Posts Tagged ‘ tara ’

Soluții radicale…

Un copil a murit. Un copil ce avea toată viața înainte a fost sfâșiat de o haită de câini și a murit. A cui e vina oare? În primul rând al celor în grija căruia se aflau acei câini, pe de-o parte, cât și a părinților/bunicii acelui copil, pe de altă parte. Bun, din păcate, copilul a murit și nu se mai poate face nimic pentru a-l aduce înapoi în acest plan al existenței, însă, ce e de făcut oare pe viitor pentru ca asemenea tragedii să nu se mai întâmple? În ultimele zile, subiectul câinilor maidanezi a avut parte de o creștere în audiență mare datorită mediatizării intense, astfel că asistăm la o luptă între două tabere: iubitorii de animale (câini) și cei ce doresc eliminarea acestora prin orice mijloace, inclusiv eutanasierea. Este greu să iei asemenea decizii radicale, însă, să revenim cu picioarele pe pământ și să realizăm un lucru destul de dureros și important în același timp – trăim într-o lume dură!

În Brașov, acum două săptămâni parcă, câinii maidanezi din zona Răcădau, au fost otrăviți, cel mai probabil de cei ce au fost poate mușcați de câinii din zonă și/sau erau sătui de aceste animale care se dădeau la tine fără vre-un motiv anume, ori de foame – Nu de alta, însă nici autoritățile nu pot face prea mult dacă câinii se află pe domeniu privat, așa că singura soluție găsită de cei ce locuiesc în zona respectivă a fost una extremă – otrăvirea lor. Pe unul din blogurile Brașovene s-a iscat un schimb mai dur de replici între cititori, aducându-se acuzații de-o parte și de cealaltă a taberei. Încă îmi aduc aminte de când eram mic și eu la rândul meu am fost „capsat” în zona ochiului drept de câinele unui vecin, însă mai mult din vina mea, coboram scările și m-am apropiat de câine în timp ce acesta rodea un os, rezultatul fiind un drum până la spitalul de boli infecțioase pentru injecția anti-tetanos în burtă la acea vreme. Recunosc, că de atunci am o frică destul de mare în ceea ce privește interacțiunea cu câinii, mai ales cei necunoscuți.

Totuși, Brașovul, pot spune că o duce în mare parte acceptabil la numărul câinilor maidanezi, însă fără a-i mai pune la socoteală pe acei câini maidanezi aduși cu mașina din alte orașe/zone ale țării, mutând oarecum aceste animale dintr-un oraș într-altul și, astfel se mai întâmplă, chiar în drum spre mașina de servici, dimineața ori seara, să mai dau peste vre-un cățel sau mai mulți pe care încerc să-i ocolesc fără a-i deranja prea mult.

Însă problema cea mai serioasă o găsim în capitala României – țară membră a Uniunii Europene, care, din nepăsarea autorităților de-a lungul anilor, numărul câinilor maidanezi a crescut enorm de mult, astfel că s-a ajuns la această tragedie, ce putea fi evitată, dar, cum am mai zis umpic mai sus, asta e viața – dură! Soluția, ca și în orice altă țară civilizată, demnă de secolul XXI este: capturarea acestor câini fără stăpân cu ajutorul unor pistoale tranchilizante și nu cu lasoul așa cum se mai întâmplă la noi din păcate, transportarea lor în adăposturi special amenajate și ținerea lor pentru o perioadă de șapte zile, iar dacă nimeni nu-i adoptă atunci să fie eutanasiați, cât și sterilizarea acelor câini dați spre adopție. Știu că e radical, însă nici nu putem sub nici o formă să punem animalele mai presus de oameni și nici nu putem d.p.d.v. financiar să construim/realizăm adăposturi unde să ținem aceste animale până mor, pentru că nu ai cum – ar fi o insultă la adresa atâtor categorii de oameni defavorizați care o duc destul de greu în zilele noastre – spre exemplu pensionarii, care după zeci de ani de muncă, ajung să caute prin pubele de gunoi o bucată de pâine din cauza unei pensii de mizerie din țara asta, iar noi să ținem în viață și să hrănim un număr mare de câini fără stăpân care se mai și înmulțesc în mod necontrolat mi se pare inadmisibil așa ceva! Știu că nu e deloc o soluție ortodoxă, însă din păcate nu există altă cale. Să iei un câine de pe stradă, să îl sterilizezi și după aia să-i dai din nou drumul pe stradă, iarăși nu mi se pare o idee bună pentru că la un moment dat, respectivul câine tot va ataca și mușca oamenii pe stradă, cel mai probabil de foame, așa că… trăim într-o lume dură!

Reclame

Prea multă carne…

Buy Humans meat.

Nici nu ştiu cum să încep acest subiect, însă ca şi persoană, eu unul nu prea consum carne aproape mai deloc. De ce? Din trei motive: Primul motiv ar fi sacrificiul animalelor pentru ca noi să avem ce mânca, în al doilea rând, conţinutul de grăsime pe care orice tip de carne îl are şi în al treilea rând energia negativă, adică starea de frică pe care animalul respectiv a trăit-o în timpul sacrificării, energie negativă care rămâne în rămăşiţele respectivului animal sacrificat. Spre exemplu, eu când încerc să mănânc un anumit tip de carne în forme diferite – sarmale, mici, pate de carne, şuncă, parizer (deşi parizelul nu mai e demult timp ceea ce era odată), uneori mi se face greaţă de la respectiva carne şi îmi vine în minte modul în care a fost chinuit acel animal şi automat am o stare de repulsie faţă de acel aliment. Este o senzaţie pe care puţini oameni o au, însă dacă aş trece peste senzaţia respectivă şi aş încerca să mănânc carnea respectivă voit sau forţat de împrejurări, mai mult ca sigur mi se va face rău.

Noi la oraş cât de cât suntem ceva mai evoluaţi, însă când mă gândesc la acele tradiţii de la ţară cu sacrificatul porcului de Crăciun sau tăierea mieilor în apropierea Paştelui, stau şi mă gândesc la aceste obiceiuri ca parte a unor sărbători păgâne în care omorâm pentru satisfacţia noastră culinară fără să ne gândim o clipă la suferinţa acelor animale şi fără să încercăm să găsim metode alternative care să înlocuiască carnea, cu carne artificială, fără a mai fi nevoie de aceste sacrificii inutile. Mă îngrozeşte când ămi aduc aminte de copilăria pe care am trăit-o mai mult sau mai puţin la ţară şi când îi vedeam pe bunicii sau pe părinţi tăind omorând diferite animale din gospodărie, cât şi disperarea cu care bietele animale se chinuiau în ultimele momente din viaţa lor. Astfel de evenimente îşi lasă adânc amprenta negativă a acelor momente pe care unii le consideră normale. Să mai îmi amintesc şi de carnea animalului mort pe care majoritatea oamenilor preferă să o consume sub diverse forme delicatese: şorici, cârnaţi, caltaboşi, jumări, toate alături de grăsimea specifică… Numai mirosul acestor gustări mie îmi produc o greaţă de nedescris. Mă gândesc că poate o rasă de extratereştrii va sosii cândva în viitor şi ne vor vedea ca pe nişte animale, ajungând la rândul nostru hrană pentru respectiva specie extraterestră.

Şi eu consum la rândul meu carne, mai ales carne de pui sub formă de sandwich-uri sau/ori şuncă de porc, însă parcă de la o vreme nici aceasta nu mai este pe gustul meu, astfel că mai bine consum produse vegetale, de exemplu pateu vegetal, chiar dacă şi ăla conţine o grămadă de chimicale în el, însă la modul serios, mă simt mult mai bine decât dacă aş consuma carne. Nu ştiu de ce trăiesc într-o astfel de lume în care ne mâncăm între noi, că asta o fi parte a codului nostru genetic nu mă îndoiesc, dar cred că trăim totuşi într-o lume mult prea crudă în care noi ca şi fiinţe umane suntem supuşi unei umilinţe divine cu un scop anume. Totuşi, dacă în această stare materială, majoritatea oamenilor adoră să consume carne, atunci ca şi stare spirituală aceast consum implică o scădere vibraţională destul de importantă, mai ales pentru acei oameni obişnuiţi să sacrifice/omoare animale din diverse motive (sărbători, servici, etc…). Mai rău grav este că până şi în acele aşa zise scripturi, oamenii erau îndemnaţi să sacrifice animale ca jertfă pentru Dumnezeu/zei.

Am citit undeva cum că ar exista fiinţe umane destul de evoluate spiritual ce se pot hrăni cu energie solară, da, sunt şi asemenea oameni ce nu au nevoie de hrană materială şi ştiu că majoritatea celor ce citesc asta nu vor înţelege prea bine ce zic, deşi, va sosi o vreme, conform unei profeţii, când şi animalele vor evolua, devenind pe jumătate fiinţe umane, la rândul nostru, noi, oamenii urmând să evoluăm spre stări spirituale şi vibraţionale mult mai ridicate. În curând…

Proiectul „Pace pe pământ”…

Pe 25 Decembrie a avut loc proiectul „Pace pe pământ” realizat de către Steve Robertson. Evenimentul s-a consumat prin organizarea unui concert, ce s-a ținut în orașul Bethleem din Israel și la care au fost invitați diferiți artiști de talie internațională pentru a cânta în cadrul evenimentului. Concertul a fost prevăzut inițial să aibe loc în luna noiembrie, acest eveniment a fost amânat pentru luna decembrie, chiar în ziua de Crăciun, din motive cunoscute doar de organizatori.

Din păcate, concertul în sine a fost în mare parte destul de plictisitor, datorită numărului infirm de artiști prezenți (4-5) și fără o notorietate prea mare. Singurul lucru pozitiv a fost prezentarea proiectului ENIGMA cu melodia MMX „The Social Song”, având acordul lui Michael Crețu – omul din spatele proiectului ENIGMA, cât și prezența artistei Fox Lima, cea care a colaborat la proiectul MMX „The Social Song” și, care a interpretat trei melodii.
Deși evenimentul a putut fi vizualizat online, numărul celor prezenți online în momentul concertului, nu a depășit 220.

Chiar dacă acest eveniment s-a promovat destul de mult, mai ales prin intermediul rețelelor de socializare și s-a dorit a fi un reper în promovarea păcii din întreaga lume, puțini au fost cei care i-au acordat o importanță, poate și din cauza locației în care acesta a avut loc, Israel, o țară mult blamată la nivel global, fiind privită mai mult ca o amenințare la adresa păcii globale.

Concertul poate fi (re)văzut pe pagina oficială a evenimentului.

Eurovision 2011…

Și anul acesta, pe data de 14 mai, a avut loc cea de-a 56-a ediție a celui mai cunoscut festival internațional de muzică – Eurovision Song Contest (ESC) și, la fel ca și în anii precedenți, prezența și participarea concurenților la această ediție a fost la fel de obișnuită ca și celelalte ediții, astfel că, a lipsit și în acest an acea sclipire, scânteie artistică care să trezească și să capteze audiența. Anul acesta în urma celor două semifinale din 10 și 12 mai, au fost aleși 20 de artiști care să își reprezinte țara în cadrul festivalului muzical, la acestea adăugându-se cele cinci mari țări din Europa, ce contribuie financiar an de an la organizarea acestui eveniment grandios (Germania, UK, Spania, Franța și Italia).

Ce am putut constata de asemenea, a fost noul președinte al EBU (organizatorul festivalului), astfel că celebrul „Svante Stockselius” a fost înlocuit de un președinte nou „Jon Ola Sand”.

Bun, acum să vedem ce mi-a plăcut mie în acest an… Păi, printre favoriții de anul acesta au fost destul de puțini, ei putând fi numărați pe degete: Eldrine din Georgia cu melodia One More Chance, clasată pe locul 9 cu 110 puncte; Lena din Germania cu Taken By A Stranger, clasată pe locul 10 cu 107 puncte și nu în ultimul rând, Mika Newton din Ucraina cu melodia Angel, artista impresionând audiența cu un desen în nisip din timpul interpretării live, aducându-i astfel un clasament mai mult decât acceptabil, fiind plasată pe locul 4 cu 159 de puncte. De remarcat și prezenta lui Raphael Gualazzi din Italia cu melodia Madness Of Love, clasată pe locul 2 cu 189 puncte, o performanță destul de serioasă atât ca interpretare, cât și ca punctaj și asta după 14 ani de absență din cadrul festivalului.

Cât despre performanța Românilor noștri, cei de la Hotel FM și melodia lor Change le-au adus destul de puține voturi, astfel că, după performanța Paulei și a lui Ovi de anul trecut cu melodia Playing With Fire, ce a adus la vremea respectivă țării noastre un bine meritat loc 3; anul acesta însă din păcate, țara noastră nu a reușit să se claseze printre primii, plasându-se în urma tele-voting-ului pe un umil loc 17, cu un punctaj de doar 77 puncte. Poate la anul.

Marii câștigători din acest an a celei de-a 56-a ediții a Eurovisionului au fost Ell/Nikki din Azerbaijan cu melodia Running Scared, obținând astfel în urma tele-voting-ului 221 puncte, fiind plasați pe primul loc.

Băgați-ai ceva în profeții…

Cu ceva timp în urmă, am scris un articol legat de eventualitatea începerii unui așa zis al treilea război mondial, care ar fi fost profețit de așa zisă Baba Vanga și de alți profeți care s-au ocupat sau se ocupă cu asemenea obiceiuri, însă, anul 2010 a trecut liniștit cu tot cu criza planificată la vârf înalt și… nu am văzut decât o încercare slabă a Coreei de Nord atacându-și țara vecină Coreea de Sud prin noiembrie 2010 și nimic mai mult, așa că pot trage câteva concluzii: ori s-o fi amânat acest război mondial, ori s-o fi schimbat cursul viitorului spre care ne îndreptăm (ceea ce ar trebui să fie de bine), ori clarvăzătorii/prefăcătorii prezicătorii ăștia nu sunt decât o tentativă de manipulare a maselor de oameni de niște grupuri/elite sau forțe oculte (cea mai plauzibilă variantă după părerea mea), ori, în ultimă instanță, s-or fi greșit prezicerile… care să fie oare?

Oare cutremurul ăsta devastator din Japonia, (să fi fost unii privelegiați care să fi știut de eventualitatea producerii unui cutremur de proporții dar care să fi tăcut mâlc, tocmai pentru o așa zisă extincție voită de elite, așa cum am auzit formulată o teorie…?) de ce nu a fost prezis de dinaintea producerii sale? Sau abia acuma or să înceapă să se trezească unii care să spună că ei știau de acest cutremur și câte și mai câte… come on.

Tot ce mai pot să adaug este neputința noastră în fața naturii și în jurul acestor schimbări dramatice prin care trecem cu sau fără profeții, realizând astfel că toată măreția și fala speciei umane și a unei societăți moderne pot fi ștearse de pe fața pământului într-o clipă, astfel că efortul unora de a strânge cât mai multe averi de ordin material se poate spulbera într-o clipă.

Se vor schimba oare oamenii, vom fi în stare să învățăm din greșelile trecutului și să ne adaptăm schimbărilor din mers? (dacă mai apucăm…).

Iar cât despre profeții, așa cum spunea cineva la comentarii într-un alt articol anterior, pot să mă șterg undeva cu ele.

Dilemă gravă…

Deci, să stabilim o regulă de aur… În general, igiena dentară se realizează în mod corect de două ori pe zi – dimineaţa şi seară (mai rămâne să se şi respecte asta, că, deh… mai greu), însă problema pe care o propun, este alta şi anume: Cum se spală corect pe dinţi?Înaintea mesei sau după masă?

Păi… ia să vedem, dacă te speli pe dinţi înainte de a lua masa (mic dejun, prânz sau cina) cred că efectul spălării pe dinţi este egal cu zero, pentru că, imediat după ce ai mâncat, se depun iarăşi acele micro-organisme din cavitatea bucală, anulând astfel efectul benefic din momentul spălării pe dinţi.

Pe de altă parte, în opinia mea, alta este situaţia atunci când te speli pe dinţi după ce ai servit masa şi eventual desertul (acolo unde se aplică), pentru că în timp, până la următoarea masă, beneficiile sunt multiple, respiraţie proaspătă, cavitate bucală liberă de micro-organisme sau impurităţi, păstrându-se astfel o igienă cât mai elementară şi de durată asupra danturii.

Recunosc, eu unul sunt destul de neglijent cu dantura mea proprie, poate şi datorită unei lipse de educaţie în acest sens de la o vârstă cât mai fragedă, dar cât şi a unei organizări destul de deficitare în domeniu. La asta mai contribuie din plin şi preţurile piperate ale stomatologilor raportat la salariul minim pe economie din ţara noastră, astfel că, nu e de mirare că majoritatea Românilor cu vârsta de peste 40 – 45 de ani şi cu o mentalitate primitivă, au o dantură greu de imaginat…

Poate că în viitor lucrurile vor evolua înspre bine, deşi, dorinţa de îmbogăţire a stomatologilor, cât şi lipsa banilor din buzunarele oamenilor, îi fac pe aceştia din urmă să lase la urmă controlul/tratamentul stomatologic şi să se orienteze spre alocarea fondurilor proprii către elementele esenţiale de susţinere a vieţii (plată utilităţi, haine, etc…).

~ just my 2 cents…

Despre curaj…

Iată că mai există și oameni în lumea asta care au curajul de a spune lucrurilor pe nume fără să se teamă de cineva anume și care realizează minciuna în care au trăit până în acel moment. Cineva a lansat o vorbă foarte cunoscută prin oameni care spune că ”nu este un semn de sănătate să fii adaptat la o societate profund bolnavă” și bine a zis.

O să vă vorbesc și o să vă arăt un filmuleț despre curajul și demnitatea unui veteran de război american, care după ce s-a întors din așa zisul război din Iraq (război început nu pentru a căuta așa ziși teroriști închipuiți, ci pentru resursele existente în acea zonă) a ținut, probabil, cel mai curajos discurs din viața sa despre modul nedrept în care a fost instruit să creadă în niște valori false, gata să lupte pentru o cauză greșită, să ducă un război pentru îmbogățirea și menținerea elitei masonice dominatoare și privilegiată din USA dar și din alte țări – pentru această cauză a fost acel soldat trimis în acel război din Iraq.

Acest discurs, ne va face să ne dăm seama de consecințele negative pe care le implică un război de orice fel de dimensiuni. – Cei care visează la o carieră militară, ar trebui să reflecte mai întâi la cei din jurul lui și să se gândească că se va alătura unui sistem malefic prin care se pierd zeci de mii de vieți anual, în niște conflicte alimetate de o elită avidă după control, putere și bani…

Oameni săraci și muncitori din această țară sunt trimiși să ucidă oameni săraci și muncitori din altă țară … pentru a-i face pe bogați … și mai bogați. Trebuie să ne trezim și să realizăm că adevărații dușmani nu sunt pe un teritoriu îndepărtat, nu sunt oameni ale căror nume nu le știm și culturi pe care nu le înțelegem. Dușmanii sunt oamenii pe care îi cunoaștem foarte bine și oameni pe care îi putem identifica…

– Dușmanul e un sistem care sponsorizează războiul atunci când este profitabil.
– Dușmanul este directorul care ne concediază când este profitabil.
– Dușmanii sunt companiile de asigurări care ne refuză asigurările de sănătate atunci când este profitabil.
– Dușmanii sunt BĂNCILE care ne iau casele atunci când este profitabil.

Dușmanii noștri nu se află la 5000 de mile distanță, ei sunt chiar aici acasă.

Dacă ne organizăm și luptăm împreună, putem opri acești guvernanți și putem crea o lume mai bună!

 

Reclame