Posts Tagged ‘ soft ’

Noul Ferestre 8…

Windows 8 Logo

Este vară, cald, frumos, astfel că în ultimele două luni nu prea am mai avut un chef atât de mare în a mă apuca să scriu te miri ce pe blog, cât și din cauza lenei, așa încât a venit momentul să mă apuc să mai dau cu subsemnatul cu un mic review despre noul sistem de operare. Ete că noul sistem de operare numit „Windows 8” a apărut deja, codul final fiind complet încă din 31 iulie, având numărul 9200 și la o zi distanță acesta a și „scăpat” pe internet, cred eu cu intenția celor din Micro$oft, pentru că, să fim serioși, dacă nu se dorea, atunci, acest sistem de operare ar fi ajus la public pe căi alternative, cel mai devreme după data de 15 august, odată cu apariția lui pe msdn. Deși lansarea oficială pe suport fizic pentru public ar trebui să aiba loc abia în luna octombrie, sistemul de operare este deja instalat pe zeci de mii de calculatoare din lumea întreagă, având deja posibilitatea de a ne acomoda cu noul concept al acestui sistem, despre care am mai scris și aici odată cu lansarea unor versiuni de test.

Bun, partea proastă la acest sistem, că asta mă deranjează, este că a fost făcut și lansat cam în grabă, păstrând anumite elemente din vechiul Windows, încât nu putem spune că avem în față un sistem complet nou-nouț, nici pe de parte. Încă de la instalarea lui suntem întâmpinați de un fundal de culoare mov închis, ce îți cam strică tot cheful, plus că superficialitatea își arată fața pe tot parcursul instalării, unde avem parte de același design al ferestrelor cu care am fost obișnuiți în vechiul Windows 7. Cei care lucrează la Micro$oft, se pare că sunt mult prea proști pentru lumea asta și asta pentru că au introdus în noul Windows suport pentru platforma Framework 4.0, dar au scos versiunile mai vechi ale acesteia, adică 2.0 și 3.0, astfel că multe programe sau jocuri care depind încă de platformele Framework (2.0, 3.0) nu vor merge, decât după instalarea acesteia de pe internet… wtf? Apoi, clasicele joculețe din Windows, gen Solitaire, Minesweeper, etc…, cu care toți am fost obișnuiți de la răposatul Windows 3, dispar efectiv din această versiune de Windows, ele putând fi luate tot de pe internet, din noul Windows Store – iarăși wtf (what the fuck)??? Acest sistem de operare în loc să evolueze, mai rău involuează? Iar partea care zic eu că pune într-un fel capac, este scoaterea completă a suportului Aero din Windows (ferestrele transparente) și înlocuirea sa cu Solid Colors, adică ne întoarcem din nou pe vremea lui pazvante, când utilizam culori solide ca la Windows 3, că măcar atunci nu exista tehnica de azi. Nu mai vorbesc de scoaterea celebrului buton Start cu care am fost obișnuiți atât timp, încă de pe vremea lui Windows 95 și căruia i se simte lipsa destul de mult.

Stau și mă gândesc, dacă nu cumva cei de la „Micro$hit” au vrut să prindă doi iepuri deodată cu un sistem de operare care să prindă atât la utilizatorii de PC cât și la utilizatorii de tablete, astfel că în loc să avem de aface cu un Windows gândit serios pentru PC și încă un sistem pentru tabletele lor idioate, ne-am ales cu un sistem de operare făcut în grabă și care duce multe lipsuri la capitolul design-inovație. Iar rapiditatea cu care el a fost anunțat, apoi „scăpat” pe internet, mă face să cred că Micro$oft ascunde ceva, parcă ar vrea să nu mai folosim Windows 7, dovadă și prețul mic cu care se va putea trece la Windows 8 de la 7. Însă la capitolul fiabilitate și stabilitate nu mă pot pronunța, e prea devreme să pot spune dacă e mult mai bun decât predecesorul, acestea abia în timp își vor pune amprenta cu adevărat, însă deja cam începe să îmi facă ceva figuri la închidere, când mă pomenesc cu ceva erori la câteva programe, însă cred că acest lucru ține mai mult de compatibilitate decât de altă natură. Rămâne de văzut dacă acest sistem de operare va prinde la public sau va fi un alt eșec, până la apariția următorului Windows 9 sau cum se va numi acesta.

LATER: Trebuie să mai precizez faptul că din noul sistem de operare au fost eliminate până și gadget-urile, iar colac peste pupăză… aproape la orice aplicație din noua interfață Metro pe care vrei să o rulezi, îți trebuie cont pe Windows Live… chiar și la aplicația Calendar, da, ați auzit bine, ca să puteți folosi calendarul în Windows 8, ghici ce, trebuie să vă logați pe Windows Live. Penibil.

Ferestre şapte sparte aiurea…

Am citit mai demult timp (în era defunctului Windows 9x), într-o revistă IT, cum o persoană s-a enervat și-a trebuit să reinstaleze din nou sistemul de operare Windows 9x (95 sau 98 parcă la vremea respectivă…) din cauză, că îi dădea o eroare la un joculeț din Windows, mai exact, eroarea apărea la Solitaire (celebrul joculeț care le-a mâncat la vremea lui, femeilor, ore importante din viața lor de la servici…), îi lipsea cică un fișier dll și nu putea astfel să se joace, astfel că personajul respectiv, plin de nervii de rigoare, a trebuit la vremea respectivă să își reinstaleze sistemul de operare din nou.

Eh, păi cam așa am pățit-o și eu acum două zile în urmă, chiar în momentul, când am vrut să instalez noul Internet Explorer 9 ca să văd și eu ce mare schimbare aducea această nouă versiune abia lansată, când… stupoare, mă pomenesc că nu îl pot instala din cauză că sistemul meu era unul pre-release și nu unul final… adică Windows 7 Ultimate al meu, pe 64 de biți avea build-ul cu numărul 7600, pe când varianta finală are build-ul cu numărul 7601.

Acum, ideea e că eu am imaginea DVD originală cu varianta cea normală cu numărul 7601 pe care o și instalasem, însă doar că eu fiind mare pirat (deh… sunt un mare susținător al pirateriei din cauze lesne de înțeles – financiare…), m-am apucat să activez Windows 7 la vremea respectivă folosind „HAL7600„, un activator care se presupunea (teoretic), că trebuia să îmi activeze sistemul de operare încât acesta să fie genuine, lucru pe care l-a și făcut, doar că pentru activare, respectivul activator a folosit niște parametrii/script-uri de la o versiune pre-release de Windows 7, transformându-mi astfel varianta finală a Windows-ului cu numărul 7601 (RTM) într-o variantă inferioară, adică pre-release, având numărul 7600 (RC). Și, uite așa, din cauza unui amărât de browser, a trebuit să mă apuc de reinstalat Windows și să îl activez din nou, folosind de data asta activatorul de la „Daz”, după care, am instalat și mult așteptat-ul Internet Explorer 9, care din păcate nu m-a uimit așa tare cum au făcut-o Chrome ori Opera la vremea lor.

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Virtual Worlds…

 

Calculator

The Computer

Voi vorbi si despre lumea virtuală pe care o putem accesa doar cu ajutorul calculatorului…

Fie că este vorba despre discuţii legat de calculatoare – programe de calculator (software), jocuri, muzică, documente cât și accesul la internet – toate acestea sunt posibile datorită calculatorului – un instrument indispensabil în ziua de astăzi oricui. Datorită calculatorului și a internetului, pot astăzi să aștern aceste rânduri în format electronic prin care îmi exprim recunoștința în fața celor care au inventat aceste mecanisme extrem de sofisticate ce ne fac viața mai ușoară.

Fie că suntem acasă, la cineva ori la servici, peste tot suntem înconjuraţi de această lume virtuală la care suntem conectaţi permanent… Totuși, este bine să luăm aminte:

Ce este calculatorul? | Un calculator, numit și computer sau ordinator, este o mașină de prelucrat date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită program. Calculatoarele care sunt programabile liber și pot, cel puțin în principiu, prelucra orice fel de date sau informații se numesc universale (engleză general purpose, pentru scopuri generale). Calculatoarele actuale nu sunt doar mașini de prelucrat informații, ci și dispozitive care facilitează comunicația între doi sau mai mulți utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video, sau chiar toate deodată (multimedia).Știința prelucrării informațiilor cu ajutorul calculatoarelor se numește informatică (engleză Computer Science). Tehnologia necesară pentru folosirea lor poartă numele Tehnologia Informației, prescurtat ŢI sau IT (de la termenul englezesc Information Technology).În principiu, orice calculator care deține un anumit set minimum de funcții (altfel spus, care poate emula o mașină Turing) poate îndeplini funcțiile oricărui alt asemenea calculator, indiferent că este vorba de un PDA sau de un supercalculator. Această versatilitate a condus la folosirea calculatoarelor cu arhitecturi asemănătoare pentru cele mai diverse activități, de la calculul salarizării personalului unei companii până la controlul roboților industriali sau medicali (calculatoare universale).Calculatoarele de astăzi vin în forme și prezentări diverse. Probabil cel mai familiar este calculatorul personal și varianta sa portabilă (denumită în engleză laptop sau notebook). Însă cea mai răspândită formă este acea a calculatorului integrat (engleză embedded), adică înglobat complet în dispozitivul pe care îl comandă. Multe mașini și aparate, de la avioanele de luptă până la aparatele foto digitale, sunt controlate de calculatoare integrate. Un alt exemplu este calculatorul de bord al automobilelor.Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcționa ca o mașină de calculat se consideră a fi mecanismul din Antikythira, datând din anul 87 î.e.n. și folosit aparent pentru calcularea mișcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la baza acestui mecanism nu este cunoscută.

O dată cu revigorarea matematicii și a științelor în timpul Renașterii europene au apărut o succesiune de dispozitive mecanice de calculat, bazate pe principiul ceasornicului, de exemplu mașina inventată de Blaise Pascal. Tehnica de stocare și citire a datelor pe cartele perforate a apărut în secolul al XIX-lea. În același secol, Charles Babbage este cel dintâi care proiectează o mașină de calcul complet programabilă (1837), însă din păcate proiectul său nu va prinde roade, în parte din cauza limitărilor tehnologice ale vremii.

Cine şi când a inventat calculatorul (computer-ul)? | Charles Babbage mai este faimos şi pentru invenţia sa numită „motorul analitic” care a fost primul calculator programabil construit pe la 1877. Calculatorul a fost programat teoretic de Ada Lovelace utilizând cartele perforate şi un limbaj de asamblare numit azi Ada. Motorul analitic a reprezentat un sistem de calcul complet compatibil cu limbajul Turing.

Cine şi când a inventat internetul? | Internetul a fost inventat în 1969 de către Departamentul Apărării din cadrul guvernului american, ca modalitate de apărare împotriva ruşilor. www (world wide web) a fost inventat de britanicul Tim Berners-Lee, în Elveţia, în 1989.