunosc că această ipoteză am preluat-o din filmul The Cosmic Plan realizat de Sixto Paz Wells (4:06), însă ipoteza în cauză reprezintă un posibil adevăr și chiar un argument serios cu privire la originea umanității.

Știu, lucrurile pe care tocmai le-am spus aici, sunt destul de greu de digerat de către majoritatea oamenilor îndoctrinați să gândească și să se comporte conform unui tipar bine stabilit, încât să creadă în niște valori dictate de către anumite grupuri obscure ce urmăresc anumite interese mai mult sau mai puțin dubioase cu privire la specia umană. Astfel, că pot fi blamat cu ușurință pentru cele scrise aici, pentru gândirea mea largă de tip open minded, de către acei oameni cu o minte închisă/îngustă care fac parte din majoritatea turmei, care se duc zi de zi prin cluburi, apoi se uită la telenovele sau care duc/trăiesc o viață superficială, ca mai apoi, tot ei să se vaite de felul în care își trăiesc viața.

*Mai este ceva ce nu reușesc să înțeleg… ce anume vrea să zică în Biblie cu privire la Alfa și Omega – „Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul” – la ce oare se referă această frază, deoarece știu că Dumnezeu este Alfa și Omega, dar, ce anume reprezintă începutul și sfârșitul? Să fie oare vorba despre creația acestei lumi sau poate a universului/multi-universurilor, sau a ceva dincolo de aceste planuri de existență?

Greu, greu de tot, chiar și pentru o persoană open minded, așa ca mine.

Reclame

Încotro?…

Dap, înspre ce ne îndreptăm? Știu că, atunci când eram mic, auzeam tot felul de povești despre anul 2000 și despre faptul că în 2000 vom avea mașini zburătoare, sau, cel mai discutat subiect era un așa zis sfârșit al lumii care avea să vină în anul 2000… Dar iată că acest an a trecut iar acum, la 10 ani, în 2010 avem de dezbătut un nou subiect despre un nou an – 2012, atunci când lucrurile ar trebui să se schimbe radical pentru omenire „în bine sau în rău” mai mult sau mai puțin.

Așadar… 2012 un an crucial pentru omenire aș putea spune, pentru că, după spusele unora – este anul în care vor avea loc multe schimbări – ar putea fi oare un posibil sfârșit al lumii sau așa zisa apocalipsă, ori o evoluție în bine a umanității prin revelarea unor adevăruri ascunse de mult timp oamenilor?

Hai să le iau pe rând din 2 perspective:

Este Decembrie, suntem în anul 2012 iar o senzație puternică de durere a capului mă face să încerc diferite metode de medicație pentru a-mi trece… Visuri ciudate tot mai intense mă bântuie noapte de noapte… parcă ar deveni tot mai reale. În jurul meu, oamenii vorbesc între ei despre schimbările care ar trebui să parvină în această lună pentru oameni, aceștia speră ca o vor duce mai bine și că tot ceea ce este rău nu va mai avea putere asupra lor… Într-o noapte de 21 spre 22 emoții intense cuprind întreaga suflare la nivel global, oamenii au niște stări emoționale intense și încep să simtă și să manifeste stări de iubire și înțelegere pentru cei dragi cât și pentru cei din jurul lor… niște stări complexe pe care unii oameni datorită răutății/vibrației lor joase, nu știu cum să le facă față… este un haos emoțional… mai ales că insomnia pune stăpânire totală…
Debusolați cât și cu umpic de spaimă, unii dintre oameni încep să iși înțeleagă adevărata natură și încep să simtă că tot ceea ce a fost rău a trecut, că nimeni și nimic nu-i va mai putea manipula și minți pentru a-și atinge scopurile personale și egoiste – încep să realizeze că sunt ceea ce au fost meniți încă de la început – să ajute și să iși accepte condiția umană pentru a îndeplini o misiune divină mult mai importantă, aceea de a fi niște călăuze pentru acei mai puțini evoluați, care nu au reușit încă să devină mai altruiști, lăsându-se pradă lucrurilor rele… Mă încearcă o stare interioară intensă de debusolare și încerc să meditez, recunosc mi-e frică de schimbarile și reacțiile oamenilor care parcă devin altcineva… În jurul meu cei cunoscuți încep să îmi spună că ființe celeste sunt aici pe pământ, ajutându-ne să translatăm într-o nouă dimensiune, o dimensiune a iubirii și a armoniei divine, fără de păcat.
Totuși, în acest haos, nu realizez că afară mediul începe să se schimbe… nimic din ceea ce este electric nu mai funcționează, și pe lângă imaginile uimitoare de pe cer și din jur, nu mai realizez faptul că nu mai sunt condiționat de acele legi fizice, realizez că corpul meu, ca și al celor din jurul meu începe să se schimbe, încep să mă simt mai sănătos, mai vioi, mai plin de viață, față de cum am fost… încep să realizez că în jurul meu, oameni relativ bătrâni sau cu probleme de sănătate încep să se simtă mult mai bine, condiția lor schimbându-se treptat în ceea ce au sperat cândva că vor redeveni la fel când erau tineri, inclusiv cei din familia mea. Deodată mă încearcă și niște gânduri cu privire la cei pe care i-am pierdut, și realizez că ei sunt printre noi, însă într-o formă mult mai avansată ca entități, care au rolul de a ne sprijini în marea translație…
Chiar dacă ceasurile încă funcționează, lucruri stranii se petrec în jurul meu, oameni care declară și arată că pot avea capacități extrasenzoriale, descoperă că nu mai sunt condiționați de timp și că pot înțelege anumite lucruri pe care le credeau imposibile până în acel moment… – în fața noastră deschizându-se o nouă lume – parcă am fi avansat la un alt nivel în care ni s-a dat dreptul la mai multe lucruri, ni se revelează adevărul și ne sunt indicați cei care au ținut acest sistem planetar într-un întuneric crunt, prin toate manipulările la care am fost supuși atâta amar de vreme – Însă într-un act al iubirii supreme, noi, oamenii, înțelegem natura acestor ființe și ne îndreptăm iubirea asupra acestora,  săvârșind acel act al iertării supreme… Acele ființe negative își înțeleg în această nouă dimensiune, frica în care au trăit și greșelile la care i-au supus pe frații lor pământeni datorită acelor vibrații joase în care s-au complăcut atâta vreme – … | Este extrem de frumos, și încerc să mă contemplez în acea lume minunată, a iubirii și a iertării, a înțelegerii angelice între ființe în care descopăr noi moduri de a privi și de a înțelege lumea în care trăiesc, să fiu fericit cu adevărat că știu că exist, că toți acei ani de întuneric s-au dus, și că nimic nu îmi/ne mai poate perturba spiritul, când deodată… Aud cum cineva zbiară îngrozit – este momentul când tresar din pat în acea noapte de decembrie, îndreptându-mă către fereastră și căutând cu privirea acel strigăt de durere, privesc spre fereastră – afară este cald, enorm de cald pentru o seară de decembrie din acest 2012 nefast, simțindu-se apăsate grijile oamenilor care au uitat demult să mai zâmbească sau să se bucure alături de cei dragi de sosirea sărbătorilor, trăind într-o lume controlată de cei mai puternici fără emoții și sentimente pentru cei slabi, fiind descurajați de propria lor soartă… mă uit pe fereastră și simt teamă, simt că ceva nu este în regulă, iarași aud strigătele intensificându-se… aud oameni vorbind în toiul nopții despre o nouă bombă lansată de cei puternici în cursa lor nebună după profit pe spatele unor vieți inocente – deodată o lumină albă îmi străfulgeră gândurile și panica mă cuprinde în momentul următor, încercând să îmi amintesc de cei dragi, încercând să înțeleg ceea ce are să mi se întâmple – dar nu mai reușesc… o durere groaznică îmi străpunge fiecare colț al trupului, nemaiputând îndura, fiind totuși ținut captiv și obligat să îndur ceva de care nu am mai avut parte în viața mea… nu mai contează urletele și disperarea haosului din jurul meu, pentru că în clipa următoare totul se sfârșește… stop… e liniște, nu mai știu nimic, gândurile și faptele mele au pierit, sunt rece, mult prea rece, fără suflare… sunt într-un nou întuneric… contenplându-mă într-un tărâm opus vieții… de ce? care a fost scopul meu? ce urmează? nu știu, nu mai am nimic din ce am avut; nu mai simt frică sau fericire, durere ori bucurie, dorm, dorm greu… … … totul să fi fost oare doar o deșertăciune?

Totuși, cu cât ne apropiem de decembrie 2012, speculațiile se intensifică, nimeni neputând fi capabil să ne arate adevărul – suntem niște ființe incapabile în a înțelege adevărata noastră natură, datorită materialismului și a egoului nostru prin care încercăm să ne identificăm ca fiind puternici, plini de glorie și de trufie, lăsând la o parte valorile înțelepciunii și a iubirii necondiționate – avem tehnologie, dar nu mai avem timp, avem societăți secrete oculte dar nu mai avem umanitate

Însă nu suntem singuri și fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că ceva este mult mai presus de noi și că vom da socoteală pentru gândurile și faptele noastre… dar nimeni nu mai este interesat, pentru că am uitat ceea ce am fost cândva… încercând să devenim nemuritori călcând peste cei ce încercă să ne ajute.

Va fi in 2012 la fel ca în 2000 – putem să speculăm, însă, în 2012 putem să ne așteptăm la un sfârșit al lucrurilor malefice și al unui sistem infect care ne-a ținut paralizați într-o ceață deasă a unui întuneric profund, ori putem fi distruși pentru alegerea noastră de a ne contempla unui sistem plin de ură și războaie ale unor ființe fără un suflet uman ducând specia noastră la pieire.

2010 anul în care trebuie să decidem înspre ce direcție vom merge!

Să mai amintesc oare și de Alinierea Galactică? Sau de Calendarul Maya?
Nu cred, sunt lucruri deja dezbătute…

Nu am vrut decât să îmi imaginez umpic cum voi/vom trăi acel moment – timpul ne va duce la destinație 😉

Tinerii se întreabă…

Poate că nu e momentul potrivit să mă apuc de scris, însă o voi face totuși cu gândul la tinerii din ziua de astăzi și problemele cu care ei se confruntă. Spun se confruntă, deoarece și eu sunt un tânăr călător prin această viață ce caută răspunsuri la problemele de zi cu zi. Iată că am avut norocul, datorită personalității mele „open minded” să am câteva cărți ce aparțin unei grupări religioase ce este înțeleasă greșit „Martorii lui Iehova” (Trebuie să precizez că sunt Ortodox, însă accept și respect ceilalți oameni ce sunt adepții unor culte religioase diferite!)
Spuneam așadar că dețin niște cărți, în special cărțile Tinerii se întreabă – răspunsuri practice (2 volume) ce oferă niște informații de o însemnătate esențială pentru orice tânăr care caută răspunsuri la problemele tinereții lui…
Nu că aș promova un cult religios, însă trebuie să aduc respectul în fața unor oameni care au o conduită morală ireproșabilă în fața celorlalți, și pot spune că datorită felului meu ca persoană, nu cred că aș putea să fiu atât de curat la nivel moral cum sunt acești oameni.

Cele două volume intitulate Tinerii se întreabă – răspunsuri practice conțin răspunsuri la orice fel de probleme pe care tinerii le au în ascensiunea lor către evoluția umană; cărțile respective tratează problemele tinerilor legate de viața de familie, relațiile cu cei din jur, activitățile cât și comportamentul tinerilor în societate dar tot-odată oferă și răspunsuri pentru acei tineri dezorientați și prin intermediul căreia iși pot schimba nivelul comportamentului.

Eu ca tânăr îmi pun enorm de multe întrebări cu privire la viața și la tot ceea ce mă înconjoară, pentru-că e dreptul meu de a cunoaște mai bine lumea în care eu m-am născut și în care trăiesc, pentru a mă adapta continuu schimbărilor ce survin în viața mea, și tocmai de aceea o instruire cât mai ințeleaptă mă va ajuta să înțeleg mai bine modul în care funcționează această lume

Vrem nu vrem, trebuie să înțelegem că viața aceasta, creată de Dumnezeu, este un dar de care noi trebuie sa ne bucurăm zi de zi și să încercăm în așa fel să renunțăm la obiceiurile care ne aduc suferință enormă cum ar fi: războaiele, ura, trufia, minciuna, și toate lucrurile negative care ne afectează în mod profund pe noi ca oameni.

Iar asta nu o spun eu, o persoană perfectă, ci o spun în calitate de persoană imperfectă care încearcă să înțeleagă mecanismul dintre bine și rău, dintre pozitiv și negativ.

La urma urmei sunt un tânăr dintre mulți alți tineri… adică o mică piesă într-o mașinărie enormă numită Viață.

Reclame