Posts Tagged ‘ sursa ’

Nesimțirea celor de la TVR…

Într-o perioadă plină de neajunsuri financiare și în care Românii își drămuiesc fiecare ban pentru a putea face față unor măsuri economice destul de severe și dictate din afara țării, putorile de la televiziunea publică s-au gândit că, trebuie să ceară mărirea celei mai aberante taxe de la noi din țară: binecunoscuta taxă TV.

Mărirea taxei TV ar urma să se realizeze de la 4 lei (RON) atât cât este în prezent, la aproximativ 7.5 lei (RON) și asta deoarece un raport de activitate al instituției respective arată că, o indexare anuală a celei mai abuzive taxe ar fi bine venită conform celor de la Money.ro – Așa zisa pretenție este urmare a unui deficit financiar pe care televiziunea publică l-a înregistrat anul trecut și asta în condițiile în care televiziunea publică are dreptul de a obține fonduri din trei surse față de o singura sursă, așa cum se întâmplă la celelalte televiziuni private (cu excepția HBO) și aici amintesc de: 1. Finanțare de la bugetul de stat, 2. Venituri din reclame, 3. Taxa TV. Deci, prin urmare, o televiziune publică cu trei surse de finanțare se văicărește în public, că iese financiar în pierdere, în timp ce televiziuni private de la noi cu o singură sursă sau două surse de finanțare, majoritatea provenite din reclame ori abonament (HBO), ies în profit – păi cum naiba vine treaba asta?

Iar noi Românii, în loc să boicotăm această taxă TV aberantă prin neplata ei, ce facem? O plătim, că doar ne-a intrat în obicei și asta, ce mai contează…

Porcăria mai mare o găsim la furnizorii de energie electrică, care de ani buni s-au transformat ad-hoc în prestatori de servicii pentru televiziunea publică, prin încasarea respectivei taxe odată cu emiterea facturii petnru  curent și virarea acelei taxe către televiziunea publică. Păi ce naiba, furnizorii de energie electrică sunt cumva operatori de cablu tv și noi nu știm asta? Nee, aici este vorba de niște comisioane destul de serioase pe care furnizorii de energie electrică le încasează, mai mult ca sigur, de la televiziunea publică pentru încasarea respectivei taxe.

Păi și atunci, noi Românii, cam ce ar trebui să facem ca să nu mai achităm o taxă din care să se lăfăie niște angajați paraziți și incompetenți într-o televiziune care ar trebui să fie pentru Români și nu împotriva lor – sau cel puțin teoretic. Cel mai bine și corect ar fi însă ca televiziunea publică să emită naibii semnalul codat pentru posturile sale TVR, iar cine își dorește neapărat ca să vadă programele TVR, să se aboneze naibii separat și cu asta basta.

Futere de resurse…

Hai să vorbesc despre risipa resurselor noastre naturale, ale tuturor de pe această minunată planetă, aflată în prag de colaps global, datorită modului în care oamenii abuzează în mod direct sau indirect de resursele limitate ale acestei planete, prin producerea de lucruri complet nefolositoare ori cu un grad de uzură foarte ridicat. Telefoane, componente de calculator, mașini, gadgeturi și câte și mai câte lucruri de care cu toții ne bucurăm prin folosirea lor pentru o anumită perioadă de timp determinată, ca mai apoi să ne dispensăm cu ușurință de respectivele lucruri în schimbul altor lucruri de același fel dar mai noi.

De câte ori se lansează un produs, acesta cuprinde o serie de funcționalități și i se pune un anumit preț, iar din acel moment respectivul produs are o anumită valoare economică, reflectând costul de producție. De cele mai multe ori, respectiva valoare a respectivului produs este mult prea mare, având un cost de producție destul de ridicat în raport cu veniturile viitorilor consumatori/utilizatori și astfel se trece la producerea unor produse de același fel/marcă dar cu o calitate redusă și un minus de funcționalități, produs ce are un cost de producție și o valoare economică mult mai scăzută decât precedentul produs, putând fi distribuit astfel la un preț mult mai mic. să exemplific: anul acesta se produce un telefon mobil de tip smartphone ce conține toată gama tehnologică de ultimă oră precum bluetooth, wireless, cameră foto performantă, etc… – ei, pentru producerea acestui smartphone este necesar un cost de producție specific, urmând ca mai apoi să fie distribuit către viitorii utilizatori prin lansarea și punerea acestuia în vânzare la un anumit preț. După o vreme se produce și se lansează aceeași marcă de telefon mobil, având însă lipsă anumite funcționalități, fiind astfel o alternativă mai ieftină, evident, cu un cost de producție mai scăzut decât precedentul. Asemenea tactici manageriale reprezintă o considerabilă risipă de resurse pentru producerea aceluiași obiect mult mai ineficient și mai slab calitativ. La fel se întâmplă spre exemplu și cu plăcile video pentru calculator sau cu orice alt produs – se produc, apoi se lansează o placă video performantă, fiind capabilă să facă față la cele mai noi jocuri de pe piața de gaming, după care se produce și se lansează o alternativă din aceeași serie dar mult mai slabă ca performanță, lovindu-ne din nou de aceeași risipă inutilă a resurselor ce pot fi utilizate în alte scopuri… dar… sistemul olirgahic în care trăim este de-o așa natură constituit, încât îți vine să privești neputincios la o risipă inutilă de proporții inimaginabile.

În producția oricărui gadget sau aparat multimedia se folosesc diverse materii în funcție de destinația finală a viitorului produs, materii care la rândul lor provin, printr-un ciclu, direct din natură, natură care la ora actuală se află într-un stadiu înalt de poluare, datorită emisiilor de carbon provenite la rândul lor din diferite surse. La fel se întâmplă și în cazul fabricării de mobilă, a caselor din lemn sau a hârtiei care de asemenea, se recurge la despădurirea a hectare întregi de pădure, din diverse părți ale planetei doar pentru a ne răsfăța propriul nostru egoism.

Oare cât va mai rezista planeta noastră la atâta poluare? Efectele devastatoare la nivel planetar deja încep să se vadă în diferite colțuri din întreaga lume – tornade devastatoare, cutremure, încălzire globală, efecte de seră… toate aceste nenorociri reprezentând un semnal de alarmă la adresa umanității și la felul nesăbuit de a-și organiza resursele limitate al propriului nostru sistem planetar.

Ce e de făcut? Producerea de lucruri care să înglobeze tehnologii avansate de producție care să reflecte în mod concret propriile noastre nevoi, prin realizarea de produse stabile și durabile în timp, prin eliminarea așa numitului procedeu al obsolenței planificate. Pentru că avem doar o singură planetă și o singură viață de trăit, aceste noțiuni fiind cu mult mai importante decât propriul orgoliu cu privire la profitul personal prin susținerea unui sistem economic infect. Toate aceste măsuri pot fi realizate printr-un management inteligent al resurselor naturale în beneficiul tuturor locuitorilor al acestui sistem planetar și nu doar pentru un grup restrâns așa cum se întâmplă la momentul actual. Din păcate acest mod de existență ne definește ca și societate și putem să sperăm că într-o bună zi lumea în care trăim se va schimba în mod pozitiv, pentru că altfel, specia noastră se va autodistruge.

*Vă invit să urmăriți câteva filme care vă vor expemplifica mult mai bine și mai în detaliu ceea ce am vrut să spun prin acest articol al meu… (*Filmele au subtitrare în Limba Română!):

– http://www.lukasig.com/movingforward_ro.html

– http://www.lukasig.com/storyofstuff_ro.html