Posts Tagged ‘ spirit ’

Prea multă carne…

Buy Humans meat.

Nici nu ştiu cum să încep acest subiect, însă ca şi persoană, eu unul nu prea consum carne aproape mai deloc. De ce? Din trei motive: Primul motiv ar fi sacrificiul animalelor pentru ca noi să avem ce mânca, în al doilea rând, conţinutul de grăsime pe care orice tip de carne îl are şi în al treilea rând energia negativă, adică starea de frică pe care animalul respectiv a trăit-o în timpul sacrificării, energie negativă care rămâne în rămăşiţele respectivului animal sacrificat. Spre exemplu, eu când încerc să mănânc un anumit tip de carne în forme diferite – sarmale, mici, pate de carne, şuncă, parizer (deşi parizelul nu mai e demult timp ceea ce era odată), uneori mi se face greaţă de la respectiva carne şi îmi vine în minte modul în care a fost chinuit acel animal şi automat am o stare de repulsie faţă de acel aliment. Este o senzaţie pe care puţini oameni o au, însă dacă aş trece peste senzaţia respectivă şi aş încerca să mănânc carnea respectivă voit sau forţat de împrejurări, mai mult ca sigur mi se va face rău.

Noi la oraş cât de cât suntem ceva mai evoluaţi, însă când mă gândesc la acele tradiţii de la ţară cu sacrificatul porcului de Crăciun sau tăierea mieilor în apropierea Paştelui, stau şi mă gândesc la aceste obiceiuri ca parte a unor sărbători păgâne în care omorâm pentru satisfacţia noastră culinară fără să ne gândim o clipă la suferinţa acelor animale şi fără să încercăm să găsim metode alternative care să înlocuiască carnea, cu carne artificială, fără a mai fi nevoie de aceste sacrificii inutile. Mă îngrozeşte când ămi aduc aminte de copilăria pe care am trăit-o mai mult sau mai puţin la ţară şi când îi vedeam pe bunicii sau pe părinţi tăind omorând diferite animale din gospodărie, cât şi disperarea cu care bietele animale se chinuiau în ultimele momente din viaţa lor. Astfel de evenimente îşi lasă adânc amprenta negativă a acelor momente pe care unii le consideră normale. Să mai îmi amintesc şi de carnea animalului mort pe care majoritatea oamenilor preferă să o consume sub diverse forme delicatese: şorici, cârnaţi, caltaboşi, jumări, toate alături de grăsimea specifică… Numai mirosul acestor gustări mie îmi produc o greaţă de nedescris. Mă gândesc că poate o rasă de extratereştrii va sosii cândva în viitor şi ne vor vedea ca pe nişte animale, ajungând la rândul nostru hrană pentru respectiva specie extraterestră.

Şi eu consum la rândul meu carne, mai ales carne de pui sub formă de sandwich-uri sau/ori şuncă de porc, însă parcă de la o vreme nici aceasta nu mai este pe gustul meu, astfel că mai bine consum produse vegetale, de exemplu pateu vegetal, chiar dacă şi ăla conţine o grămadă de chimicale în el, însă la modul serios, mă simt mult mai bine decât dacă aş consuma carne. Nu ştiu de ce trăiesc într-o astfel de lume în care ne mâncăm între noi, că asta o fi parte a codului nostru genetic nu mă îndoiesc, dar cred că trăim totuşi într-o lume mult prea crudă în care noi ca şi fiinţe umane suntem supuşi unei umilinţe divine cu un scop anume. Totuşi, dacă în această stare materială, majoritatea oamenilor adoră să consume carne, atunci ca şi stare spirituală aceast consum implică o scădere vibraţională destul de importantă, mai ales pentru acei oameni obişnuiţi să sacrifice/omoare animale din diverse motive (sărbători, servici, etc…). Mai rău grav este că până şi în acele aşa zise scripturi, oamenii erau îndemnaţi să sacrifice animale ca jertfă pentru Dumnezeu/zei.

Am citit undeva cum că ar exista fiinţe umane destul de evoluate spiritual ce se pot hrăni cu energie solară, da, sunt şi asemenea oameni ce nu au nevoie de hrană materială şi ştiu că majoritatea celor ce citesc asta nu vor înţelege prea bine ce zic, deşi, va sosi o vreme, conform unei profeţii, când şi animalele vor evolua, devenind pe jumătate fiinţe umane, la rândul nostru, noi, oamenii urmând să evoluăm spre stări spirituale şi vibraţionale mult mai ridicate. În curând…

Reclame

Teoria existenței paralele…

De multe ori în anumite momente ale vieții, îmi pun deseori întrebări despre existența vieții și a mea pe această planetă, cât și rolul sau misiunea mea aici, în acest vast univers imens, făcându-mă să îmi dau seama de faptul că nu reprezint decât o mică componentă într-o mașinărie uriașă ce crează și transformă viața continuu.

Și, inspirându-mă și dintr-un articol de pe un alt blog, am decis să încerc în a vorbi puțin despre acest subiect pe cât de intrigant, pe atât de interesant ca și teorie… Astfel, ce ar fi dacă noi, ca și ființe umane ori spirite, am exista nu doar în acest univers ci în mai multe universuri paralele, toate în același timp sau moment, astfel că doar acțiunile și deciziile noastre cu privire la propria noastră viață și a celor din jurul nostru ar fi diferite ca și fapte/acțiuni? Astfel, ar fi valabilă și teoria timpului alternativ, diferit față de timpul real, cel al universului și în care noi ne-am desfășura existența, încercând, probabil, astfel să remediem/fixăm anumite erori din trecut. Să zicem într-un exemplu analogic, că, eu am pe calculator un sistem de operare stabil și vreau să testez comportamentul și stabilitatea unor programe netestate încă – ce fac? instalez același sistem de operare într-o mașină virtuală, urmând ca mai apoi să testez acele aplicații spre a vedea rezultatul respectivelor aplicații. Tocmai în acest fel, la un moment dat au fost create un număr infinit de universuri paralele, aflate într-o buclă temporară, conectată la un timp alternativ, diferit de timpul original, cu intenția de a se vedea și urmări reacția efectelor a două energii spre exemplu (pozitivă și negativă – bine și rău) asupra spiretelor noastre aflate pe calea evoluției. Recunosc căci și de data asta m-am inspirat tot din filmul The Cosmic Plan al lui Sixto Paz Wells (partea cu existența timpului alternativ). Mai pe înțeles, să zicem că găsesc rezonabil faptul ca în aceste universuri paralele să avem aceeași identitate și să diferim doar prin liberul arbitru, în acest univers eu, ca și persoană am următoarele atribute: sunt tânăr, lucrez, am un standard de viață acceptabil, astfel că în aceste universuri paralele să zicem că eu iau decizii diferite față de cele pe care le iau în acest univers actual și care implicit îmi vor schimba modul de existență, sau am atribute diferite față de universul actual – spre exemplu, într-un alt univers sunt un mare om de succes într-un anumit domeniu, ori sunt un mare artist, sau chiar un om al străzii ori pur și simplu într-un univers paralel eu încă nici nu m-am născut probabil sau deja poate că mi-am trăit traiul și astfel că astfel de exemple pot continua la nesfârșit, toate aceste lucruri având loc în același moment, în fine, cred că ați prins ideea.

O altă teorie de-a mea, ar fi și aceea că, spre exemplu am fi conectați simultan în anumite sfere sau centre de existență a realității între aceste universuri paralele și noi pe de-o parte ca și entități/spirite, astfel încât, să zicem că seara eu în Universul A mă culc și se face că ceva îmi schimbă peste noapte parcursul existenței în respectivul univers, urmând ca eu a doua zi să mă trezesc în Universul B și să îmi continui mai departe existența și fără ca eu să îmi dau seama de vre-o schimbare, iar în același timp în Universul A eu deja să nu mai exist, să presupunem că am murit peste noapte, urmând ca Universul A să își continue mai departe parcursul însă fără spiritul meu, ori să continui a exista și în primul univers, însă sub alte condiții, la baza schimbării sau a transmutării spirituale din Universul A în Universul B să fie cauzată poate și de o decizie de-a mea luată la un moment dat. În mod normal asemenea transmutații spirituale între aceste universuri paralele, ar avea loc doar în anumite momente cheie din existența cuiva, astfel că deseori auzim persoane spunând că anumite persoane ori lucruri aproape sau mai mult ca sigur le-au „schimbat viața”.

Subiectul în sine este de o complexitate enormă, astfel că puțini sunt dispuși să discute pe tema acestui subiect destul de elaborat, necesitând mai întâi de toate, o gândire pozitivă și cu orizonturi destul de largi ca și nivel de conștientizare, astfel că o persoană îndoctrinată de cele mai multe ori de religie, va avea rețineri în a deschide sau a accepta o discuție pe o astfel de problemă, arătând totodată și faptul că creierul uman nu este destul de avansat ori nu avem încă activat acest mecanism complex de gândire pentru a putea înțelege mai bine aceste lucruri.

Creația „Geneza”…

Biblia spune că lumea a fost creată în șapte zile și că noi oamenii, adică Adam și Eva, au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, după care au fost puși în grădina Eden. Acolo Dumnezeu le-a dat voie lui Adam și Eva să stăpânească peste toată grădina Edenului și peste toate viețuitoarele, să se înmulțească, să mănânce din orice rod pe care grădina îl producea, în afară de „pomul cunoștinței binelui și răului”, fiindu-le categoric interzis a se înfrupta din acel copac sub avertismentul că în aceeași zi când vor mânca din el, vor „muri” negreșit. Mai apoi îngerul căzut Satan i-a ademenit pe Adam și Eva prin intermediul unui șarpe ca să mănânce din acel fruct interzis, condamnând astfel la moarte rasa umană până în zilele noastre.

Bun, iată acum și interpretarea mea vizavi de această poveste din Biblie, sau mai bine zis cum văd eu lucrurile… Mai întâi de toate acel timp de șapte zile în care a fost creată lumea, era cu totul diferit de timpul nostru aletrnativ în care ne aflăm acum în prezent și așadar, în timpul nostru alternativ, conform unor teorii, acesta ar fi însemnat milioane de ani cu privire la facerea omenirii. Apoi, Biblia precizează de șarpele din grădina Edenului și amăgirea omului cu privire la căderea sa în păcat, aducând cu sine condamnarea omenirii… Well, povestea se cam leagă umpic, pentru că tind să cred, că omenirea (Adam și Eva reprezentând ființele umane din acele vremuri primitive, create de o civilizație extrem de avansată) a fost coruptă/înșelată astfel de o civilizație (îngerul căzut) opusă civilizației care a creat omul și lumea, dar cu mult mai inteligentă, fiind vorba aici despre rasa reptiliană – în tradiție această rasă, fiind asemuită diavolului, răului originar, îngerul căzut care a corupt/înșelat/mințit omenirea din acele vremuri, omenire care era inocentă aș putea spune, până la acel moment al coruperii sau a deschiderii conștiinței lor, adică, mai cu seamă, până în acel moment, conștiința globală a respectivei omeniri din acele vremuri (Adam și Eva), era una destul de primitivă – acei oameni nu realizau că umblau goi pe fața pământului, neavând educația și cunoștințele necesare pentru a evolua, astfel că o rasă inteligentă dar totodată extrem de malefică, ar fi intervenit și ar fi schimbat la nivel global conștiința omenirii, astfel că oamenii din acele vremuri au început să realizeze „binele și răul” din jurul lor și astfel s-a constituit piatra de temelie a evoluției omenirii până în zilele noastre, fiind interpretate de către Biblie într-un mod aparte. Totuși, aici nu sunt lămurit cu referire la momentul dinaintea intervenției lui Satan, sau mai bine zis a reptilienilor (prin șarpele din grădina Edenului), deoarece se precizează faptul că înainte de intervenția răului, oamenii (Adam și Eva) din acele timpuri erau nemuritori, adică pe lângă faptul că nu știau ce reprezintă „binele și răul”, aceștia aveau parte și de viață veșnică, astfel că din punct de vedere spiritual, aceștia erau „perfecți” ca și creație.

Mai adaug în susținerea acestei teorii și o explicație preluată din filmul Secretele Spațiului, Vol. 2 (6:34) de Chris Everard și David Icke: Cuvântul Biblic pentru șarpe în grădina Edenului este „NACHASH”. Ca și substantiv evreiesc „NACHASH” înseamnă șarpe. Ca și verb evreiesc „NACHASH” înseamnă amăgitor. Rădăcina cuvântului „NACHASH” se trage din termenul Asirian „NESU”, care înseamnă preschimbare sau formă-schimbătoare. Astfel că, traducerea corectă din spatele povestirii cu Adam și Eva este că: omenirea a fost în trecut înșelată de către o rasă/creatură reptiliană (care avea posibilitatea de a lua forme diferite, de a se preschimba).

Pe vremuri oamenii vorbeau/comunicau într-o singură limbă pe toată planeta, astfel că Turnul Babel descris în Biblie, în care ni se relatează despre celebra dorință a oamenilor de a crea un turn până la cer, reprezintă mai degrabă abilitatea telepatică a oamenilor din acele vremuri de a accesa diferite niveluri ale dimensiunilor, fiind capabili să comunice prin telepatie cu diverse entități elevate din diverse dimensiuni… astfel că, civilizația supremă (Elohim) care a creat omul, fiind conștientă că acesta ar putea deveni ca ei (Elohim – „cei ce vin din cer”), s-au chiar mai perfecți decât ei, au decis să inducă oamenilor din acele vremuri o teribilă regresie spirituală, prin răstălmăcirea limbei universale utilizate la acea vreme și astfel, umanitatea a cunoscut de atunci o serioasă cădere pe plan spiritual și o îndepărtare de la abilitatea sa de a comunica cu ființe elevate din alte dimensiuni sau planuri cosmice, îndepărtându-se astfel tot mai mult de sursa divină. – Recunosc că această ipoteză am preluat-o din filmul The Cosmic Plan realizat de Sixto Paz Wells (4:06), însă ipoteza în cauză reprezintă un posibil adevăr și chiar un argument serios cu privire la originea umanității.

Știu, lucrurile pe care tocmai le-am spus aici, sunt destul de greu de digerat de către majoritatea oamenilor îndoctrinați să gândească și să se comporte conform unui tipar bine stabilit, încât să creadă în niște valori dictate de către anumite grupuri obscure ce urmăresc anumite interese mai mult sau mai puțin dubioase cu privire la specia umană. Astfel, că pot fi blamat cu ușurință pentru cele scrise aici, pentru gândirea mea largă de tip open minded, de către acei oameni cu o minte închisă/îngustă care fac parte din majoritatea turmei, care se duc zi de zi prin cluburi, apoi se uită la telenovele sau care duc/trăiesc o viață superficială, ca mai apoi, tot ei să se vaite de felul în care își trăiesc viața.

*Mai este ceva ce nu reușesc să înțeleg… ce anume vrea să zică în Biblie cu privire la Alfa și Omega – „Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul” – la ce oare se referă această frază, deoarece știu că Dumnezeu este Alfa și Omega, dar, ce anume reprezintă începutul și sfârșitul? Să fie oare vorba despre creația acestei lumi sau poate a universului/multi-universurilor, sau a ceva dincolo de aceste planuri de existență?

Greu, greu de tot, chiar și pentru o persoană open minded, așa ca mine.

O lume albă…

Iată că a sosit şi mult aşteptata zăpadă prin zona mea… Ieri începuse să ningă şi să se aşterne primii fulgi de zăpadă pe străzile umede şi peste oamenii grăbiţi şi cufundaţi în propriile lor gânduri. Sosirea primei zăpezi îţi schimbă modul de a vedea viaţa însăşi, zăpada aducând cu ea şi acel strop de puritate de care avem nevoie.

Cu fiecare cădere a zăpezii îmi dau seama că a mai trecut un an şi încerc să retrăiesc momentele plăcute alături de familie, de colegi, prieteni, momente ce mă fac să îmi dau seama de perfecţiunea lucrurilor în această lume – perfecţiune ce face posibilă existenţa lucrurilor minunate, a magiei, a spiritului de sărbătoare şi nu în ultimul rând, ne pregăteşte pentru un nou an, un nou început. Şi, aşa realizez cât de repede trece timpul fără să ierte pe nimeni, iar în ultimii ani acest timp parcă este tot mai grăbit, parcă s-ar îndrepta către o destinaţie necunoscută nouă, răpind cu el acele momente din viaţa noastră de care ne ataşăm cu multă căldură.

Snow

Despre marele hAur…

Na, Uite că mai există și oameni (una bucată om eu) cărora nu le place acest metal… din mai multe puncte de vedere…
Da, de ce nu? ce naiba ar putea să îmi placă? faptul că valorează mult, așa și? cu ce mă ajută pe mine, că valorează așa mult aurul? poate eradica foametea sau sărăcia de pe cocina asta de planetă? poate opri războaiele? a făcut-o? deocamdată nu a făcut-o și nici nu cred că o va face prea curând! mai degrabă îmi pun baza în alienși…

Cel mai indignant este atunci când văd oamenii la tv sau în viața de zi cu zi cum se holbează la lucruri făcute cu totul și cu totul din aur și cum le adoră (și care mai costă și o avere) – precum ceasuri, telefoane mobile iar mai nou… o mașină fabricată cu totul din aur (la caroserie), sincer, însă arată de-a dreptul țigănesc/cocălăresc.

Să presupunem că, prin teorie, dacă mâine acest metal, ar rămâne fără nici un fel de valoare, pun pariu că toți omuleții de pe fața pământului care venerează cu atâta fervoare metalul cu pricina, s-ar lipsi în secunda următoare de lănțișoarele și inelele pe care le poartă cu atâta mândrie și fală ca să arate cât sunt ei ăi mai bazați…

Bleah, nu înțeleg ce atâta agitație pentru o drăcie de metal…?
Mai prețios consider a fi argintul sau cuprul spre exemplu (asta în accepțiunea mea)
Nu însă și aurul!!!

Aurul nu a avut și nici nu va avea – nici un fel de valoare… cel puțin pentru mine!!!

Încotro?…

Dap, înspre ce ne îndreptăm? Știu că, atunci când eram mic, auzeam tot felul de povești despre anul 2000 și despre faptul că în 2000 vom avea mașini zburătoare, sau, cel mai discutat subiect era un așa zis sfârșit al lumii care avea să vină în anul 2000… Dar iată că acest an a trecut iar acum, la 10 ani, în 2010 avem de dezbătut un nou subiect despre un nou an – 2012, atunci când lucrurile ar trebui să se schimbe radical pentru omenire „în bine sau în rău” mai mult sau mai puțin.

Așadar… 2012 un an crucial pentru omenire aș putea spune, pentru că, după spusele unora – este anul în care vor avea loc multe schimbări – ar putea fi oare un posibil sfârșit al lumii sau așa zisa apocalipsă, ori o evoluție în bine a umanității prin revelarea unor adevăruri ascunse de mult timp oamenilor?

Hai să le iau pe rând din 2 perspective:

Este Decembrie, suntem în anul 2012 iar o senzație puternică de durere a capului mă face să încerc diferite metode de medicație pentru a-mi trece… Visuri ciudate tot mai intense mă bântuie noapte de noapte… parcă ar deveni tot mai reale. În jurul meu, oamenii vorbesc între ei despre schimbările care ar trebui să parvină în această lună pentru oameni, aceștia speră ca o vor duce mai bine și că tot ceea ce este rău nu va mai avea putere asupra lor… Într-o noapte de 21 spre 22 emoții intense cuprind întreaga suflare la nivel global, oamenii au niște stări emoționale intense și încep să simtă și să manifeste stări de iubire și înțelegere pentru cei dragi cât și pentru cei din jurul lor… niște stări complexe pe care unii oameni datorită răutății/vibrației lor joase, nu știu cum să le facă față… este un haos emoțional… mai ales că insomnia pune stăpânire totală…
Debusolați cât și cu umpic de spaimă, unii dintre oameni încep să iși înțeleagă adevărata natură și încep să simtă că tot ceea ce a fost rău a trecut, că nimeni și nimic nu-i va mai putea manipula și minți pentru a-și atinge scopurile personale și egoiste – încep să realizeze că sunt ceea ce au fost meniți încă de la început – să ajute și să iși accepte condiția umană pentru a îndeplini o misiune divină mult mai importantă, aceea de a fi niște călăuze pentru acei mai puțini evoluați, care nu au reușit încă să devină mai altruiști, lăsându-se pradă lucrurilor rele… Mă încearcă o stare interioară intensă de debusolare și încerc să meditez, recunosc mi-e frică de schimbarile și reacțiile oamenilor care parcă devin altcineva… În jurul meu cei cunoscuți încep să îmi spună că ființe celeste sunt aici pe pământ, ajutându-ne să translatăm într-o nouă dimensiune, o dimensiune a iubirii și a armoniei divine, fără de păcat.
Totuși, în acest haos, nu realizez că afară mediul începe să se schimbe… nimic din ceea ce este electric nu mai funcționează, și pe lângă imaginile uimitoare de pe cer și din jur, nu mai realizez faptul că nu mai sunt condiționat de acele legi fizice, realizez că corpul meu, ca și al celor din jurul meu începe să se schimbe, încep să mă simt mai sănătos, mai vioi, mai plin de viață, față de cum am fost… încep să realizez că în jurul meu, oameni relativ bătrâni sau cu probleme de sănătate încep să se simtă mult mai bine, condiția lor schimbându-se treptat în ceea ce au sperat cândva că vor redeveni la fel când erau tineri, inclusiv cei din familia mea. Deodată mă încearcă și niște gânduri cu privire la cei pe care i-am pierdut, și realizez că ei sunt printre noi, însă într-o formă mult mai avansată ca entități, care au rolul de a ne sprijini în marea translație…
Chiar dacă ceasurile încă funcționează, lucruri stranii se petrec în jurul meu, oameni care declară și arată că pot avea capacități extrasenzoriale, descoperă că nu mai sunt condiționați de timp și că pot înțelege anumite lucruri pe care le credeau imposibile până în acel moment… – în fața noastră deschizându-se o nouă lume – parcă am fi avansat la un alt nivel în care ni s-a dat dreptul la mai multe lucruri, ni se revelează adevărul și ne sunt indicați cei care au ținut acest sistem planetar într-un întuneric crunt, prin toate manipulările la care am fost supuși atâta amar de vreme – Însă într-un act al iubirii supreme, noi, oamenii, înțelegem natura acestor ființe și ne îndreptăm iubirea asupra acestora,  săvârșind acel act al iertării supreme… Acele ființe negative își înțeleg în această nouă dimensiune, frica în care au trăit și greșelile la care i-au supus pe frații lor pământeni datorită acelor vibrații joase în care s-au complăcut atâta vreme – … | Este extrem de frumos, și încerc să mă contemplez în acea lume minunată, a iubirii și a iertării, a înțelegerii angelice între ființe în care descopăr noi moduri de a privi și de a înțelege lumea în care trăiesc, să fiu fericit cu adevărat că știu că exist, că toți acei ani de întuneric s-au dus, și că nimic nu îmi/ne mai poate perturba spiritul, când deodată… Aud cum cineva zbiară îngrozit – este momentul când tresar din pat în acea noapte de decembrie, îndreptându-mă către fereastră și căutând cu privirea acel strigăt de durere, privesc spre fereastră – afară este cald, enorm de cald pentru o seară de decembrie din acest 2012 nefast, simțindu-se apăsate grijile oamenilor care au uitat demult să mai zâmbească sau să se bucure alături de cei dragi de sosirea sărbătorilor, trăind într-o lume controlată de cei mai puternici fără emoții și sentimente pentru cei slabi, fiind descurajați de propria lor soartă… mă uit pe fereastră și simt teamă, simt că ceva nu este în regulă, iarași aud strigătele intensificându-se… aud oameni vorbind în toiul nopții despre o nouă bombă lansată de cei puternici în cursa lor nebună după profit pe spatele unor vieți inocente – deodată o lumină albă îmi străfulgeră gândurile și panica mă cuprinde în momentul următor, încercând să îmi amintesc de cei dragi, încercând să înțeleg ceea ce are să mi se întâmple – dar nu mai reușesc… o durere groaznică îmi străpunge fiecare colț al trupului, nemaiputând îndura, fiind totuși ținut captiv și obligat să îndur ceva de care nu am mai avut parte în viața mea… nu mai contează urletele și disperarea haosului din jurul meu, pentru că în clipa următoare totul se sfârșește… stop… e liniște, nu mai știu nimic, gândurile și faptele mele au pierit, sunt rece, mult prea rece, fără suflare… sunt într-un nou întuneric… contenplându-mă într-un tărâm opus vieții… de ce? care a fost scopul meu? ce urmează? nu știu, nu mai am nimic din ce am avut; nu mai simt frică sau fericire, durere ori bucurie, dorm, dorm greu… … … totul să fi fost oare doar o deșertăciune?

Totuși, cu cât ne apropiem de decembrie 2012, speculațiile se intensifică, nimeni neputând fi capabil să ne arate adevărul – suntem niște ființe incapabile în a înțelege adevărata noastră natură, datorită materialismului și a egoului nostru prin care încercăm să ne identificăm ca fiind puternici, plini de glorie și de trufie, lăsând la o parte valorile înțelepciunii și a iubirii necondiționate – avem tehnologie, dar nu mai avem timp, avem societăți secrete oculte dar nu mai avem umanitate

Însă nu suntem singuri și fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că ceva este mult mai presus de noi și că vom da socoteală pentru gândurile și faptele noastre… dar nimeni nu mai este interesat, pentru că am uitat ceea ce am fost cândva… încercând să devenim nemuritori călcând peste cei ce încercă să ne ajute.

Va fi in 2012 la fel ca în 2000 – putem să speculăm, însă, în 2012 putem să ne așteptăm la un sfârșit al lucrurilor malefice și al unui sistem infect care ne-a ținut paralizați într-o ceață deasă a unui întuneric profund, ori putem fi distruși pentru alegerea noastră de a ne contempla unui sistem plin de ură și războaie ale unor ființe fără un suflet uman ducând specia noastră la pieire.

2010 anul în care trebuie să decidem înspre ce direcție vom merge!

Să mai amintesc oare și de Alinierea Galactică? Sau de Calendarul Maya?
Nu cred, sunt lucruri deja dezbătute…

Nu am vrut decât să îmi imaginez umpic cum voi/vom trăi acel moment – timpul ne va duce la destinație 😉

Reclame