Posts Tagged ‘ zi ’

La Mulți Ani Români!…

Este o zi specială astăzi, 1 Decembrie, ziua națională a României. De 31 ani locuiesc în această țară și pot spune că sunt fericit într-un anumit fel. Cu toate neajunsurile și necazurile și dincolo de problemele îndurate de-a lungul anilor, avem o zi în care să ne amintim de marea Unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1918. Este oarecum interesant faptul că și numele străzii unde locuiesc are același nume cu ziua națională. De-a lungul anilor țara a trecut prin comunism, către democrație cu pași grei și cu mult sânge vărsat pentru generațiile viitoare. Chiar dacă pentru majoritatea dintre noi totul pare pierdut, speranța este singurul element de bază ce ne mai ține încă optimiști, iar destui tineri par să înțeleagă că viitorul depinde de felul în care înțelegem să acceptăm că din tot răul putem culege și elimina cu înțelepciune acele momente greșite din istoria acestui popor. Așa că, pentru o zi e bine să ne bucurăm împreună de frumusețea acestei țări!

Drapelul României

2012, Anul final…

Iată-ne ajunși în sfârșit în celebrul și mult discutat-ul an 2012. S-a tot vorbit, s-au tot făcut predicții și s-a tot discutat cu privire la ceea ce se va întâmpla în anul acesta cu privire la o posibilă schimbare sau sfârșit al omenirii… Totuși, astăzi 01.01. – prima zi și prima lună din 2012, e bine să fim cât mai optimiști indiferent de ce va fi pe parcursul sau la sfârșitul anului 2012, mai exact, cred că ar fi bine să trăim fiecare clipă din acest an și să ne vedem cu bine în 2013.

Iar odată ajunși în 2013, să sperăm că 2012 va fi anul final pentru toate predicțiile și prevestirile care ne-au invadat atâta amar de timp, menținând umanitatea într-o stare de frică continuă, iar dacă va fi să fie ceva, atunci sper să fie anul evoluției spirituale și a conștiinței pentru întreaga umanitate, pentru că, de ce nu, e bine ca la început de an să fim cât mai optimiști și încrezători, indiferent de ce capcane ne mai pregătesc „elitele” din această lume. 😉

La Mulți Ani 2012!

Happy 2012 New Year...

Radio ON la servici…

Să asculți radio în țara asta e groaznic după părerea mea… Fiind 8 ore pe zi la servici, am norocul de a avea niște șefi permisivi care ne dau voie să ascultăm radio, ba de multe ori când uităm să dăm drumul la radio, unii dintre șefi vin și ne zic să dăm drumul la radio pentru a mai sparge gheața cum s-ar spune.

Însă la radio ce să asculți, ce anume ai putea să asculți, când mai toate posturile de radio difuzează aceleași melodii obosite de parcă ar fi niște plăci stricate… și să exemplific… aș începe cu posturile de radio care mă cam enervează la culme:

Radio ZU este cunoscut pentru vorbărie multă în general dimineața și muzică mai puțină, aceasta fiind difuzată mai mult în special spre amiază, însă ce fel de muzică? în general acest post de radio difuzează hituri nou lansate pe piața muzicală internațională, pe care le repetă mai apoi la infinit, la fel ca o moară stricată… nu mai vorbesc de emisiuni de rahat în care se iau la mișto oameni mai slabi de îngeri sau cu carte mai puțină, că deh, așa e cool aduce audiență… | Sunt apropiați de trustul antenelor…

Magic FM, cunoscut pentru difuzarea melodiilor de altădată, fiind un post de radio pe care îl ador, dar pe care îmi vine uneori să dau cu el de toți pereții pentru aplicarea aceleași formule ca și în cazul precedentului radio și anume repetarea unor melodii la infinit de parcă în trecut n-ar mai fi existat și alți artiști/alte formații, ori dacă difuzează și noutăți din epoca old school, chiar și atunci e raritate… Totuși, nu pot să nu laud un obicei al celor de la Magic FM privind difuzarea în fiecare zi la ora 13:50 sau 14:50 (probabil se iau după fusul orar) a melodiei Return To Innocence din cadrul proiectului ENIGMA al lui Michael Crețu. | Acest post aparține de prima tv,  cel mai probabil.

– Super FM, wtf? Eh, am și niște colegi iubitori de așa ceva și câteodată trebuie să suport o asemenea tortură… who the fuck let that kind of shit music on the radio??? Păcat că Ralu Filip de la CNA a murit, că înainte nu auzeai și vedeai asemenea țigănie. | Super TV și/sau Taraf TV = tot un drac!

Radio DJ, unul dintre posturile mele favorite care difuzează în general diferite melodii dinspre genul house mixate de diferiți DJ’i de renume… un radio pe care l-aș asculta la servici mai tot timpul, însă, din păcate îl ascultăm cam rar | nimic rău de spus.

Național FM, acest radio are un merit deosebit pentru că difuzează în mare parte muzică Românească autentică – nouă dar și veche, de pe vremuri, aducând în prim plan adevărata valoare unor artiști super consacrați din industria muzicală de la noi | aparține de Național TV cel mai probabil.

Kiss FM, Radio 21, PRO FM, Europa FM, le ascultăm destul de puțin, însă ei se axează pe difuzarea de material muzical nou dar și material muzical de mai demult cu excepția celor de la Europa FM care se axează în general pe știri și diverse emisiuni gen talk show.

– Posturi locale de radio de la mine din Brașov precum Radio Brașov și TEX FM în general, pe primul loc dintre aceste două posturi de radio se află TEX FM ce se remarcă prin originalitatea emisiunilor și muzica de calitate difuzată și nu exagerez dacă zic că depășește de multe ori posturi de radio naționale de calibru.

Nu știu dacă marile posturi de radio de la noi din țară s-au înțeles printr-un troc fel să ne amețească zi de zi cu aceleași melodii obosite, însă formatele de emisie ale unor posturi de pe la noi lasă mult de dorit… nu mai aduc în discuție și niște metode clasice și idioate de amăgit atras audiența prin așa zise concursuri hilare cu probe care mai de care realizate în așa fel/hal pentru a-i răpi participantului la așa zisul concurs, orice speranță de câștig. Mai apoi observ obiceiul supărător sau chiar de-a dreptul jignitor de a tăia dintr-o melodie în curs pentru a da știri sau mai știu eu ce kkt de publicitate – păi sincronizați-vă zevzecilor orarul ăla de emisie astfel încât să poți asculta toată melodia și nu să o tai când îți este mai mare dragul să o asculți… Iar cât despre nesfârșita publicitate agasantă și de-a dreptul enervantă – well, fuck it.

Lumea în miniatură…

Cu mult timp în urmă (pe când puricele se potcovea cu 99 de oca, când merele răsăreau din pământ şi soarele răsărea la apus), am descoperit pe internet un filmuleţ care m-a impresionat enorm încât să-i ofer acuma un binemeritat loc virtual… Filmuleţul este un proiect început prin 1990 şi se vrea a fi o încercare de conştientizare a umanităţii cu privire la realitatea acestei planete.

Ce-ar fi dacă am putea transforma populaţia acestei planete într-o comunitate restrânsă de doar 100 de oameni, păstrând aceleaşi proporţii pe care le avem azi? Ar arăta cam aşa:

* 61 Asiatici, – 12 Europeni, – 8 Nord Americani, – 5 Sud Americani şi Caraibieni, – 13 Africani, – 1 din Oceania.

* 50 femei / 50 bărbaţi. | 47 locuiesc în zona urbană, 12 au dizabilităţi, 33 sunt creştini, 21 sunt Musulmani, 13 sunt Hinduşi, 6 sunt Budişti, 1 este Sikht, 1 este Evreu, 11 practică altă religie, 11 nu sunt religioşi, 3 sunt atei.

* 43 trăiesc fără condiţii sanitare de bază, 18 trăiesc fără o sursă de apă, 20 oameni deţin 75% din întreaga avere a comunităţii, 14 sunt flămânzi sau malnutriţi, 12 nu pot să citească, doar 12 oameni au un calculator, doar 8 au acces la internet, un adult între 15 – 49 ani este infectat cu HIV.

* Americanii investesc aproape 1,24 trilioane de dolari în infrastructură militară şi doar 100 miliarde de dolari în dezvoltare.

Dacă ne ţinem mâncarea într-un frigider, hainele într-un dulap, avem un pat pe care să dormim şi un acoperiş deasupra capului – ei bine, suntem mai bogaţi decât 75% din întreaga populaţie a lumii (21 de oameni trăiesc cu doar un dolar şi 25 de cenţi pe zi, sau chiar mai puţin).

Aşa încât mă gândesc la perfecţiunea a tot ceea ce ne înconjoară şi fără de care nu putem exista, stau şi meditez într-un colţ din mine la felul în care am apărut aici, pe acest pământ, la condiţia mea fizică şi mă întreb uneori cum ar fi fost dacă m-aş fi născut în alte condiţii decât cele de acum? Să fie un plan bine stabilit sau doar jocul hazardului? Este greu de înţeles această viaţă cu tot amalgamul ei nesfârşit de provocări, cărora trebuie să le facem faţă zi de zi, ca într-o cursă contra cronometru… În fine, sunt multe lucruri de povestit aici la care nu voi începe acum să le cercetez.

Totuşi, nu pot să nu mă abţin însă din a spune că filmuleţul acesta le dă într-un fel, o palmă peste obraz acelora care sunt mult prea lacomi şi la care sensul vieţii se rezumă doar la a strânge cât mai multă avere, uitând între timp că alţi oameni de pe această planetă mor din cauză că, au avut parte de o soartă sau un destin mult prea crud – unii spun că ar fi vorba de legile karmice, dar totuşi, discrepanţa la care s-a ajuns în zilele noastre este mult prea mare, între noi, cei care avem totul la dispoziţia noastră, fără să apreciem ceea ce avem deja şi alţii care abia îşi permit să supravieţuiască de pe o zi pe alta, la nepăsare şi ignoranţa care au devenit un mod de a fi, la modul nostru de a trăi şi de a ne organiza astfel încât să putem supravieţui acestui joc, într-un teren neutru, în care ai doar o singură şansă, pe care dacă ai ratat-o… cine poate şti ce va urma.

 

Mai mult timp…

Referitor la articolul meu anterior, cu privire la înfăţişarea oraşului Braşov acum 50 de ani, precizez că în anii aceia totul era deosebit de simplu, mă refer aici la oamenii din acele timpuri care aveau timp suficient la dispoziţie pentru a-şi face treburile şi pentru a-şi trăi viaţa în deplină modestie… şi, plecând de la acest principiu, îmi închipui că în acele vremuri ziua de 24 de ore era arhisuficientă pentru ce aveai de făcut în acele vremuri.

Insă, odată cu avansul tehnologic, cât şi evoluţia intr-un ritm accelerat a societăţii actuale, mă fac să mă întreb dacă nu cumva ar trebui ca în zilele noastre, 24 de ore dintr-o zi să devină 48 ore, în mod teoretic vorbind. Spun asta pentru că invazia media cât şi apariţia din zilele noastre a unei game diversificate de produse, cărţi, reviste, jocuri, melodii, filme şi tot felul de servicii, fac ca ziua de 24 de ore sa pară un nimic în zilele noastre şi astfel nu ne mai rămâne timp pentru noi înşine, astfel că am devenit tot mai agitaţi şi mai urâciosi unii cu alţii, uitând adevărata esenţă a vieţii noastre.

Aşa că stau şi mă întreb, ipotetic, cum aş putea oare într-o viaţă de om să apuc ca să mă joc toate jocurile, să văd toate filmele, să citesc sau să ascult muzica şi absolut tot ceea ce s-a inventat/produs până în momentul de faţă şi se va mai produce? – mă tot intreb cum ar putea fiinţa umană să realizeze atâtea lucruri într-o viaţă de om… Este practic imposibil să faci aşa ceva, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că viaţa asta nu reprezintă decât o etapă a vieţii noastre, este ca un joc de puzzle pe care noi trebuie să îl terminăm, realizând totodată complexitatea universală şi diversificarea culturii la diferite stagii de evoluţie spirituală.

Lăsând la o parte evoluţia tehnologică şi spirituală, pot afirma că la baza tuturor acestor lucruri create se află cea mai complexă maşinărie umană – omul, fiind capabil să schimbe lumea (cu sau fară ajutor/intervenţie divină) dar să o şi distrugă… Omul este, la fel ca şi timpul, o enigmă încă nedescifrată, capabil de a crea sau de a distruge iluzii ce au forme diferite în funcţie de dorinţele noastre cu ajutorul timpului.

Încotro?…

Dap, înspre ce ne îndreptăm? Știu că, atunci când eram mic, auzeam tot felul de povești despre anul 2000 și despre faptul că în 2000 vom avea mașini zburătoare, sau, cel mai discutat subiect era un așa zis sfârșit al lumii care avea să vină în anul 2000… Dar iată că acest an a trecut iar acum, la 10 ani, în 2010 avem de dezbătut un nou subiect despre un nou an – 2012, atunci când lucrurile ar trebui să se schimbe radical pentru omenire „în bine sau în rău” mai mult sau mai puțin.

Așadar… 2012 un an crucial pentru omenire aș putea spune, pentru că, după spusele unora – este anul în care vor avea loc multe schimbări – ar putea fi oare un posibil sfârșit al lumii sau așa zisa apocalipsă, ori o evoluție în bine a umanității prin revelarea unor adevăruri ascunse de mult timp oamenilor?

Hai să le iau pe rând din 2 perspective:

Este Decembrie, suntem în anul 2012 iar o senzație puternică de durere a capului mă face să încerc diferite metode de medicație pentru a-mi trece… Visuri ciudate tot mai intense mă bântuie noapte de noapte… parcă ar deveni tot mai reale. În jurul meu, oamenii vorbesc între ei despre schimbările care ar trebui să parvină în această lună pentru oameni, aceștia speră ca o vor duce mai bine și că tot ceea ce este rău nu va mai avea putere asupra lor… Într-o noapte de 21 spre 22 emoții intense cuprind întreaga suflare la nivel global, oamenii au niște stări emoționale intense și încep să simtă și să manifeste stări de iubire și înțelegere pentru cei dragi cât și pentru cei din jurul lor… niște stări complexe pe care unii oameni datorită răutății/vibrației lor joase, nu știu cum să le facă față… este un haos emoțional… mai ales că insomnia pune stăpânire totală…
Debusolați cât și cu umpic de spaimă, unii dintre oameni încep să iși înțeleagă adevărata natură și încep să simtă că tot ceea ce a fost rău a trecut, că nimeni și nimic nu-i va mai putea manipula și minți pentru a-și atinge scopurile personale și egoiste – încep să realizeze că sunt ceea ce au fost meniți încă de la început – să ajute și să iși accepte condiția umană pentru a îndeplini o misiune divină mult mai importantă, aceea de a fi niște călăuze pentru acei mai puțini evoluați, care nu au reușit încă să devină mai altruiști, lăsându-se pradă lucrurilor rele… Mă încearcă o stare interioară intensă de debusolare și încerc să meditez, recunosc mi-e frică de schimbarile și reacțiile oamenilor care parcă devin altcineva… În jurul meu cei cunoscuți încep să îmi spună că ființe celeste sunt aici pe pământ, ajutându-ne să translatăm într-o nouă dimensiune, o dimensiune a iubirii și a armoniei divine, fără de păcat.
Totuși, în acest haos, nu realizez că afară mediul începe să se schimbe… nimic din ceea ce este electric nu mai funcționează, și pe lângă imaginile uimitoare de pe cer și din jur, nu mai realizez faptul că nu mai sunt condiționat de acele legi fizice, realizez că corpul meu, ca și al celor din jurul meu începe să se schimbe, încep să mă simt mai sănătos, mai vioi, mai plin de viață, față de cum am fost… încep să realizez că în jurul meu, oameni relativ bătrâni sau cu probleme de sănătate încep să se simtă mult mai bine, condiția lor schimbându-se treptat în ceea ce au sperat cândva că vor redeveni la fel când erau tineri, inclusiv cei din familia mea. Deodată mă încearcă și niște gânduri cu privire la cei pe care i-am pierdut, și realizez că ei sunt printre noi, însă într-o formă mult mai avansată ca entități, care au rolul de a ne sprijini în marea translație…
Chiar dacă ceasurile încă funcționează, lucruri stranii se petrec în jurul meu, oameni care declară și arată că pot avea capacități extrasenzoriale, descoperă că nu mai sunt condiționați de timp și că pot înțelege anumite lucruri pe care le credeau imposibile până în acel moment… – în fața noastră deschizându-se o nouă lume – parcă am fi avansat la un alt nivel în care ni s-a dat dreptul la mai multe lucruri, ni se revelează adevărul și ne sunt indicați cei care au ținut acest sistem planetar într-un întuneric crunt, prin toate manipulările la care am fost supuși atâta amar de vreme – Însă într-un act al iubirii supreme, noi, oamenii, înțelegem natura acestor ființe și ne îndreptăm iubirea asupra acestora,  săvârșind acel act al iertării supreme… Acele ființe negative își înțeleg în această nouă dimensiune, frica în care au trăit și greșelile la care i-au supus pe frații lor pământeni datorită acelor vibrații joase în care s-au complăcut atâta vreme – … | Este extrem de frumos, și încerc să mă contemplez în acea lume minunată, a iubirii și a iertării, a înțelegerii angelice între ființe în care descopăr noi moduri de a privi și de a înțelege lumea în care trăiesc, să fiu fericit cu adevărat că știu că exist, că toți acei ani de întuneric s-au dus, și că nimic nu îmi/ne mai poate perturba spiritul, când deodată… Aud cum cineva zbiară îngrozit – este momentul când tresar din pat în acea noapte de decembrie, îndreptându-mă către fereastră și căutând cu privirea acel strigăt de durere, privesc spre fereastră – afară este cald, enorm de cald pentru o seară de decembrie din acest 2012 nefast, simțindu-se apăsate grijile oamenilor care au uitat demult să mai zâmbească sau să se bucure alături de cei dragi de sosirea sărbătorilor, trăind într-o lume controlată de cei mai puternici fără emoții și sentimente pentru cei slabi, fiind descurajați de propria lor soartă… mă uit pe fereastră și simt teamă, simt că ceva nu este în regulă, iarași aud strigătele intensificându-se… aud oameni vorbind în toiul nopții despre o nouă bombă lansată de cei puternici în cursa lor nebună după profit pe spatele unor vieți inocente – deodată o lumină albă îmi străfulgeră gândurile și panica mă cuprinde în momentul următor, încercând să îmi amintesc de cei dragi, încercând să înțeleg ceea ce are să mi se întâmple – dar nu mai reușesc… o durere groaznică îmi străpunge fiecare colț al trupului, nemaiputând îndura, fiind totuși ținut captiv și obligat să îndur ceva de care nu am mai avut parte în viața mea… nu mai contează urletele și disperarea haosului din jurul meu, pentru că în clipa următoare totul se sfârșește… stop… e liniște, nu mai știu nimic, gândurile și faptele mele au pierit, sunt rece, mult prea rece, fără suflare… sunt într-un nou întuneric… contenplându-mă într-un tărâm opus vieții… de ce? care a fost scopul meu? ce urmează? nu știu, nu mai am nimic din ce am avut; nu mai simt frică sau fericire, durere ori bucurie, dorm, dorm greu… … … totul să fi fost oare doar o deșertăciune?

Totuși, cu cât ne apropiem de decembrie 2012, speculațiile se intensifică, nimeni neputând fi capabil să ne arate adevărul – suntem niște ființe incapabile în a înțelege adevărata noastră natură, datorită materialismului și a egoului nostru prin care încercăm să ne identificăm ca fiind puternici, plini de glorie și de trufie, lăsând la o parte valorile înțelepciunii și a iubirii necondiționate – avem tehnologie, dar nu mai avem timp, avem societăți secrete oculte dar nu mai avem umanitate

Însă nu suntem singuri și fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că ceva este mult mai presus de noi și că vom da socoteală pentru gândurile și faptele noastre… dar nimeni nu mai este interesat, pentru că am uitat ceea ce am fost cândva… încercând să devenim nemuritori călcând peste cei ce încercă să ne ajute.

Va fi in 2012 la fel ca în 2000 – putem să speculăm, însă, în 2012 putem să ne așteptăm la un sfârșit al lucrurilor malefice și al unui sistem infect care ne-a ținut paralizați într-o ceață deasă a unui întuneric profund, ori putem fi distruși pentru alegerea noastră de a ne contempla unui sistem plin de ură și războaie ale unor ființe fără un suflet uman ducând specia noastră la pieire.

2010 anul în care trebuie să decidem înspre ce direcție vom merge!

Să mai amintesc oare și de Alinierea Galactică? Sau de Calendarul Maya?
Nu cred, sunt lucruri deja dezbătute…

Nu am vrut decât să îmi imaginez umpic cum voi/vom trăi acel moment – timpul ne va duce la destinație 😉