Posts Tagged ‘ tehnologie ’

Mort la datorie…

Pe la începutul lui octombrie, unul dintre cele patru hard-disk-uri m-a lăsat cu ochii în soare, decolând spre alte zări dându-și ultima suflare. Este vorba de un HDD Seagate Barracuda de 750 GB pe care îl foloseam de vre-o doi ani și ceva. Ei, și odată cu moartea sa, am pierdut și ceva date stocate pe el, dar pe care le-am recuperat ulterior în proporție de 80% cu ajutorul internetului, mai puțin câteva programe destul de rare care s-au dus pe dâmbovița. Cu garanția lucrurile au mers destul de bine, am luat alt HDD produs de aceeași firmă, dar de 1 TB + un router wireless, asta pentru că mi-a fost păstrat prețul cu care l-am achiziționat în 2008. Ca și ironie, câteva săptămâni mai târziu, adică acum la începutul lui noiembrie, prețurile la HDD-uri văd că au luat-o razna, așa că dacă o pățeam acum și mergeam la garanție, nu mă alegeam cu mare lucru.

Se pare că toamna lui 2011 este una neagră în ce privește fiabilitatea acestor dispozitive mecanice de care încă depindem atât de mult. Înainte ca eu să o pățesc, prietena surorii mele și-a bușit rău de tot mini-laptop-ul pierzând ceva date importante de la firma ei, apoi două săptămâni mai încolo i s-a stricat din nou HDD-ul pe care și l-a luat când i-a fost reparat mini-laptop-ul, apoi un prieten și-a pierdut vre-o 2 TB de date în urma unei partiționări incorecte sau ceva de genul… groaznic. Te face să te gândești că backup-ul este vital, însă asta se aplică dacă ai un HDD de dimensiuni reduse, ceva în genul 160, 250 GB, însă la aproape 5 TB de date, este ceva destul de greu de realizat, mai ales pentru un simplu om cu buget redus.

Stau și mă gândesc la cât de mult a evoluat tehnologia în domeniul IT, dar totuși încă nu s-a descoperit o soluție viabilă care să garanteze stocarea datelor pe calculator și asta pentru ca nici chiar noile SSD-uri nu pot oferi o garanție reală în ce privește stabilitatea datelor. Sper însă că o să apuc ziua când se va găsi o soluție care să prevină pierderea datelor în mod involuntar, căci atunci va fi încă un pas înainte în tehnologie. Totuși, mă bucur că HDD-ul și-a dat duhul la datorie și măcar mă consolez cu gândul că nu am pierdut informații vitale. R.I.P.

Reclame

Futere de resurse…

Hai să vorbesc despre risipa resurselor noastre naturale, ale tuturor de pe această minunată planetă, aflată în prag de colaps global, datorită modului în care oamenii abuzează în mod direct sau indirect de resursele limitate ale acestei planete, prin producerea de lucruri complet nefolositoare ori cu un grad de uzură foarte ridicat. Telefoane, componente de calculator, mașini, gadgeturi și câte și mai câte lucruri de care cu toții ne bucurăm prin folosirea lor pentru o anumită perioadă de timp determinată, ca mai apoi să ne dispensăm cu ușurință de respectivele lucruri în schimbul altor lucruri de același fel dar mai noi.

De câte ori se lansează un produs, acesta cuprinde o serie de funcționalități și i se pune un anumit preț, iar din acel moment respectivul produs are o anumită valoare economică, reflectând costul de producție. De cele mai multe ori, respectiva valoare a respectivului produs este mult prea mare, având un cost de producție destul de ridicat în raport cu veniturile viitorilor consumatori/utilizatori și astfel se trece la producerea unor produse de același fel/marcă dar cu o calitate redusă și un minus de funcționalități, produs ce are un cost de producție și o valoare economică mult mai scăzută decât precedentul produs, putând fi distribuit astfel la un preț mult mai mic. să exemplific: anul acesta se produce un telefon mobil de tip smartphone ce conține toată gama tehnologică de ultimă oră precum bluetooth, wireless, cameră foto performantă, etc… – ei, pentru producerea acestui smartphone este necesar un cost de producție specific, urmând ca mai apoi să fie distribuit către viitorii utilizatori prin lansarea și punerea acestuia în vânzare la un anumit preț. După o vreme se produce și se lansează aceeași marcă de telefon mobil, având însă lipsă anumite funcționalități, fiind astfel o alternativă mai ieftină, evident, cu un cost de producție mai scăzut decât precedentul. Asemenea tactici manageriale reprezintă o considerabilă risipă de resurse pentru producerea aceluiași obiect mult mai ineficient și mai slab calitativ. La fel se întâmplă spre exemplu și cu plăcile video pentru calculator sau cu orice alt produs – se produc, apoi se lansează o placă video performantă, fiind capabilă să facă față la cele mai noi jocuri de pe piața de gaming, după care se produce și se lansează o alternativă din aceeași serie dar mult mai slabă ca performanță, lovindu-ne din nou de aceeași risipă inutilă a resurselor ce pot fi utilizate în alte scopuri… dar… sistemul olirgahic în care trăim este de-o așa natură constituit, încât îți vine să privești neputincios la o risipă inutilă de proporții inimaginabile.

În producția oricărui gadget sau aparat multimedia se folosesc diverse materii în funcție de destinația finală a viitorului produs, materii care la rândul lor provin, printr-un ciclu, direct din natură, natură care la ora actuală se află într-un stadiu înalt de poluare, datorită emisiilor de carbon provenite la rândul lor din diferite surse. La fel se întâmplă și în cazul fabricării de mobilă, a caselor din lemn sau a hârtiei care de asemenea, se recurge la despădurirea a hectare întregi de pădure, din diverse părți ale planetei doar pentru a ne răsfăța propriul nostru egoism.

Oare cât va mai rezista planeta noastră la atâta poluare? Efectele devastatoare la nivel planetar deja încep să se vadă în diferite colțuri din întreaga lume – tornade devastatoare, cutremure, încălzire globală, efecte de seră… toate aceste nenorociri reprezentând un semnal de alarmă la adresa umanității și la felul nesăbuit de a-și organiza resursele limitate al propriului nostru sistem planetar.

Ce e de făcut? Producerea de lucruri care să înglobeze tehnologii avansate de producție care să reflecte în mod concret propriile noastre nevoi, prin realizarea de produse stabile și durabile în timp, prin eliminarea așa numitului procedeu al obsolenței planificate. Pentru că avem doar o singură planetă și o singură viață de trăit, aceste noțiuni fiind cu mult mai importante decât propriul orgoliu cu privire la profitul personal prin susținerea unui sistem economic infect. Toate aceste măsuri pot fi realizate printr-un management inteligent al resurselor naturale în beneficiul tuturor locuitorilor al acestui sistem planetar și nu doar pentru un grup restrâns așa cum se întâmplă la momentul actual. Din păcate acest mod de existență ne definește ca și societate și putem să sperăm că într-o bună zi lumea în care trăim se va schimba în mod pozitiv, pentru că altfel, specia noastră se va autodistruge.

*Vă invit să urmăriți câteva filme care vă vor expemplifica mult mai bine și mai în detaliu ceea ce am vrut să spun prin acest articol al meu… (*Filmele au subtitrare în Limba Română!):

– http://www.lukasig.com/movingforward_ro.html

– http://www.lukasig.com/storyofstuff_ro.html

Pirateria la nivel global…

Uite că mi-am propus să aduc o analiză serioasă asupra unui fenomen ce aduce cu sine îngrijorare multă în rândul unora interesaţi să deţină putere economică. Ce m-a făcut să discut oare despre acest subiect? Ei bine, cei de la Ubisoft, s-au gândit să mai stopeze din piraterie lovind chiar în proprii săi clienţi, ce achiziţionează jocurile produse de firma sus-amintită… Ei bine, în 2010, cei de la Ubisoft s-au gândit în prostia lor enormă să introducă în viitoarele sale jocuri o tehnologie DRM, astfel încât să oblige jucătorul să rămână conectat la internet permanent – asta dacă jucătorul doreşte să se joace. Acest lucru a dus la mâhnirea şi revoltarea a milioane de jucători la nivel internaţional, obligându-i astfel pe cei de la Ubisoft să emită un comunicat prin care să anunţe că ultimele update-uri la cele mai renumite jocuri au eliminat şi respectiva protecţie DRM, păstrând totuşi obligativitatea verificării jocurilor prin internet. Ideea de bază însă este cu totul alta, Eu, teoretic, mă duceam să cumpăr un joc produs de Ubisoft, iar ca să îl joc trebuia să am acces permanent la internet pentru ca jocul respectiv să fie verificat de către serverele celor de la Ubisoft şi astfel să se dovedească legitimitatea licenţei respectivului joc. Doar că, aşa cum internetul este imperfect în orice zonă de pe pământ şi la orice oră, ţi se putea întâmpla ca, conexiunea la internet să îţi cadă, pierzând astfel şirul întâmplării din joc, el nemaifiind capabil să fie verificat online în timp real la momentul respectiv, cei de la Ubisoft reuşind astfel să lovească tot în jucătorii săi proprii şi legali, fără a ne afecta prea mult pe noi, piraţii virtuali. E bine cunoscut cazul jocului Assassin’s Creed II, care se credea la momentul lansării sale că nu va putea fi crack-uit deloc, dar iată că cineva a reuşit să realizeze un aşa zis server offline şi astfel jocul a putut fi jucat fără prea mari probleme, lucru care e de aşteptat probabil să se întâmple şi în cazul noului T.C. H.A.W.X. II.

Acuma, nu că aş fi eu vre-un mare pasionat al jocurilor, din cauza condiţiilor de viaţă ce îmi cam răpesc din timp – servici dar şi altele, însă am vrut să arăt că uneori această luptă oarbă împotriva piraţilor poate avea numai influenţe negative care se răsfrâng înapoi tot împotriva acestor aşa zişi luptători anti-piraterie.

Să luăm un exemplu simplu: eu x sunt mare fan al unui artist/formaţii ce abia şi-a lansat cea mai nouă melodie y şi îmi place filmul z care abia a apărut. Ce fac ca să le am la îndemână? Intru pe internet şi le iau, iar mai departe, duc vorba despre ce am văzut/ascultat printre cercul meu de cunoştinţe, ducând astfel faima respectivului produs lansat (muzică, film, joc, program). Lupta împotriva pirateriei în schimb inhibă posibilitatea ca artistul sau producătorul unui soft/joc/film să se facă cunoscut – Este bine de ştiut faptul că din ce în ce mai mulţi tineri preferă divertismentul produs cu ajutorul calculatorului în detrimentul acelor aparate clasice de manipulat în masă – radioul şi televizorul. Astfel că, acei artişti/producători care aleg să lupte împotriva pirateriei pierd automat privilegiul promovării gratuite în mediul virtual al produsului lor (muzica, soft, joc, film, carte).

În general, această luptă deşartă împotriva pirateriei la noi se bazează în special pe utilizarea unei arme psihice – frica. Astfel, nu deseori vedem pe la televizor/ştiri celebra AIMR (Asociaţia Industriei Muzicale din România), intrând în casele unor oameni/tineri cu mascaţii după ei, făcând percheziţii în respectivele locuri, adică în calculatoarele personale şi asta pentru ce? Că acei tineri împărţeau muzică pe internet? Astfel că logica acestor hoituri împuţite ce se numesc pompos AIMR, cred/au impreisa că dacă promovează la televizor astfel de acţiuni primitive de combatere a pirateriei muzicale, aceasta va dispărea sau se va diminua prin inocularea teamei în rândul utilizatorilor. Este clar ca bunăziua că aceia care sunt puşi în diferite funcţii de conducere nu cunosc nici măcar normele elementare de bun simţ sau mai rău de atât, habar nu au să utilizeze tehnologia avansată dar ştiu în schimb, prin stilul lor securist să instaureze aşa cum am mai zis asupra utilizatorului de internet a unei terori bazate pe frică, inducând ideea că oricui i se poate întampla aşa ceva. De fapt, scopul principal al acestor grupuri restrânse ce luptă împotriva unei aşa zise piraterii sau mai bine zis încălcări ale unor drepturi de autor, este unul de ordin financiar şi nimic mai mult, prin asigurarea unor venituri pentru menţinerea bunăstării lor personale. Şi asta pentru că nu o să văd eu o vedetă sau artist care sunt respectaţi să trăiască doar din veniturile pe drepturi de autor – acei artişti trăiesc de cele mai multe ori din susţinerea de concerte sau din menţinerea unor afaceri personale. Şi acest lucru nu este valabil doar în industria muzicală ci în orice industrie producătoare de entertainment… filme, jocuri, programe, diverse aplicaţii.

Totuşi, militez pentru ca în domeniul programelor de calculator, obligativitatea deţinerii unor licenţe pentru anumite sisteme de operare sau suite integrate de programe, să fie menţinută doar pentru companii/firme, iar utilizatorul final ar trebui să aibe acces nelimiat şi neîngrădit la astfel de programe.

Pirateria la ora actuală reprezintă un procent alarmant în ochii autorităţilor prin aducerea unor prejudicii în domeniul economic foarte importante, lucru ce-i deranjează destul de serios pe unii ce au reuşit să îşi facă averi fabuloase de pe urma unei aşa zise legi – cea a dreptului de autor, o lege prin care se pot comite abuzuri asupra end-user-ului final cu un impact psihic destul de ridicat în rândul utilizatorilor de internet.

Iar ca şi notă de încheiere aş mai putea adăuga în opinia mea personală că pirateria nu este altceva decât o consecinţă a sărăciei actuale la nivel global, dar ne arată tot-odată şi faptul că în lume oamenilor li se îngrădeşte dreptul la cunoaştere şi restrângerea accesului la informaţie prin invocarea unor mijloace legislative gândite doar pentru interesul unor grupuri restrânse în detrimentul celorlalţi. Acestea fiind spuse, închei prin a adăuga că voi rămâne un pirat care va continua să susţină pirateria şi să acceseze informaţia prin orice fel de mijloace tehnice.

Mai mult timp…

Referitor la articolul meu anterior, cu privire la înfăţişarea oraşului Braşov acum 50 de ani, precizez că în anii aceia totul era deosebit de simplu, mă refer aici la oamenii din acele timpuri care aveau timp suficient la dispoziţie pentru a-şi face treburile şi pentru a-şi trăi viaţa în deplină modestie… şi, plecând de la acest principiu, îmi închipui că în acele vremuri ziua de 24 de ore era arhisuficientă pentru ce aveai de făcut în acele vremuri.

Insă, odată cu avansul tehnologic, cât şi evoluţia intr-un ritm accelerat a societăţii actuale, mă fac să mă întreb dacă nu cumva ar trebui ca în zilele noastre, 24 de ore dintr-o zi să devină 48 ore, în mod teoretic vorbind. Spun asta pentru că invazia media cât şi apariţia din zilele noastre a unei game diversificate de produse, cărţi, reviste, jocuri, melodii, filme şi tot felul de servicii, fac ca ziua de 24 de ore sa pară un nimic în zilele noastre şi astfel nu ne mai rămâne timp pentru noi înşine, astfel că am devenit tot mai agitaţi şi mai urâciosi unii cu alţii, uitând adevărata esenţă a vieţii noastre.

Aşa că stau şi mă întreb, ipotetic, cum aş putea oare într-o viaţă de om să apuc ca să mă joc toate jocurile, să văd toate filmele, să citesc sau să ascult muzica şi absolut tot ceea ce s-a inventat/produs până în momentul de faţă şi se va mai produce? – mă tot intreb cum ar putea fiinţa umană să realizeze atâtea lucruri într-o viaţă de om… Este practic imposibil să faci aşa ceva, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că viaţa asta nu reprezintă decât o etapă a vieţii noastre, este ca un joc de puzzle pe care noi trebuie să îl terminăm, realizând totodată complexitatea universală şi diversificarea culturii la diferite stagii de evoluţie spirituală.

Lăsând la o parte evoluţia tehnologică şi spirituală, pot afirma că la baza tuturor acestor lucruri create se află cea mai complexă maşinărie umană – omul, fiind capabil să schimbe lumea (cu sau fară ajutor/intervenţie divină) dar să o şi distrugă… Omul este, la fel ca şi timpul, o enigmă încă nedescifrată, capabil de a crea sau de a distruge iluzii ce au forme diferite în funcţie de dorinţele noastre cu ajutorul timpului.

Virtual Worlds…

 

Calculator

The Computer

Voi vorbi si despre lumea virtuală pe care o putem accesa doar cu ajutorul calculatorului…

Fie că este vorba despre discuţii legat de calculatoare – programe de calculator (software), jocuri, muzică, documente cât și accesul la internet – toate acestea sunt posibile datorită calculatorului – un instrument indispensabil în ziua de astăzi oricui. Datorită calculatorului și a internetului, pot astăzi să aștern aceste rânduri în format electronic prin care îmi exprim recunoștința în fața celor care au inventat aceste mecanisme extrem de sofisticate ce ne fac viața mai ușoară.

Fie că suntem acasă, la cineva ori la servici, peste tot suntem înconjuraţi de această lume virtuală la care suntem conectaţi permanent… Totuși, este bine să luăm aminte:

Ce este calculatorul? | Un calculator, numit și computer sau ordinator, este o mașină de prelucrat date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită program. Calculatoarele care sunt programabile liber și pot, cel puțin în principiu, prelucra orice fel de date sau informații se numesc universale (engleză general purpose, pentru scopuri generale). Calculatoarele actuale nu sunt doar mașini de prelucrat informații, ci și dispozitive care facilitează comunicația între doi sau mai mulți utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video, sau chiar toate deodată (multimedia).Știința prelucrării informațiilor cu ajutorul calculatoarelor se numește informatică (engleză Computer Science). Tehnologia necesară pentru folosirea lor poartă numele Tehnologia Informației, prescurtat ŢI sau IT (de la termenul englezesc Information Technology).În principiu, orice calculator care deține un anumit set minimum de funcții (altfel spus, care poate emula o mașină Turing) poate îndeplini funcțiile oricărui alt asemenea calculator, indiferent că este vorba de un PDA sau de un supercalculator. Această versatilitate a condus la folosirea calculatoarelor cu arhitecturi asemănătoare pentru cele mai diverse activități, de la calculul salarizării personalului unei companii până la controlul roboților industriali sau medicali (calculatoare universale).Calculatoarele de astăzi vin în forme și prezentări diverse. Probabil cel mai familiar este calculatorul personal și varianta sa portabilă (denumită în engleză laptop sau notebook). Însă cea mai răspândită formă este acea a calculatorului integrat (engleză embedded), adică înglobat complet în dispozitivul pe care îl comandă. Multe mașini și aparate, de la avioanele de luptă până la aparatele foto digitale, sunt controlate de calculatoare integrate. Un alt exemplu este calculatorul de bord al automobilelor.Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcționa ca o mașină de calculat se consideră a fi mecanismul din Antikythira, datând din anul 87 î.e.n. și folosit aparent pentru calcularea mișcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la baza acestui mecanism nu este cunoscută.

O dată cu revigorarea matematicii și a științelor în timpul Renașterii europene au apărut o succesiune de dispozitive mecanice de calculat, bazate pe principiul ceasornicului, de exemplu mașina inventată de Blaise Pascal. Tehnica de stocare și citire a datelor pe cartele perforate a apărut în secolul al XIX-lea. În același secol, Charles Babbage este cel dintâi care proiectează o mașină de calcul complet programabilă (1837), însă din păcate proiectul său nu va prinde roade, în parte din cauza limitărilor tehnologice ale vremii.

Cine şi când a inventat calculatorul (computer-ul)? | Charles Babbage mai este faimos şi pentru invenţia sa numită „motorul analitic” care a fost primul calculator programabil construit pe la 1877. Calculatorul a fost programat teoretic de Ada Lovelace utilizând cartele perforate şi un limbaj de asamblare numit azi Ada. Motorul analitic a reprezentat un sistem de calcul complet compatibil cu limbajul Turing.

Cine şi când a inventat internetul? | Internetul a fost inventat în 1969 de către Departamentul Apărării din cadrul guvernului american, ca modalitate de apărare împotriva ruşilor. www (world wide web) a fost inventat de britanicul Tim Berners-Lee, în Elveţia, în 1989.

Reclame